Din start trebuie să admit că și eu i-am tolerat multe. Are un job foarte solicitant, care îl obligă de multe ori să mai lucreze și de acasă și să-și verifice permanent emailul. Dar în ultimul an a ajuns să facă asta de parcă lumea întreagă ar depinde de el și dacă nu este permanent conectat la Internet se va petrece un cataclism mondial.
Această nevoie de a fi mereu în contact cu serviciul a creat de fapt și această dependență, și pentru că eu mereu l-am scutit de o grămadă de treburi casnice sau de familie acest obicei s-a agravat. Avem un copil de trei ani, iar eu am stat acasă cu copilul doi ani. De un an lucrez din nou, iar viața noastră s-a schimbat radical. Când stăteam acasă probabil nu simțeam atât de acut faptul că el acordă o importanță așa de mare computerului, dar de când lucrez și eu văd cum ne depărtăm tot mai mult unul de altul și a ajuns să mă deranjeze foarte mult faptul că el este tot timpul cu ochii într-un ecran: de telefon, de tabeltă, de laptop, computer.
Dacă nu-și verifică emailurile, nu vorbește la telefon sau nu trimite/primește sms-uri, se joacă. Văd cum zi de zi găsește parcă noi pretexte ca să stea mai lipit de device-urile alea, în loc să socializeze cu noi. Copilul e toată ziua cu bona, iar seara eu nu mă mai satur să-l drăgălesc. Pe când el parcă o face cu forța, și chiar și atunci când îi aduc cumva împreună, încearcă să se joacă un pic cu el, apoi cu o mână și un ochi e pe telefon. O dată a încercat să-i arate și băiatului un joc pe tabletă și pentru că am sărit ca arsă să nu-l contamineze și pe el am avut o ditamai cearta pe tema asta. El a pretextat că ăsta e viitorul, iar eu am răbufnit și i-am spus că mă deranjează să fie mereu absent chiar și când e cu noi la masă sau cu mine în pat, din cauza acestui „viitor”.
După acea discuție nu s-a schimbat nimic. Poate că nu a fost nici purtată pe tonul corespunzător ca să aibă un efect, dar mie mi-e din ce în ce mai clar că soțul meu este dependent și că are nevoie de tratament de specialitate. Însă nu am cum să-i spun asta, atâta vreme cât el nu vede nimic în neregulă. Chiar și când mai ieșim în oraș cu prieteni – din ce în ce mai rar – el tot cu ochii pe telefon stă. Am ajuns să urăsc telefonul ăla numai când îl văd.
Știu că e necesar când ai un serviciu solicitant să fii permanent conectat , ca să fii competitiv. Apreciez și banii care vin în casă pe această cale. Dar simt tot mai acut faptul că prețul acestor bani este mult prea mare. Familia are nevoie de mai mult decât bani, iar dacă el ne tratează așa acum, când copilul este mic și noi încă ne putem bucura de viață, mă întreb ce formă va avea viața noastră peste zece-douăzeci de ani?
El pare de pe acum total dezinteresat de noi, și mult mai interesant să spargă niște bomboane pe un ecran sau să plimbe niște bile de colo colo. Sunt jocuri tâmpițele, pentru oameni stresați, și asta mi-a și spus, că face asta ca să se destreseze de la muncă. Dar cum se destresau oamenii înainte să apară computerele? Destresarea asta a lui se petrece cu prețul stresării și a alienării de noi, pentru că în ritmul ăsta nici copilul nu-l va cunoaște prea bine, și nici eu nu cred că o să mai rabd mult.
Aș avea nevoie de un sfat, poate că se confruntă și alții cu problema asta, că văd că e la modă acum să ai numai o viață virtuală. Oare cum aș putea să-l conving să mai lase naibii computerul și telefonul când e acasă? Cum să-l fac în primul rând să admită că are o problemă și să încerce s-o remedieze?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "Soțul meu e dependent de jocuri pe calculator și nu am soluţii"
Poate ar trebui să spun că soțul meu are o amantă virtuală, pentru că așa se comportă de când a fost prins de microbul ăsta al diverselor device-uri pe care le are, încât ne neglijează pe noi, familia, de parcă ar avea o amantă.
Comentarii (10)
Apropo, eva.ro, site făcut de copii de liceu. E atât de greu să păstrați paragrafele definite de utilizator? Scriu frumos un comentariu cu aliniate și iese un cârnat de parcă sunt un analfabet care a fost dat în clasa întâi afară din școală.
Bărbații nu sunt făcuți să stea în casă, să iasă la povești, să socializeze, să-și exprime sentimentele, să stea cu copiii, să facă de mâncare. Bărbații sunt făcuți să acționeze. Să repare, să îmbunătățească, să vâneze și să omoare. Chiar dacă într-un joc pe calculator. Este relaxant pentru că obiectivele sunt clare. Nouă, bărbaților, ne plac lucrurile clare: mută scaunul 2 metri, distruge digul acela. O femeie bună știe acestea și în loc să se plângă, va folosi psihologia pentru a crea obiective care dânsului să-i placă să le îndeplinească. De genul să construim o casă pentru păsări. Ia lemn, unelte, cuie, fă un proiect. Treabă serioasă. Sau să facă o pușcă din lemn și elastic. Am mii de idei. Și chiar dacă bat în 30 de ani îmi place să mă joc cu mașini cu telecomandă. Ain't nothing wrong with that. Și după cum am scris anterior, o femeie isteață va ști să folosească gaming-ul pentru a îmbunătăți relațiile între membri familiei.
Jeesus, woman, lasă omul să se joace. Mai ales dacă lucrează serios. Cum era dacă era doar un tip sexi, fără loc de muncă, care stătea toată ziua pe Playstation? Joacă chestii prostești? Aia e problema. Hai, ia cumpără-i un Crysis 3, un Battlefield 4 sau ceva MMORPG și jucați toți în rețea. Să fim realiști. Bărbații rezistă ~poate~ maxim 2 ore pe zi la povești și să interacționeze cu alți oameni. Dacă ai un job unde trebuie să vorbești și relaționezi toată ziua, cu mult se depășește pragul. Sunt sigur că are nevoie de ceva „me time”. Știu că eu am nevoie de el și prietena a înțeles că statul împreună e calea cea mai rapidă înspre plictiseală. Așa că ia faceți ceva ce lui îi place pentru vreo oră și jumătate. De la FPS-uri și MMORPG-uri se poate trece și la porcărioarele de jocuri Kinect și motion-controlled. Toți 3 (sau 4, sau câți ați fi) aveți de câștigat din gaming împreună.
O schimbare trebuie sa aiba loc, dar ma indoiesc ca o abordare atat de directa si distructiva poate avea succes (doar in cazul in care iti doresti un divort). Singurul motiv pentru care se joaca este destresarea ? De ce stres se elibereaza ? De stresul de la servici ? Exista factori de stres casnic ? Din cate observ ai mentionat faptul ca aveti un copil mic. Este de regula momentul in care barbatul poate sa se simta neglijat afectiv. Nu zic ca asta este cauza, este doar o presupunere/varianta. Acest lucru il poti afla intr-un moment de tandrete si o discutie sincera cu el. Daca asta este cauza...uita de sfaturi gen fa-l gelos sau aplicarea de ultimatumuri, aplicarea lor nu ar face decat mai mult rau.
Parerea mea, totul sau nimic. Spune-i ca vrei sa divortezi, sa aleaga intre familie si dependenta sa. Poate il trezesti putin la realitate. Vezi cum se comporta si ce raspunsuri iti va da, astfel iti vei da seama de ceea ce simte pt voi. Pana nu realizeaza el ca este ceva gresit, nu va face ceea ce ii spui, asa ca.....apeleaza la extremitati.
Daca va ajuta cu ceva sa zicem ca am fost oarecum de cealalta partea a baricadei, nu sunt "vindecat" complet desi am copil mic (am 33 de ani). Nu ma simt dependent de ceva anume in acest moment, mai degraba gasesc ceva de facut in concordanta cu "timpul liber". Cunosc de asemenea un caz grav din pacate dar nu vreau sa il prezint pentru ca este o varianta extrem de pesimista si refuz sa cred ca ar fi un caz care sa fie reprezentativ. Cu siguranta o psihologie exista in spatele fiecarui lucru facut, deci probabil trebuie sa ne gandim si la cauze, nu numai la efecte. Daca doriti sa discutati ma puteti contacta pe mess, dar va rog doar daca aveti chef de o discutie serioasa. bogdand13@ymail.com
Problema e la tine, draguta. Gaseste-ti un hobby, mergi la salsa, la dans, gaseste-ti un partener de dans..pentru inceput. Daca tot spui ca va permiteti, lasa copilul cu o bona, fa schimbari la tine..o sa vazi ca se schimba singur, daca nu se schimba..asta este, macar nu-ti pierzi vremea pe langa fraier...SUCCES !!
Stiu ce inseamna asta . la fel si prietenul meu era dependent de un fel de jok onlain cu tankuri. nu-mi tragea atentia spunea ca ma iubeste dar are nevoie sa joace.era foarte stresat si nervos cind peerdea in jok. nici nu dorea sa lucreze si nicci nu lucra o bucata de timp.se juka chiar toata noaptea, putea sa nu doarma vrio 2 zile. daca ii facem observatie se innerva mai tare,ne certam. solutia mea a fost ca iam tras atentia shi chiar urim jokul ala jukam cu el. cum sa zik ma alaturasem lui , ma uitam cum joaka si cu incetu am gasit teme de discutie si iata ca lam descaierat de acest jok. nu de tot dar oricum acum joaca mult mai putin, doar cind are timp liber si cind eu nu sint contra sa joace. macar tragei ateentia si tu laudal ca a cistigat jokul intrecel la record si se va normaliza si la tine. chiar daca ii arata copilului sa joace nu e nimic strasnik . trebuie sa fii intelegatoare si sa fii deacord cu el ce face chiar daca nuti convine. stii vorba aiia ,,cu binisorul scoti si ochii,, ))) iti doresc succes si rabdare
Din pacate problema e foarte grava ! Stiu de la o prietena,vad olegi,am mai citit...Daca observai de la inceput,(cand avea doar telefon-pe care presupun ca l-a tot schimbat-) mai erau sanse.. As zice sa incerci tactica -clasica- a femeii inselate : sa-l faci gelos ! Schimbi look,haine sexi,mai intarzii,cand iti vorbeste pari absenta de parca te gandeai la altceva...brusc devii f vesela,nu-l mai certi,...dar ai grija,totul facut cu finite,cu complotul mamei sau prietenilor vostri..Altfel...psiholog-daca vrea -dar...nu sunt sanse.. Succes !
Draga mea, din punctual meu de vedere trebuie sa descoperi intai cauza reala a dependentei lui. Ceea ce ti spune tie ca este stresat este pretextul clasic, scuza pe care o dau si fumatorii si toti dependentii. De ce fuge de viata reala? In primul rand trebuiue sa ai multa rabdare cu el si sa incerci sa il atragi catre alte activitati sa ii oferi alternative ... hai la film, hai sa ne jucam cu copilul etc De altfel foarte daunatoare pentru linistea si viata noastra este prezenta electronicelor in dormitor care impiedica un somn armonios si o viata de cuplu normala. Trebuie sa invete sa delimiteze intre viata virtuala si cea reala...
Posteaza comentariu