Suntem căsătoriţi numai de trei ani şi relaţia noastră sexuală niciodată nu a fost prea înfocată. Când ne-am cunoscut aveam doar 17 ani, eram elevă, iar el avea 19 ani şi încă locuia cu părinţii. În cei doi ani de prietenie nu am avut foarte multe clipe de intimitate, pentru că tot timpul era cineva acasă, ori la mine ori la el. Aşa că am tot amânat momentul în care „s-o facem” şi când am făcut sex pentru prima dată nu a fost deloc aşa cum visam.
Dar am zis că totul se va rezolva în timp. Ne-am căsătorit când el era în ultimul an de facultate şi ne-am mutat cu chirie pentru că ne angajasem amândoi. Viaţa părea că intră pe un făgaş normal, ne înţelegem bine, doar că sexul în continuare scârţâie. O facem rar, la două-trei săptămâni, şi atunci parcă lipseşte ceva. Parcă o face mai mult pentru că vreau eu.
La câteva luni după ce ne-am mutat împreună, într-o noapte m-am trezit dintr-un vis ciudat şi când am mers în baie l-am găsit masturbându-se. Am fost tulburată, mai ales că înainte cu câteva zile avusesem o discuţie despre viaţa noastră sexuală şi el mi-a spus că aşa e el, că nu simte nevoia.
Asta mi-a dat o neîncredere în mine, în felul în care arăt, pentru că m-am gândit că el nu simte nevoia s-o facă cu mine, dar simte nevoia, normal, că e doar un bărbat tânăr, s-o facă chiar şi singur. El mi-a tot spus că nu e adevărat, şi că toţi bărbaţii o mai fac din când în când, şi că să nu fac un caz din asta.
Am discutat un o prietenă care m-a sfătuit să îi fac o surpriză şi să cumpăr nişte lenjerie sexy, cu care să-l incit. Zis şi făcut, a fost o surpriză plăcută, dar asta nu mi-a adus decât o partidă de sex şi atât. După asta lucrurile au intrat în rutină.
După aproape un an de frustrări şi întrebări – nu pricepeam de ce s-a însurat cu mine, totuşi – am ajuns să consultăm un psiholog, amândoi. În câteva şedinţe psihologul ăla ne-a şi dat un diagnostic teribil. Nici acum nu-mi vine să cred. Că relaţia lui cu mama lui este atât de puternică, încât nu poate să depăşească acest obstacol, şi că în mine vede de fapt tot o mamă. Nu pot să pricep deloc cum vine asta, dar cert e că lui nu i-a mai convenit să meargă la psiholog, aşa că acum suntem tot în aceeaşi situaţie, fără vreo posibilitate de redresare.
Mă gândesc că poate aş vrea să fac un copil, cât suntem tineri, mi-ar fi drag să avem un copil, dar încep să mă tem de viitorul nostru. Dacă sexul nu merge între noi, oricât de mult l-aş iubi, mi se pare că ne lipseşte un element fundamental al relaţiei. Şi asta mă face să mă tem că nu va dura căsnicia. Eu nu pot să pricep cum la 25 de ani să preferi să te satisfaci singur în baie, când nevasta tânără te aşteaptă dornică în pat?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt
alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate
de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost
schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă
rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi
exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre,
scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.