Suntem căsătoriţi de cinci ani şi sunt nefericită. Cred că nici el nu se simte mai fericit, dar oricum nu vrea să-mi împărtăşească trăirile lui, nici bune, nici rele. Singurul lucru pe care-l ştiu sigur e că el preferă site-urile porno, în locul sexului din dormitor. Şi nu, nu e vorba că nu-l satisfac, pentru că sunt şi eu conştientă de anumite lucruri, şi ştiu că practic nu e nimic sexual încercat pe lumea asta pe care noi să nu-l fi experimentat măcar un pic.
Nefericirea mea vine exact din această nedumerire: de ce are nevoie de stimulare virtuală, când pe mine mă are la dispoziţie în orice poziţie vrea el? şi sunt vie, reală, dornică... Am încercat să-l fac să-mi spună, prin toate metodele posibile. Nu mă refuză, în pat, practic viaţa noastră sexuală e ... mulţumitoare, deşi mărturisesc că uneori parcă simt şi eu nevoia de un pic de iniţiativă de la el.
Dar până acum nu am avut succes. Se întoarce la blestematul ăla de laptop întotdeauna. Câteodată l-am surprins masturbându-se chiar şi după ce am făcut noi sex, ceea ce m-a umplut de spume. I-am făcut scandal, s-a simţit prost, ne-am certat, ne-am supărat. Tot nimic n-am rezolvat. Nu ştiu ce să mai încerc.
I-am zis să mergem şi la un psiholog, dar mi-a retezat-o instant: că el nu-şi expune intimităţile în faţa unui străin. Ba mai mult spune că trebuie să fiu mulţumită că nu mă înşeală, că site-urile alea porno sunt defularea lui, că în mod normal alţi bărbaţi care simt nevoia de diversitate se duc la alte femei reale. El a ales această cale ca să-mi fie fidel. Dar pe bune dacă nu-mi doresc câteodată să ştiu că s-a dus cu alta reală, decât să-l văd ca pe un ... amărât frecându-se singur în faţa unui ecran. Mi se pare înjositor şi pentru mine, pentru că uneori am senzaţia că simte mai multă plăcere vâzându-le pe curvele alea pe ecran decât culcându-se cu mine. Mi se pare nedemn şi pentru el, pentru că văzându-l aşa scade în ochii mei. Mă întreb cât o să-l mai pot iubi ştiindu-l aşa.
Pe urmă, cred că dacă l-aş lăsa în pace şi o lună de zile, fără să facem nimic, el ar fi mulţumit, n-ar insista să facem sex, pentru că e mulţumit online.
Şi să nu credeţi că nu am încercat să fiu alături de el şi acolo, în lumea virtuală. Am zis că hai să vedem, poate că dacă ne excităm împreună simte mai multă plăcere. Dimpotrivă, a fost deranjat de ideea mea ca şi când l-aş fi obligat să împartă cu mine ceva de preţ, de care voia să se bucure singur. Chiar nu ştiu cum să fac să depăşim acest obstacol.
Nu sunt vreo absurdă să cred că un bărbat nu se mai masturbează din când în când, e plăcerea lui, treaba lui. Dar la el a devenit o obsesie şi o bolă, pentru că nu trece seară să nu acceseze site-urile alea. Şi cine ştie, poate că şi la serviciu face asta, habar n-am. Dar e evident că lucrurile nu evoluează spre bine, dimpotrivă.
Deci, ce să fac, daţi-mi şi mie nişte sfaturi, fără să mă trimiteţi la psiholog, că e clar că el nu va merge în veci acolo. Şi nu avem nici 30 de ani, suntem prea tineri ca să renunţăm. Plus că îmi doresc să avem un copil, dar nu ştiu dacă e cazul să mă complic cu asta sau nu.
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.