Poveste adevărată: "Oare mă iubeşte sau stă cu mine pentru banii mei?"

Am 38 de ani şi sunt o femeie împlinită. Am o carieră frumoasă care îmi oferă satisfacţii şi bani. Pe lângă asta am moştenit suficienţi bani de la familia mea, ca să nu fie nevoie să muncesc vreodată. Totuşi pentru că îmi place meseria pe care mi-am ales-o – sunt avocat – am avut succes şi în carieră, iar asta îmi dă o siguranţă şi nişte certitudini pe care puţine femei le au la vârsta mea. Sunt sănătoasă, arăt mult mai tânără decât vârsta pe care o am şi asta mi-a asigurat mereu succes la bărbaţi. Niciodată nu m-am gândit până acum la faptul că ei ar sta cu mine pentru bani, date fiind atributele despre care v-am spus mai sus.

Totuşi, de vreo doi ani de zile sunt cu acest tip pentru care am acum sentimente confuze. Este mai tânăr decât mine cu cinci ani, este un bărbat foarte frumos, cuceritor, şarmant, un amant excelent şi un om de lume. Dar are o problemă cu banii şi cu jocurile de noroc. Mai exact nu îşi gestionează bine finanţele, iar pasiunea pentru jocuri, care nu este totuşi o dependenţă deocamdată, îi accentuează această problemă financiară.

Noi ne-am cunoscut în Franţa, ajungând din întâmplare la aceeaşi petrecere a unor amici comuni. Pentru mine a fost atracţie la prima vedere. Pur şi simplu nu-mi puteam lua ochii de la el. Pentru că sunt o femeie independentă, dar şi voluntară, i-am făcut avansuri fără să aştept să mă cucerească el. Iar lui se pare că i-a convenit.

Am devenit amanţi la scurtă vreme şi am petrecut perioade minunate împreună. La început îşi plătea fiecare distracţiile , apoi o vreme am plătit eu, dar asta nu m-a deranjat. Într-o zi, acum un an, mi-a spus că are o mare problemă şi că trebuie să facă rost de 10.000 de euro. Nu stă în caracterul meu să descos omul dacă el nu vrea să intre în detalii, aşa că i-am dat, fără să îl întreb exact la ce-i trebuie. Pentru mine banii ăia nu reprezentau o problemă, chiar dacă este totuşi o sumă mare. Iar dacă asta îl ajuta să iasă din situaţia delicată, de ce n-aş fi făcut-o? M-a asigurat că în maximum două luni mi-i dă înapoi.

A trecut un an şi nu i-am văzut. Iar relaţia noastră este un pic modificată de acest amănunt. Eu nu i-am atras niciodată atenţia că a depăşit termenul promis. De alfel, dacă ar vrea să facă pe nebunul ar putea să nu recunoscă că i-am dat acea sumă. În fond nu am făcut niciun act care să demonstreze împrumutul. Totul a fost pe încredere.

Iar eu acum nu mai am încrederea pe care o aveam în el. De ce? Nu pentru că nu mi-a dat banii – v-am spus, şi dacă pierd acea sumă nu e un capăt de lume pentru mine – ci pentru că brusc mi s-a aprins în cap această întrebare: oare el stă cu mine pentru banii aceia? Sau pentru bani în general?

Singurul care a mai amintit din când în când despre bani a fost tot el, asigurându-mă că nu mai durează mult şi-i voi primi.  Într-o zi, când mi-a spus asta, l-am întrebat dacă mai are nevoie şi de alţi bani. S-a ofensat, crezând că îl ironizez şi că de fapt vreau banii. Am avut o ceartă pe tema asta, în care fiecare vorbea în paralel, părea că nu ne înţelegem. El îmi reproşa că nu îl înţeleg, eu îi spuneam că întrebarea mea a fost cât se poate de bine intenţionată, chiar voiam să ştiu dacă îl mai pot ajuta. Atunci mi-a spus că a avut de două ori banii în mână ca să mi-i înapoieze, dar pentru că mai are şi alte datorii i-a tot rulat la jocuri de noroc, în speranţa că îi va înmulţi şi-şi va plăti toate datoriile. Nu a reuşit, se pare să câştige, aşa că şi acum suntem în aceeaşi situaţie.

Dar ceva din farmecul acestei relaţii s-a dus iremediabil. El pare mereu că are ceva de ascuns. Ne vedem mai rar, şi de fiecare dată avem grijă să evităm subictul bani în toate interacţiunile noastre. Ceea ce nu e tocmai uşor. Există un sentiment de încordare între noi şi nu ştiu cum să-l interpretez. Ba, în ultimele luni mi se pare că cea care îl caută sunt mai mult eu, dacă nu l-aş căuta şi nu l-aş invita în diverse locuri, mi se pare că el nu ar da semne că ar mai vrea să fim un cuplu. Chiar nu ştiu cum să reacţionez şi ce să fac. Oare el tot timpul ăsta a stat cu mine pentru banii mei? Cum aş putea fi sigură că la mijloc nu este decât o jenă a lui, generată de orgoliul rănit, că nu îmi poate da banii înapoi? Pentru că îmi place să cred asta.

Dar în celaşi timp, o voce enervantă îmi şopteşte câteodată că dacă sentimentele lui nu există de fapt, şi că dacă n-ar fi fost datoria nu ar mai avea legătură cu mine deloc?

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.