Poveste adevărată: "Un fost iubit mă hărţuieşte şi-mi alungă viitorul soţ"

Sunt în pragul căsătoriei şi în loc să mă ocup de aranjamente florale şi alte pregătiri de nuntă, mă ascund în casă de frica unui nebun cu care am avut o relaţie pasageră acum doi ani, şi care îmi face viaţa amară de atunci.

Nicu era atunci un băiat foarte drăguţ, cuceritor, şi foarte bun la pat. Dar după vreo trei luni de relaţie am descoperit întâmplător că mai avea întâlniri şi relaţii cu alte femei. I-am spus că eu vreau exclusivitate sau deloc şi de atunci a început calvarul. El mi-a spus că exagerez, că aşa e viaţa modernă, nimeni nu mai e exclusiv cu o singură femeie acum, iar eu i-am spus că în condiţiile astea prefer să fiu exclusiv singură.

Numai că el a început să mă atace. Telefoane nocturne, ameninţări, jigniri, mă aştepta la serviciu şi îmi făcea scene penibile în mijlocul străzii, faţă de colegi sau faţă de prieteni. De fapt a reuşit să-mi şi sperie câţiva amici cu care mai ieşeam, pentru că nu ştiai când apare nebunul şi face scene la restaurant sau la cinema.

Am tras aşa vreo câteva luni, până când tata nu a mai răbdat şi a mers cu mine la poliţie, ca să-l reclamăm. Am făcut o plângere şi drept să spun nu ştiu cum anume l-au convins poliţiştii să se potolească, dar a dispărut. Am răsufalt uşurată. Mi-am văzut de viaţa mea mai departe.

Acum un an l-am cunoscut pe Andrei, cu care urmează să mă mărit vara asta. Este unul dintre cei mai buni oameni pe care i-am cunoscut eu în viaţă, şi îl iubesc mult. Dar are o ciudăţenie. Mi-a spus din start că nu vrea să ştie nimic din trecutul meu pentru că e gelos şi nu vrea să-şi facă sânge rău. Să o luăm de la zero amândoi, mi-a zis când am decis să fim împreună.

Şi a fost foarte bine aşa, până când a reapărut nebunul de Nicu. Eram în Centrul istoric, la o terasă, cu Andrei şi nişte prieteni de-ai lui, şi aud de-o dată un râs zeflemitor în spatele meu. Când mă întorc Nicu deja începuse tiradele lui vechi, cum mă făcea el fericită nopţile şi cum i-am dat cu piciorul.

Eu m-am panicat şi nu am putut să scot o vorbă, Andrei s-a făcut albastru şi a decis să plecăm de la masă. Unul dintre prietenii lui, rămas la masă, a încercat să-l calmeze pe Nicu, spunându-i că nu e o atitudine normală, chiar dacă m-a cunoscut înainte, acum eram cu altcineva şi că nu era o atitudine bărbătească.

A fost însă suficient pentru Nicu să reapară în viaţa mea şi să ia de la început hărţuielile. De parcă n-ar fi trecut un an şi mai bine de când scăpasem de el, îmi zice că nu m-a uitat şi că am făcut cea mai mare greşeală renunţând la el, că nu mai găsesc altul mai bun.

Andrei, cu care încă nu m-am mutat împreună, este momentan în cumpănă. Mi-a spus că nu vrea să ştie ce a fost între mine şi Nicu, şi că oricum suferă deja la ideea că un obsedat se ţine după fundul meu şi îmi face atmosferă. Dar preferă să-mi rezolv singură problemele din trecut.

Nu ştiu ce să fac, am ajuns să-mi schimb numărul de telefon, să-mi fie teamă să ies din casă ca să nu dau ochii cu Nicu, iar viaţa mea cu Andrei se află sub acelaşi spectru nesigur. Nu simt că Andrei ar vrea neapărat să lupte pentru mine şi să-mi fie alături, din cauza acelei gelozii teribile pe care o acuză. Dar oare asta nu spune ceva despre dragostea lui, în perspectiva că ne vom căsători? Ce să fac?


Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului.

Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.