În familia mea eu am fost întotdeauna ceea ce se cheamă răţuşca cea urâtă. Sora mea mai mare a fost frumoasa familiei, răsfăţată, adulată, venerată. Eu, deşi sunt deşteaptă, am învăţat şi am depăşit-o pe sora mea ca nivel intelectual, sunt în continuare în umbră. Asta şi din cauza firii mele mai rezervate, sunt mai timidă şi probabil foarte uşor de călcat în picioare de toată lumea. Părinţii mei s-au folosit întrotdeauna de mine, s-au mândrit cu realizările mele la şcoală, dar parcă şi asta au făcut-o tot ca s-o scoată în faţă pe sora mea, Ioana. Pe principiul „ia uite, Ioana, ce soră deşteaptă are!”. De parcă ar fi avut ea vreun merit pentru nopţile mele nedormite.
Viaţa m-a ajutat să părăsesc destul de devreme familia şi să mă stabilesc în alt oraş, după studii, unde locuiesc şi acum, şi unde m-am căsătorit. Când l-am cunoscut pe Dan eram în convalescenţă după o relaţie furtunoasă cu iubitul meu din liceu, care durase mai bine de şase ani. Tot din cauza Ioanei m-am despărţit şi de el, pentru că Ioana nu suporta ca şi eu să am un iubit, un admirator. Trebuia ca toţi bărbaţii de pe o rază de câţiva kilometri în jurul oraşului nostru să o venereze numai pe ea.
Dan, alt oraş, job-ul, o carieră promiţătoare, pentru mine au fost tot ce se putea mai îmbucurător la vremea respectivă. Aşa că am făcut pasul necugetat al căsătoriei confundând senzaţia de uşurare, de bine, că scăpasem din familie, cu dragostea faţă de el. Pe Dan nu l-am iubit niciodată ca pe primul meu iubit, chiar dacă el este un om bun în esenţă. Dar cu timpul constat că multe din trăsăturile lui mă nemulţumesc. În primul rând bea cam mult, şi de îndată ce ne-am căsătorit mi se pare că s-a cam plafonat. Se complace într-un job călduţ şi atât. Eu sunt cea care munceşte mult şi aduce bani în casă. Dar există şi părţi bune, iar pentru asta am decis să-mi menţin căsnicia, pentru că, în fond, nu există vreuna perfectă.
Problemele apar ori de cât ori ne întâlnim cu familia mea. Pentru că din păcate asta se întâmplă la sărbători, nu putem să-i ocolim. Ori de câte ori se întâlnesc Dan cu Ioana, şi se mai amestecă şi mama, ies scântei. Oamenii ăştia trei pur şi simplu nu se înghit. Şi fiecare pretinde că-mi vrea mie binele. Ioana şi mama nu-l înghit pe Dan pentru că spun ele că el trăieşte de pe urma mea. Dan nu le suferă pentru că ştie că ele îmi bagă în cap chestiile astea, dar şi că eu în continuare îi ajut pe ai mei cu bani. Şi consideră că relaţia mea cu familia este condiţionată de banii pe care-i trimit acasă.
Ultima întâlnire furtunoasă a avut loc anul trecut de Paşte, când am zis că după cinci ani de căsnicie s-or fi mai netezit relaţiile între cele două familii. Dar pur şi simplu cei trei nu puteau să stea în aceeaşi cameră fără să se insulte. Şi niciunul nu ceda. A fost atât de supărător pentru mine, m-am simţit atât de umilită şi fără valoare încât la întoarcerea acasă am încercat să mă sinucid. Se acumulaseră mai multe, căsnicia mea nu mergea aşa cum îmi imaginam că ar trebui, mă simţeam oricum nefericită, iar capacul pus de sora şi mama de Paşte a fost de ajuns. Am dat drumul la gaz în bucătărie şi am închis uşile şi ferestrele. Ştiam că Dan e plecat cu prietenii la bere, aşa că aveam tot timpul din lume să... adorm definitiv. A venit înaintea lui Dan o vecină care are chei de la apartamentul nostru, pentru a hrăni pisica atunci când suntem noi plecaţi. A simţit miros de gaz pe scară şi a descuiat uşa.
M-am trezit la spital, cu Dan alături, îngrozită că trebuie să continui. Am făcut câteva luni tratament psihiatric şi teoretic sunt mai împăcată cu situaţia. Totuşi, lucrurile nu sunt nici pe departe rezolvate. Mama şi Ioana nu ştiu de tentativa mea. Şi insistă mereu să merg în vizită, dar fără Dan. Dan mi-o scoate pe nas ori de câte ori se iveşte vreo ocazie în care am putea merge în vizită la ai mei. „Vrei să te aducă iar în pragul nebuniei?” mă întreabă.
Adevărul e că mi-e groază să mă gândesc. De Crăciun i-am refuzat politicos şi le-am spus că plecăm din ţară. De Paşte la fel. Mama mă tot presează la telefon că nu m-a mai văzut demult şi mă ameninţă că vine ea la mine dacă nu o vizitez. Mi-e groază numai de gândul revederii, dar în acelaşi timp mi-e şi dor de ei. Sunt familia mea, totuşi. Dar cum să fac să-i împac?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "Ura dintre soţul meu şi familia mea m-a împins la sinucidere"
În familia mea eu am fost întotdeauna ceea ce se cheamă răţuşca cea urâtă. Sora mea mai mare a fost frumoasa familiei, răsfăţată, adulată, venerată. Eu, deşi sunt deşteaptă, am învăţat şi am depăşit-o pe sora mea ca nivel intelectual, sunt în continuare în umbră.
Comentarii (7)
Mama ta si sora ta nu il suporta pe sotul tau ca nu are mai multi bani si ca iti spune adevarul despre ele si chestia asta le afecteaza.Daca ar avea bani sotul tau si nu ar fi impotriva sa le mai dai bani,sa vezi cum sora si mama ta te felicita pt alegerea care ai facut-o...Draga mea cum a spus Maria punele la incercare nu le mai da bani...Daca mi-ar face ai mei asa,sa fii sigura eu nu le-as da bani si plus de asta i-as spune cat am suferit din cauza lor si le-as face sa se simta si ele cum ma-m simtit eu atunci...Nu le mai dea ocazia sa te mai umileasca...Spune-i sotului tau ceea ce simti sau ce nu iti place la el....Poate si trecutul nu te lasa sa fii fericita...Si eu m-am despartit de fostul care aveam 3ani impreuna din cauza unei verisoare,care ii baga tot felu de porcarii despre mine(daca stau si ma gandesc ,daca ma iubea asa cum spunea nu ar asc ce spunea verisoara mea,din contra trebuia sa aiba incredere in mine,eu nu am asc de nimeni cand spunea despre el,dar asta e)..Iti doresc sa fii fericita si iti urez mult succes in viata,.Nu lasa nici o greutate sa te doboare..Scuzati gramatica.
Mama ta si sora ta nu il suporta pe sotul tau ca nu are mai multi bani si ca iti spune adevarul despre ele si chestia asta le afecteaza.Daca ar avea bani sotul tau si nu ar fi impotriva sa le mai dai bani,sa vezi cum sora si mama ta te felicita pt alegerea care ai facut-o...Draga mea cum a spus Maria punele la incercare nu le mai da bani...Daca mi-ar face ai mei asa,sa fii sigura eu nu le-as da bani si plus de asta i-as spune cat am suferit din cauza lor si le-as face sa se simta si ele cum ma-m simtit eu atunci...Nu le mai dea ocazia sa te mai umileasca...Spune-i sotului tau ceea ce simti sau ce nu iti place la el....Poate si trecutul nu te lasa sa fii fericita...Si eu m-am despartit de fostul care aveam 3ani impreuna din cauza unei verisoare,care ii baga tot felu de porcarii despre mine(daca stau si ma gandesc ,daca ma iubea asa cum spunea nu ar asc ce spunea verisoara mea,din contra trebuia sa aiba incredere in mine,eu nu am asc de nimeni cand spunea despre el,dar asta e)..Iti doresc sa fii fericita si iti urez mult succes in viata,.Nu lasa nici o greutate sa te doboare..Scuzati gramatica.
Cum ai putut face asa ceva?? iti esti tie insuti datoare sa evoluezi, sa lupti. Viata insusi e o lupta! Cand ai trecut prin examene si ti-ai construit o cariera nu a fost greu ? Ba da dar stiai ca trebuie sa reusesti nu aveai alternativa, si acum e la fel trebuie sa invingi nu sa te lasi invinsa! Tu ii ajuti pe ai tai cu bani ? De ce ? Imi pare rau draga dar sotul tau are dreptate, daca mamei tale i-ar pasa de tine catus de putin nu ti-ar face viata un calvar. Durerea ta i-ar produce suferinta si nu ar face nimic sa te raneasca. Fa un test simplu nu ii mai ajuta pe ai tai cu bani sa vezi "cat de mult le va mai pasa de tine". Cu sotul surorii tale sunt probleme sau fericirea ei e importanta ? Dintre mama si sot ramai cu sotul esti mai in siguranta!
poate parea las dar...renunta la toti si la familia ta care iti otraveste existenta si la sot de care nici macar nu esti indragostita...ce sa mai zic de apropiere sufleteasca. renunta la toti, nu ai nevoie de nimeni, concentreaza te pe cariera si cauta un mai bine in viata ta, sigur vei gasi pe cineva care sa te merite. poate un dush atat de rece ptr lipitorile din fam ta o sa ii faca sa realizeze ca ca ce au facut e groaznic si ca esti un om indeopendent si nu saculk lor de box. mult noroc
daca nu ai binecuvantare de la parintii nu iti merge in casnicie
Numai ca in cazul meu este si un copil, nu avem acte doar aceasta minune care e pe cale sa se nasca. Si eu am avut tentative de sinucidere din cauza neintelegerilor. Toti sunt implicati in aceste neintelegeri: familia lui nu ma suporta pe mine, ai mei nu il suporta pe el si asta ma aduce in pragul disperarii. Am avut atatea tentative de suicid dar parca ceva m-a oprit dar nu stiu pt cat timp mai pot suporta situatia, mai ales ca acum de dragul parintilor mei m-am despartit de el:(.
Adeseori timpul estompeaza conflictele. E dreptul tau sa-ti aperi casnicia. Familia niciunuia dintre soti nu trebuie sa se amestece intre parteneri, iar partenerii sa fie suficienti de uniti pentru a nu fii influentati. Este problema lor daca nu vor sa accepte, tu mergi inainte dupa cum simti si crezi, o casnicie are si suisuri si coborasuri , dar e a ta, nu a lor. Te pup, mult succes in continuare si fii tare orice ar fii.
Posteaza comentariu