De aceea, e bine sa putem delimita intre sentimentul depresiv, ca reactie normala a unui individ sanatos si integrat social, si simptomul depresiv, care este semnul unei tulburari si a necesitatii unui ajutor, fie din partea celor din jur, fie din partea unui profesionist.
Care sunt diferentele intre normal si patologic, atunci cand vorbim despre perioade de depresie?
Modul de reactie
In ambele cazuri exista un element declansator. Ceva neplacut, care face persoana sa se retraga intr-o stare de tristete. In acelasi timp insa, in timp ce persoana normala priveste lucrurile rational si isi acorda timpul necesar pentru a depasi situatia, persoana care dezvolta o tulburare depresiva se prabuseste in simptom si nu mai are capacitatea de a-si asuma sarcinile vietii, asa cum o facea inainte, acceptand ca altcineva sa preia responsabilitatile sale.
Aceste mecanisme nu sunt constiente de cele mai multe ori si suferinta este suficient de mare prin simptomele bolii. In plus, persoana se simte vinovata, dar nu are capacitatea de a mobiliza sentimentul de culpabilitate pentru a-si reintra in obligatiile anterioare aparitiei bolii.
Durata
In cazul sentimentului de depresie, el se atenueaza destul de repede si, chiar daca tristetea ramane (ca in cazul mortii unei persoane dragi, de exemplu), ea este pastrata in interior, fara ca persoana sa se izoleze si sa refuze sa mai interactioneze sau sa mai faca lucrurile pe care le facea inainte.
In cazul tulburarii insa, durata se mareste si persoana nu vede o iesire din aceasta stare. Nu vede sensul zilei de maine sau sensul de a face lucruri pe care le facea alta data. Iar aceste simptome pot adanci depresia pana la un nivel critic, in care apare riscul suicidar.
Riscul reaparitiei
In cazul sentimentului depresiv, persoana nu risca sa retraiasca acest sentiment fara ca evenimentele din viata sa nu ii dea un motiv concret.
In cazul persoanei cu patologie depresiva, exista riscul reaparitiei si al adancirii simptomelor, uneori intr-un mod care pare a iesi total de sub controlul persoanei.
Comunicarea cu ceilalti
Persoana cu sentimente depresive date de anumite situatii de viata comunica in continuare cu cei din jur si le accepta ajutorul. Dimpotriva, persoana pentru care depresia devine o boala are tendinta de a se izola, de a-si ascunde simptomele, de a comunica tot mai putin cu cei din jur.
Daca treci printr-o perioada depresiva, ai nevoie de prieteni si de incredere in tine daca simti ca poti face fata si accepti realitatea.
Daca simti insa ca e vorba de mai mult, nu lasa lucrurile sa se adanceasca, pentru ca ele nu aduc decat si mai multa durere si suferinta. Si cu cat intervii mai repede si ceri ajutor, cu atat iti va fi bine mai curand si iti vei da voie sa traiesti.
© Copyright:
Simptomul depresiv sau sentimentul depresiv?
Toata lumea vorbeste despre depresie, cuvantul fiind asociat cu situatii de toate felurile. De la tristete pana la plictiseala, de la disperare pana la neputinta. Intre aceste extreme, fiecare persoana in parte a trecut cel putin de cateva ori prin momente depresive.
De Lena Rusti
Comentarii (13)
Nu este chiar asa. Depinde de persoana. Eu, chiar daca sunt comunicativa, imi place sa ii fac pe cei din jur sa zambeasca, mie nu imi place asta, ma fortez sa zambesc macar la glumele celorlalti. Acum depasesc momentul depresiv (30min max), dupa care iar apar momentele de vinovatie (depresie). Cu toate ca sunt comunicativa am avut cateva tentative de suicid. Asa ca, depinde de fiecare persoana
cred k am nevoie de ajutor.Nu am incredere in nimeni ca sa pot vorbi.Nu mai am prieteni;iar de familie m-am distantat.NU stiu ce sa fac.Mi-e groza knd ma trezesc si vad aceasi rutina.Am doar 23 de ani si nu stiu sa ma comport sa ma disrez si mai ales nu stiu sa ma mai joc cu fetita mea.am impresia ca toata lumea e impotriva mea nimeni nu vrea sa ma inteleaga;iar sotul pretinde ca ma iubeste si atat nu mai vb cu mn doar de ce il intereseaza.am impresia k ma inseala se ascude cu toate.vorbeste pe fb cu alte si isi sterge msj imediat la fel si pe tel.vr un sfat
Argumentez acest fapt datorita numarului de emailuri care il primesc mereu,de la oameni care spun ca din cauza familiei au ajuns asa.Uneori chiar si din cauza anturajului.Ceea ce am dedus este ca simptomele depresive incep inca din copilarie.Multi nu cunosc realitatea la care sa se conforme.De exemplu,intr-o familie in care parintii se cearta mereu, copilului ai este greu sa se adapteze diferitelor situatii cu care se confrunta,astfel apar blocaje comportamentale. Un extraordinar articol despre esecul oaMENILOR DIN CAUZA FAMILIEI SI A ANTURAJULUI GRESIT,gasiti aici > http://asasiniinemilosi.ablog.ro/2012-06-08/familia-si-prietenii-ucigasi-nemilosi.html ..e destul de interesant....bafta in rest tuturor.
Nu stiu ce sa ma mai fac cu sora mea , nu are chef de nimic , are 30 de ani si nu are chef de nimic , se retrage si se multumeste cu viata care o are , nu vrea sa faca mai mult , nu stiu cu ce sa o ajut ?
As vrea sa stiu cum se poate scapa de sentimentul de cuplpabilitate, sa ma iert eu cand gresesc.
Dar cand depresia e data de alcoolism, situatie in care bolnavul nu-si recunoaste problema, deci nu va cere ajutor si de regula nici nu-l va accepta, ce e de facut?
trebuie sa fi ajutat de cei din jurul tau si de un psihiatru bun
mi-a placut foarte mult articolul acesta s intr-un fel ma ajuta foarte mult deoarece eu sunt o fire foarte depresiva si de cate ori am o problema ma inchid in mn si foarte greu ies din starea aceasta
da,sunt multumita de acest articol deoarece mi-am gasit anumite raspunsuri la intrebarile mele.Am o persoana foarte apropiata de mine si doream sa o pot ajuta,acum pot sa spun ca am mai invatat ceva despre aceasta boala care face dintr-un om fericit un om atat de trist.Sper ca intr-o zi va rasari si soarele in viata acestei persoane dragi mie.
Cam prin luna septembrie 2007, octombrie, noiembrie, decemberie... ian. 2008, februarie... aveam nevoie de tine, acum, mi-am revenit slava cerului si sunt ok. sper sa nu o mai patesc... e atat de alunecoasa panta asta a depresiei... vai vai... e minuat ca cineva iti intinde o mana de ajutor, tare as fi vrut sa existi si mai devreme... cineva oriunde sa te asculte si sa judece in favoarea ta... fara sa te judece, rar lucru... dar uite iti multumesc acum ca existi, acolo oriunde ai fi, poate cuiva ii esti de folos... Cu drag, Annn
Cine vrea sa scape de aceasta "maladie", sa ma contacteze. Voi raspunde cu sinceritate si cu placerea necesara, de ai ajuta pe cei suferinzi.
Era necesara aceasta descriere in paralel a unui episod depresiv trait de o persoana obisnuita si un episod patologic depresiv. Cel mai greu insa cred ca este pentru cei obisnuiti, sa spunem "normali", sa inteleaga ca depresia nu este doar comportamentul unui om lenes. Adesea am auzit in jurul meu expresii de genul "Lenesul ala... Nu vrea sa faca nimic. Sigur este din nou "depresiv". Genul acesta de mesaje agresive nu face decat sa adanceasca depresivului neincrederea in fortele proprii, impiedicand comunicarea eficienta cu cei din jur, comunicare de care are atata nevoie. Poate un articol despre cum ar trebui sa se comporte membrii familiei cu un depresiv (in sens patologic) ar fi foarte folositor. In rest, numai de bine.
Ft bun articolul. Eu am o cumnata cu grave probleme si nu accepta ajutorul nimanui, pentru ea toti sunt dusmani, toti ii vor raul... Nu stim deloc ce sa facem cu ea...
Posteaza comentariu