Am crescut într-o familie iremediabil distrusă de moartea unuia dintre copii la o vârstă foarte mică. Sora mea geamănă a fost victima unui accident de maşină când aveam cinci ani şi a murit. Mama n-a mai fost aceeaşi de atunci, chiar dacă-i mai rămăsese un copil. Iar tata s-a străduit să ţină casa, atât cât s-a priceput. Timp de câţiva ani, după care şi-a luat câmpii şi a părăsit-o pe mama. Eu am rămas între ei, locuind când la unul, când la altul, nedorită de fapt de niciunul atât cât ar trebui să fie dorit un copil.
Mama a murit în cele din urmă, când eu împlinisem 19 ani, măcinată de un cancer la baza căruia toată lumea crede că a stat pierderea unui copil. Tata mai trăieşte, dar are deja un băiat cu a doua soţie şi deşi întotdeauna sunt primită bine în casa lor, nu mă simt că fac parte din familie.
Practic toată viaţa mea a fost un şir de ani în aşteptare, după moartea surorii mele. Am aşteptat ceva ce nu s-a întâmplat: ca mama să-şi revină, ca părinţii mei să se împace şi să-şi reia viaţa şi să mă iubească pentru că până la urmă eu trăiam, nu murisem cu sora mea în acel accident.
Ca o consecinţă a acestui şir de aşteptări neîmplinite, am decis că singura entitate asupra căreia îmi pot vărsa supărarea era memoria surorii mele. O uram pentru că din cauza ei devenisem invizibilă pentru mama şi tata.
Ura asta pământeană cred că a atras o forţă similară de dincolo. Aşa că de pe la 15-16 ani au început să mi se întâmple tot felul de lucruri necurate. O vedeam pe Mihaela, sora mea, în diverse ipostaze, pe stradă, la o masă, într-un magazin, la şcoală sau într-un film. Îmi apărea figura ei, aşa cum era ea la 5 ani, micuţă, blonduţă, cu nişte ochi scăpărători şi cu gura strânsă de ură. Mă privea brusc şi-mi transmitea din priviri că şi ea mă urăşte, pentru că ea murise iar eu trăiam. Imediat după apariţiile astea, în zilele următoare, mi se întâmpla ceva rău. La început au fost lucruri mărunte, o tăietură sau o rană provocată în bucătărie, cădeam pe stradă şi mă juleam, pierdeam ceva drag sau important, mă certam cu cineva.
N-am spus nimănui despre vedeniile mele. O vreme am crezut că o iau razna, devenisem una dintre adolescentele alea ciudate, mă îmbrăcam în negru şi parcă atrăgeam răul.
Apoi lucrurile au început să devină mai serioase şi mai grave, pe măsură ce creşteam, iar urile noastre deveneau mai aprige. După una din apariţiile Mihaelei mi-am rupt un picior. Altă apariţie s-a lăsat cu o apendicită şi a trebuit să mă operez, iar cea mai gravă de până acum a fost în preziua morţii mamei. Mihaela a apărut brusc la masă, în casa copilăriei noastre, şi m-a privit cu aceeaşi privire rece şi rea, ca întotdeauna. Apoi s-a sculat de la masă şi mi-a întors spatele, zâmbind. A doua zi m-au sunat de la spital că mama a murit. A fost cea mai mare dintre răutăţile pe care sora mea geamănă mi le-a trimis de dincolo, în schimbul urii mele.
Nu pot să zic că a schimbat ceva esenţial moartea mamei. Pentru mine ea murise atunci când a murit şi Mihaela. Dar apariţiile ei şi urmările acestora m-au făcut să le interpretez pe toate ca pe nişte răzbunări. Care au culminat cu răpirea mamei.
Au trecut doi ani de atunci. Sora mea nu a mai apărut. Nu ştiu de ce, că nu am făcut nimic ca s-o împiedic. Sentimentele mele faţă de ea sunt neschimbate. Dar poate că ea a obţinut tot ce a vrut. Să distrugă familia şi să mi-o ia şi fizic, pe mama, definitiv.
Timpul m-a făcut să mai uit din nenorocirile copilăriei şi adolescenţei. Acum muncesc, încerc să-mi fac o familie, aşa cum nu am avut, ca să repar ceva, ce se mai poate din viaţa mea. Sper să n-o mai văd niciodată pe sora mea, în nicio împrejurare, dar presimt că se va mai întoarce cel puţin o dată. Atunci când va veni vremea să plec şi eu din această lume.
© Copyright:
"Sora mea geamănă mă urăşte, deşi a murit!"
Am crescut într-o familie iremediabil distrusă de moartea unuia dintre copii la o vârstă foarte mică. Sora mea geamănă a fost victima unui accident de maşină când aveam cinci ani şi a murit. Mama n-a mai fost aceeaşi de atunci, chiar...
De Ştefania E.
Comentarii (13)
nu cred ca e adevarat ce spui .si mie mia murit mama dar nu mi asa intamplat nicio data asta .eu personal cred ca minti
si sora mea geamana a murit la nastere.dar nu mi sa intamplat nimic.acum am10 ani.din fericire cand aveam 2 ani sa mascut marin fratele meu.osa mi se-n tample si mie la fel?
Nu cred ca sora ta era aceea care-ti aparea, pentru ca Dumnezeu nu lasa ca sufletele sa se intoarca din lumea de dincolo. Aceasta nu este decat o prejudecata creata de mass-media. Exista o alta explicatie mult mai plauzibila, si anume ca ceva din lumea de dincolo a luat chipul surorii tale pentru a produce rau in lumea aceasta. Te indemn sa te rogi si daca vrei ajutor in acest domeniu contacteaza-ma pe mail ana.oprea88@gmail.com . Cunosc un pastor care de 20 de ani se ocupa cu astfel cu succes de astfel de probleme - adica de lumea spiritelor - cu ajutorul si puterea lui Dumnezeu. Este valabil si pentru oricine vede mesajul acesta si are probleme asemanatore (cu lumea de dincolo).
M-a tulburat foarte mult povestea ta, din doua motive: 1. cred in influente spirituale, energii negative, premonitii. Cred pentru ca mi s-au intamplat. Din fericire de cele mai multe ori legate de alte persoane. 2. pentru ca am si eu o sora geamana. Avem o legatura foarte stransa si ne comportam de multe ori ca si cum am fi una si aceeasi. Nu mi-as inchipui ca ne-am putea vreodata face rau reciproc. Cum iti spuneam cred in situatii de genul descrise de tine, pentru ca si noi ne influentam spiritual si energetic. Cere sfatul unui pshiholog, dar in primul rand vorbeste cu un preot. Dar unul adevarat, care se poata sa te inteleaga si sa te ajute. E posibil ca sora ta sa regrete foarte mult ca a plecat dintre voi si a pierdut tot ce avea drag. Ai scris "se va mai întoarce cel puţin o dată. Atunci când va veni vremea să plec şi eu din această lume". E posibil sa ajungi intr-o situatie limita, sa vrei sa faci ceva necugetat, tocmai influentata subliminal de amintirea surorii tale.
Cand ai sa fi mamica, vei intelege ce inseamna sa-ti pierzi un copil. Cum spunea cineva mai sus incearca sa privesti pozitiv toata situatia, timpul nu poate fi dat inapoi. Probabil ca acum cele doua, mama si fiica, s-au intalnit in ceruri si te vegheaza impreuna. Trebuie sa te linistesti, pentru a-ti putea intemeia o familie, care sa fie asa cum a ta nu a fost.
trebuie sa vorbesti cu un psiholog pentru ca la un moment dat cand o sa te apropri de cineva si o sa ai o stransa legatura emotionala cu acea persoana, aceste vedenii isi vor face din nou aparitia si nu o sa poti trai linistita, toate frustrarile te vor macina si nu o sa mai ai indeajunsa putere sa decizi ce se intampla in subconstientul tau sau in realitate!
ar trebui sa iti faci un obicei si sa treci pe a un medic psiholog, el te poate intelege si iti poate da sfaturi mai bune! intre gemenii sunt niste legaturi foarte puternice, atat din punct de vedere emotional cat si fizic! te-ai gandit ca toate vedeniile acestea sunt transmise din subconstient de sentimentul de teama si frica ca ai sa-i pierzi pe cei apropriati? poate asa se explica dupa moartea mamei tale de ce nu si-au mai facut aparitia aceste vedenii, pentru ca in subconstientul tau ai realizat ca nu mai ai ce sa pierzi. Ar mai fi o explicatie accea de a trai intr-un mediu "amprentat" de amintirile pe care le ai in legatura cu sora ta, declinul care a urmat dupa moartea ei justifica accea ura pe care o aveai! Sfatul meu este sa nu mai traiesti "in umbra". in realitate sunteti vinovate niciuna de ce v-a pregatit soarta, daca o sa vorbesti cu cineva este posibil sa te poti elibera de acest trecut si sa iti continui viata impacata cu tine insuti si cu trecutul tau! mai am un sfat: roaga-te in fiecare seara!
Mihaela ti-a dat un sfat foarte bun . Trebuie sa faci o pomana pentru sufletul surorii tale , dar cumpara tot ce trebuie pt o fetita care are virsta surorii tale cind a decedat , inclusiv o papusica . Mergi cu ele la biserica , preotul sfinteste totul si imparte absolut tot cu luminare unei singure fetite spunind : sa fie de sufletul surorii mele Mihaela . Sa nu crezi ca din cauza surorii tale casnicia parintilor n-a mai mers , asa le-a fost scris lor ... N-ai de ce sa urasti un suflet nevinovat . Iti doresc nmai bine !
Sora ta nu e vinovata pt ca ai tai s-au comportat asa. Fiindca sufletul ei e viu, ea a simtit ura ta si din aceasta cauza a aparut, chiar ma mir ca nu o mai vezi, din moment ce inca o mai urasti. Trebuie sa uiti de ura asta lipsita de sens si sa constientizezi ca iti faci rau singura daca continui cu ea.
Stefania, cred ca sora ta iti aparea doar pt.a te avertiza...incearca sa alungi ideea ca sora te uraste..cultiva-ti acest "dar" pt.a interpreta aceste semnale si a le folosi util..
foarte sanatos este sa ierti si mai apoi sa ceri iertare; daca poti accepta ideea ca toti suntem energie si ca suntem interconectati energetic atunci poti incepe sa intelegi ce se intampla; nu te fixa pe "de ce se intampla?", ci pe ideea de eliberare; elibereaza-i pe toti din mintea ta, si asta reusesti cel mai usor daca ierti. Apoi vei vedea cum se vor potrivi lucrurile, si vei putea intelege mai mult. Ritualurile religioase sunt de ajutor pentru structura ta rationala. Dar tine cont si de aspectul energetic al lucrurilor
eu nu pot intelege de ce o invinuiesti pe sora ta pentru tot ce s-a intamplat... a fost un accident, parintii tai nu au fost suficient de puternici sa treaca peste, nu ii poti condamna sau judeca pentru asta; si tot ce ti s-a intamplat nu are legatura nici o cu spiritul surorii tale, probabil e legat de ura ta si toata energia negativa pe care o acumulezi, degeaba... incearca sa scapi de ea!
Draga mea, imi pare nespus de rau pentru ranile pe care trecutul le-a lasat in sufletul tau, dar un lucru nu trebuie sa il scapi din vedere: lumea spiritelor e puternica si daca tu continui sa evoci spiritul surorii tale, acest lucru fiind interzis sau mai bine spus periculos, sufletul surorii tale care sigur nu stie de ce a fost luata din lumea celor vii, va incerca sa se intoarca printre voi, insa acest lucru o doare, pentru ca Dumnezeu nu da voie sufletelor sa mai traiasca pe pamant.......si se poate ca ea sa fie intr-un fel pedepsita pentru aceste calatorii pe langa cei vii. sfatul meu este sa lasi trecutul in urma, sa ingropi amintirea surorii tale, si poate cel mai important sa te duci la biserica si sa faci randuielele bisericesti care se cuvin pentru aceasta situatie, cum ar fi sa pui un pomelnic in fiecare duminica, sa faci un parastas, sa faci o festanie in casa, si sa te rogi pentru sufletul ei. sunt lucruri la prima vedere banale, dar care sunt benefice si ii vor oferi surorii tale pace de care are nevoie. succes in continuare si ia aminte la cele ce ti le-am scris.
Posteaza comentariu