Poveste adevărată: "Prietenul meu are probleme de potență din cauza drogurilor"

Nu are decât 30 de ani și suntem împreună de trei ani, dar deja are probleme de erecție. Și asta se întâmplă de când se droghează. Combinat cu țigările și alcoolul, practic Dan a devenit umbra bărbatului de care m-am îndrăgostit. Nu știu cum să-l ajut, și îmi pun serios problema dacă el e bărbatul lângă care vreau să rămân și să-mi întemeiez o familie.

Când ne-am cunoscut noi Dan avea aproape 80 de kg la 1.80 m înălțime. Acum abia cântărește 65 de kg, cu tot cu haine, și îl văd că se topește pe picioare. Părinții lui nu știu de problema asta a lui cu drogurile, și de fapt nici el nu vrea să admită că are o problemă, și că deja a devenit dependent. Iar ultima discuție am avut-o de la faptul că nu mai facem dragoste. După câteva scuze de genul „sunt obosit/stresat/enervat de la muncă”, a venit răspunsul sec că după trei ani cu mine nu mă mai dorește ca la început și că să-l mai las în pace cu reproșurile.

Dar adevărul e că văd dimineața, de exemplu, că nu mai are erecție matinală. Știu, o să fie un șoc pentru bărbații care citesc, dar voi știți, doamnelor, că noi ne dăm seama când bărbatul lângă care dormim ne dorește sau nu dimineața.

E, eu de ceva timp văd că Dan al meu moare încet, îi moare licărirea din ochi și i se duce viața din corp. Nu mai e vesel, nu mai are putere, nu mai e bărbat. E doar o umbră de om care merge la serviciu și vine acasă, se târăște prin casă de colo colo ca un leu jigărit în cușcă, atunci când nu există nimic care să-l stimuleze prin frigider sau în sertarele lui, iese afară de unde vine mai animat pentru câteva ore, și cam asta e viața noastră.

Nu e vorba nici măcar de bani, pentru că deocamdată avem, slavă Domnului. Amândoi avem job-uri bune și ne-am permite orice extravaganță, dar chestia e că nu mai facem nimic din ce obișnuiam să facem pentru că el și-a pierdut interesul pentru orice. Practic el trăiește doar pentru o doză, de orice. La început a fost cu băutura, apoi pentru că i-am tot sugerat că nu-mi place că miroase a alcool seara în pat, și că nu e sănătos nici pentru ficatul lui să bea mereu, a lăsat-o mai moale. Și a început să fumeze diverse feluri de iarbă. Apoi a trecut la astea „legale”, dar care sunt și mai otrăvitoare, din câte am înțeles. Mi-e teamă de momentul în care va decide să încerce ceva mai mult.

Nu știu cum să-l ajut și cum să-l fac să renunțe. Am vorbit cu un psiholog fără ca el să știe și mi-a spus că atâta vreme cât el nu își dorește să renunțe, nu se poate face nimic. E un bărbat în toată firea, nu poate fi constrâns să se interneze. M-am gândit să le spun și părinților lui, dar sunt încă în cumpănă.

Pe de-o parte nu vreau să-i îngrijorez, mama lui suferă cu inima. Pe de altă parte dacă află că le-am zis se va supăra el pe mine și probabil ar fi mai rău. Ar putea să plece de nebun de casă și s-ar pierde definitiv în jungla drogurilor.

De la începutul relației noastre el mi-a cerut un singur lucru: să nu-i implic în cuplul nostru nici pe părinții lui nici pe ai mei. Și așa ne va fi bine. Dar uite că acum nu ne e. Practic noi doi nu mai suntem un cuplu decât în măsura în care conviețuim în aceeași casă și împărțim acest secret greu de dus. Mi-e teamă pentru el și pentru viața lui, dar începe să-mi fie milă și de viața mea. Nu vreau să-l las la greu, dar în același timp nu știu cum să fac să-l conving să renunțe. Ce sugestii mi-ați da?


Nota redacţiei. Această poveste este adevărată.

Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.