Provin dintr-o familie destrămată de numeroasele aventuri ale tatei. Mama l-a iubit ca nebuna ani de zile şi i-a suportat infidelităţile, dar viaţa lor de cuplu nu a fost decât un imens eşec mascat de imaginea de familie onorabilă, de dragul copiilor. Eu şi fratele meu, când am crescut suficient de mari ca să înţelegem unele lucruri, am ştiut întotdeauna de unde venea tata după cele trei-cinci zile de „delegaţie”, timp în care mama se străduia să-şi ascundă de noi ochii plânşi, seară de seară.
Până când, bolnavă fiind de cancer la sân, mama a zis stop acestei şarade. Şi azi cred, deşi nu e demonstrat ştiinţific, că boala asta cumplită, cancerul mamei, a fost declanşat de prea marea suferinţă din căsnicia ei. De oful pe care l-a avut constant, de la 25 de ani când s-a măritat cu tata, până la 50 când s-au despărţit, că el nu a iubit-o suficient de mult cât să nu-i mai trebuiască altele.
Noi am crescut frumos, datorită mamei. Am mers la facultate amândoi, ne-am realizat, suntem oameni întregi, dar sentimental vorbind probabil că întotdeauna ne va lipsi ceva. Acel echilibru pe care-l are copilul crescut într-o familie monogamă, în care să se simtă iubirea şi dependenţa. Fratele meu are acum 27 de ani şi nu reuşeşte deloc să-şi întemeieze o familie. A rămas cu o neîncredere în femei, din cauza numeroaselor amante ale tatei. Eu, pe de altă parte, m-am măritat cu Andrei pentru că mi-am spus tot timpul că pot să înving acest handicap şi să cred în iubire până la moarte, chiar dacă nimic în familie sau în jurul meu nu mă motiva s-o fac.
M-am măritat când aveam 23 de ani, iar mama tocmai aflase că are cancer. A fost momentul în care ne-a îndepărtat pe toţi şi ne-a spus că e viaţa ei, atâta câtă a mai rămas, şi vrea s-o trăiască altfel. Că s-a sacrificat destul pentru toţi. Avea dreptate, teoretic, numai că decizia ei nu a fost egoistă, aşa cum aş fi fost tentată să cred prima dată, ci tot altruistă. Nu voia să împovăreze pe nimeni cu boala ei. Aşa că a divorţat de tata, a făcut operaţia de extirpare a tumorii, apoi a vândut casa din care şi eu şi fratele meu ne mutasem, şi a plecat câteva luni în lume.
Mi-am dat seama că singura opţiune era s-o las să facă ce simte şi să nu mă amestec, chiar dacă mi-aş fi dorit să fiu cu ea în momentele alea. Andrei şi familia lui, însă, m-au acaparat rapid, parcă să nu-mi dea ocazia să tânjesc după mama, şi aşa a trecut jumătate de an.
Ulterior mama a revenit în ţară, era schimbată complet, senină, împăcată cu viaţa ei şi cu toate din jur, s-a mutat la ţară în casa părinţilor ei şi a continuat să trăiască acolo. În schimb eu am rămas pe cap cu tata. Care a început să ne viziteze des şi câteodată neanunţat. În casa în care locuim cu socrii. Părinţii lui Andrei sunt arhitecţi amândoi şi au o casă mare, în care ar încăpea trei familii, nu doar două câte suntem noi. Aşa că destul de curând după căsătoria mea cu Andrei, soacrei mele i s-a făcut „milă” de tata şi i-a propus să locuiască cu noi, pentru că era destul loc. Iar el părea debusolat şi de plecarea mamei, şi de faptul că la 50 de ani nu prea-şi mai găsea , se pare, amantele potrivite.
Era în fine liber, dar asta parcă nu mai avea farmec ca atunci când era însurat şi acasă îl aşteptau nevasta şi cei doi copii.
Lucrurile poate că ar fi fost acceptabile – în fond era tata, dar nu mă împiedicam prea des de el prin casă, pentru că fiecare avea viaţa lui – dacă nu i-aş fi surprins pe el şi pe soacra mea în diverse ipostaze tandre, care au culminat într-una din zile cu descoperirea şoc: cei doi aveau o aventură chiar sub acoperişul nostru.
Când i-am prins în pat am fost atât de şocată încât dacă atunci aş fi avut o armă cred că aş fi fost o criminală. Atâta furie câtă am simţit în acel moment pentru tata şi pentru soacra mea cred că nu aş fi simţit nici dacă l-aş fi prins pe Andrei cu alta în patul nostru. Cum putea tata să-mi facă una ca asta? Cum putea mama lui Andrei să-l înşele pe tatăl lui, care este un om atât de minunat? Cum puteau amândoi să ne înşele încredere mie şi lui Andrei?
Nu am putut, de indignare, să le pun toate întrebările astea, şi partea cea mai proastă e că nu am avut inima să le spun nici lui Andrei şi tatălui lui despre asta. Cum să le spui celor doi bărbaţi că femeia idol pentru ei – mama şi soţia – este de fapt o curvă care se culcă cu cuscrul ei în casa lor?
Am plecat atunci, de furie, pentru câteva zile la mama la ţară. Nici ei n-am avut tăria să-i spun, şi nici n-am vrut s-o împovărez cu această nouă ispravă a tatei. Ce rost ar fi avut? Am stat acolo, sub pretextul că vreau să fiu cu ea, dar am vrut doar să mă încarc un pic din energia ei pozitivă. Nu am spus nimănui nimic de atunci, şi au trecut câteva luni.
Sunt în continuare încurcată, pentru că nu ştiu cum să procedez. Tata s-a mutat din casă, din proprie iniţiativă, iar soacra mea se face că plouă. Eu îi tot cer lui Andrei să ne mutăm de acolo şi el nu pricepe ce m-a apucat. Nici socrul meu nu înţelege. Singura care ştie şi tace mâlc e soacra mea. Singurul om căruia am putut să-i spun grozăvia asta e fratele meu. Dar nici el nu are o soluţie. Sunt nefericită ori de câte ori aud în casă expresia spusă de părinţii lui Andrei că el seamănă cu maică-sa. Frumos. Şi dacă va fi şi el un crai la fel ca tata şi se va comporta ca şi mama lui? Oare există o genă a infidelităţii?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "Mi-am prins soacra în pat cu tata şi nu pot să spun nimănui"
Provin dintr-o familie destrămată de numeroasele aventuri ale tatei. Mama l-a iubit ca nebuna ani de zile şi i-a suportat infidelităţile, dar viaţa lor de cuplu nu a fost decât un imens eşec mascat de imaginea de familie onorabilă, de dragul copiilor. Eu şi fratele meu, când am crescut suficient de mari ca să înţelegem unele lucruri, am ştiut întotdeauna de unde venea tata după cele trei-cinci zile de „delegaţie”, timp în care mama se străduia să-şi ascundă de noi ochii plânşi, seară de seară.
De Teodora Ivan
Comentarii (7)
Cand am citit ce copilarie ai avut si ca mama ta s-a imbolnavit de cancer - m-am muiat de tot - exact asa s-a intamplat si la mine. Tata era mare director la cel mai mare combinat de profil din tara - amandoi parintii erau din elita judetului si cunoscuti, mediatizati ( in epoca aceea) in fine. Tata f amator de aventuri - toata lumea stia ce face si cu cine, tot timpul. Mama era dragalasa si finuta, o doamna in adevaratul sens - a suferit mult, s-a incurajat pe sine si iar a suferit - pana a facut cancer la san , a supravietuit inca 7 ani si nu a mai rezistat a murit cand eu aveam 19 ani si eram in anul 1 de facultate. A fost crunt pt mine - exact cand aevam cea mai mare nevoie de ea. Apoi - altceva a fost crunt - la pregatirile pt priveghi si inmormantare - mai ales ca subalternii lui tata au organizat totul "ca sa il ajute pe sefu' " gest frumos din partea lor - dar in cele 3 zile cat mama a fost depusa in biserica din fata casei noastre - ambele amante, din acel moment, ale lui tata s-au perindat pe acolo si au stat ore bune erau sa se si paruiasca pt ca erau f geloase una pe alta - probleme vechi -(una tocmai nascuse un copil al lui tata - si se straduia sa o faca pe cealalta sa crape de ciuda - dar tata tragea mai mult la cealalta - o tziganie de nu am cuvinte). Nu stiu daca iti dai seama prin ce am trecut - iar eu sunt o fire hipersensibila si care mi-am iubit parintii si bunicii pana la idealizare. Alea acolo nu isi puteau stapani bucuria draceasca din ochi si de pe figura - ca o vad pe mama moarta aievea deci calea catre tata era acum libera - totul in fata mea, bineinteles. Dupa aceea am avut si eu mari probleme cu increderea in barbati si cu intemeierea unui camin, etc - dar am vrut sa invat tot adevarul pe care nu a avut cine sa mi-l spuna - despre lucrurile care se intampla in viata - si nu m-am lasat si am invata multe si mi-am rupt multe programe invechite si neproductive pe care le aveam - cu care "ma aparam" de "socuri". In concluzie - eu , daca as fi in locul tau - in primul rand as privi detasat situatia. Tu inca te implici prea tare si te consideri "bagata" in problema - intr-o masura prea mare. Eu asta am invatat de la viata - si crede-ma am terminat lic de mat-fiz si o facultate tehnica - pun totul in ecuatie si pana nu am toate datele sa pot demonstra clar ceva - nu pot accepta un rezultat oricum. Soacra ta e femeie, nu stii tu ce nevoie a avut ea in decursul anilor vietii ei alaturi de sotul ei - care desi e un om deosebit de bun - poate nu au avut o potrivire destul de buna, naturala, de structura. (Si aici - crede-ma - am fost maritata 10 ani cu primul sot - iar cu al doiela sunt de 12 ani - stiu exact ce se intampla cu o femeie casatorita.) Deci nimeni nu a fost vinovat la voi - dar poate soacra ta a acumulat tensiuni si goluri de afectivitate, fantezii sexuale etc( nu toate femeile sunt acelasi genotip, nu toate sunt apatice sexual, etc) - iar tu nu stii pt ca nu ai vb cu ea asa ceva. E cam aiurea pt ca lucruri din astea nu le poti vb nici cu copilul nici cu nora - prea usor - depinde ce gen de relatii/oameni sunt implicati. Am vazut si familii (in Germania de ex) f deschise, discutau astfel de lucruri se intelegeau empatizau mult mai bine. In fine. Fiecare popor cu cultura lui dar inchistarea nu e prea buna niciodata. Poate ca soacra ta trece si prin criza varstei a doua - iar aici nu e ea de vina ca are structura pe care o are. Asa cum un om se poate sa nu fie el de vina pt ca este bolnav de ceva anume. Alte femei nici nu se resimt - nici nu le ataca "criza" asta. Reusesti sa intelegi ? Mama mea a murit si mi-a sfasiat sufletul si inima si nici azi nu m-am vindecat - si niciodata nu o sa ma vindec - a murit mai mult din cauza tatalui meu - dar unul din motivele majore a fost ca s-a consumat mult si a dramatizat a lasat fiecare porcarie de a lui sa vina peste ea ca un bolovan si sa o zdrobeasca - a lasat fiecare lucru sa devina o drama, o catastrofa etc. ATITUDINEA ASTA UCIDE - iar eu n-am sa uit niciodata cum arata mamica mea frumoasa si vioaie, dinamica, puternica - inerta in sicriu, moarta, nu imi venea sa cred - la o varsta asa de tanara (42 de ani) cand avea toata viata inainte si se facuse parca si mai frumoasa putea sa se detaseze sa il bage in ma-sa pe tata si sa isi faca o viata frumoasa a ei - cu sau fara mine - pt ca putea. Mai bine gandeste-te in sinea ta - detasat - daca este problema ta aventura soacrei tale. Nu fii egoista nu stii cum se poate simti o femeie dupa multi ani de mariaj - chiar daca sotul e f bun din multe puncte de vedere. Merita sa iti faci griji doar daca este ceva care te ameninta pe tine si pe sotul tau, fericirea ta, binele tau. Dar daca nu e pericol - atunci las-o pe soacra in pace - dar si pe tatal tau. Tata nu e al tau - sa stii - e un om care are o viata, niste probleme ale lui si pe care nu le vei rezolva tu, are integritatea lui si nu are legatura cu tine. Intelegi ? Mie mi-a luat ani sa inteleg - dar acum am o pace sufleteasca deplina - acum nu ma mai chinui - 30 de ani sau mai mult m-am chinuit - cu intrebari fara raspuns si cand o vedeam pe mama cum sufera. Acum am inteles si am liniste in suflet - slava domnului altfel nu as mai fi rezistat mult cat m-am chinuit. Daca nu ai taria sa vb cu ea si sa ii spui ca ai inteles-o (dar sincer - si numai daca chiar ai inteles-o) - atunci desprinde-te de soacra ta si de viata ei - problemele ei nu sunt si ale tale. Femeia stie ce probleme are si e mai bine ca face ce poate - alternativa ar fi sa faca si ea cancer si sa moara daca tot aduna tensiuni in ea - si nu cred ca o poti tu obliga sa aleaga alternativa asta - nu ? Iar daca ai ajuns sa te scarbeasca familia asta - poti sa iti regandesti optiunea de a ramane cu actualul sot - sau nu. Poate alt mediu ti-ar prii mai bine - asta numai tu poti sa isi dai seama. Dar pana atunci - uite ca mama ta ti-a dat un exemplu f intelept - de detasare. Fa si tu la fel - adaptat la viata ta - "vinde" "casa veche" in care credeai anumite lucruri - si "cumpara" una noua formata din raspunsurile adevarate si din modul de gandire ancorat in adevar - numai adevarul te elibereaza si te face sa vezi pasul urmator. Iti doresc multa intelepciune, multa fericire si multa pace in suflet si lumina sa iti vezi drumul tau si sa iti faci familia ta in care sa fii fericita alaturi de cei dragi tie.
Soacra este o specie foarte periculoasa. Poate mai tarziu sa-ti faca viata amara. Gandeste-te ca este o femeie pe care si sotul si fiul ei o idolatrizeaza. Nu te vor crede. Pentru ei tu esti venita in familie, nu faci parte din familie. Eu consider ca cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci este sa vorbesti cu mama ta sa-i ceri sfatul asupra acestui subiect, iar pe tatal tau sa-l sfatiuesti sa-si duca aventurile oriunde in lumea asta, dar nu sub acoperisul unde locuiesti ti.
Of, Doamne! Am trecut si eu prin momente triste. In copilarie sufeream enorm cand parintii mei se certau din motive asemanatoare. Am 61 ani si 40 de ani de casnicie. Ne-a pazit Domnu' de asemenea necazuri. Nu ma consider indreptatita sa dau sfaturi. Inteleg ca sunteti casatorita si ca in familia sotului dv. este armonie. In situatia prezentata e bine sa suportati totusi adevarul si sa asteptati poate ca soacra o sa va explice. Ma tem ca de veti dezvalui fiului doamnei infidele... sa nu provocati o furtuna in familie careia sa nu faceti fata. E un soc greu de suportat, dar simt ca sunteti singura si nevinovata. Pentru ca scena care v-a zdruncinat pare incredibila, personajele cu pricina v-ar contrazice si daca n-aveti dovezi ... va atrageti neincredere, acuze si ,posibil, atacuri verbale. Fiti sigura ca soacra si tatal dv. nu vor recunoaste, se vor uni si va vor acuza de cine stie ce tulburari. Cat priveste sotul dv. e de inteles ca e intr-o situatie imposibila. Iubirea pentru mama e altfel decat cea pentru sotie. Sangele apa nu se face. Riscati, iar consecintele sunt imprevizibile. Daca totusi simtiti nevoia sa spuneti cuiva, eu as vorbi cu sotul, pentru a-i sti punctul de vedere. Insa in poveste as vorbi despre o fosta colega sau o cunostinta. Repet, cu scopul de a-i observa reactia in asemenea situatie. Va sugera, inaintea mea, o doamna sa vorbiti cu mama. Nu-i rau. Cred insa ca s-ar ridica un zid intre cuscre (sunt soacra) si doamna infidela ar intelege ca mama dv. stie. E posibil sa va faca zile grele dupa aceea. De aceea, cred ca tacerea e de aur. Pana la urma ei au savarsit un pacat. Mai devreme sau mai tarziu vor ispasi pedeapsa. Dumnezeu iarta, dar nu lasa pe nimeni nepedepsit. Are grija de fiecare. Va doresc liniste-n suflet si-n familie. Iubiti-va sotul si parintii asa cum sunt cu calitatile si defectele lor. Incercarile prin care am trecut m-au intarit si am o fam unita, am muncit 39 ani si ... am ajuns pensionara si am inteles ca-n viata nimic nu-i intamplator. Daca doriti sa comunicam ... cu placere, email-ul meu e stoica_antoneta@yahoo.com
Chiar tu ai zis-o. Iar eu cred (este doar o parere personala) ca daca tu l-ai ales pe Andrei ca sotul tau inseamna ca ai stiut tu ce stii iar dragostea (in care tu crezi atat de mult) care a inflorit intre voi nu o lasa sa se ofileasca din cauza acestiu lucru care l-ai ascuns pana acum. Un secret atat de mare care il tii in tine... si care pana la urma te-a afectat in mod direct si pe tine, cred ca trebuie sa il impartasesti cu sotul tau. Voi sunteti acum un singur trup... si asa cum ambele maini, nu una, se ingrijesc sa isi panseze o rana, asa si voi trebuie sa fiti uniti si puternici si sa nu uitati ca fiecare sunteti jumatatea celuilalt si ca doar impreuna puteti trece si peste aceasta dezamagire si sa va pansati fiecare rana celuilalt. Aceasta experienta fiid atat de dureroasa, in timp, va maturizeaza, va face mai puternici ca oameni si ca si cuplu daca stiti sa gestionati situatia si NICIODATA sa nu apara, nici macar sub forma de gluma, repros din partea ta vis avis de mama lui si repros din partea lui vis avis de tatal tau. Nu trebuie sa suferiti voi din cauza greselilor parintilor, nu. TREBUIE sa nu uitati nici o secunda din viata ca voi sunteti o echipa la bine si la greu impreuna, iar o echipa nu va mai functiona niciodata daca celalalt tine ascunse fapte ce pot distruge de la temelie acea echipa. Asa ca fa ceea ce trebuie facut. Mai devreme sau mai tarziu tot se va afla pt ca este un Dumnezeu si vede, iar minciuna stim cu totii ca are picioare scurte, iar daca nu o faci tu, cand se va afla exista riscul sa fi chiar invinuita ca nu ai zis nimic... si aceasta tacere va fi interpretat cum ca ai tinut partea soacrei. P.s.: iar el va stii mult mai bine daca va spune tatalui lui despre ceea ce s-a intamplat, sau e mai bine sa lase lucrurile asa... cu siguranta isi cunoaste indeajuns de bine parintii incat sa stie ce are de facut mai departe. P.p.s.: imi cer scuze de mesajul mare care l-am trimis, insa m-a impresionat atat de tare povestea ta incat nu m-am putut abtine sa nu iti dau un mic sfat dat din suflet si cu mult drag, in ciuda faptului ca nu te cunosc :)
eu cred ca ar trebuie sa le spui..in primul rand sotului tau...ce mama are.........nu trebuie sa suferi ...sau sa-i permiti tatalui tau sa-ti distruga viata si tie cu a facut cu mama ta....aduti aminte de ficare data trebuie sa spui adevarul ca sa fii cu inima impacata...asa ca iti urez succes
Cred ca esti nu numai inteleapta, ci si puternica, daca ai reusit sa nu le spui nici sotului, nici socrului ce ai vazut/aflat. Pe de alta parte, e grav ca nu ai avut incredere in discernamantul si intelegerea sotului tau. Ca sa-ti pastrezi casnicia, ai ales sa taci, dar cea care sufera esti tot tu, pentru ca a ascunde acest secret inseamna sa te lupti toata viata cu indoielile si lipsa de incredere in soacra ta. Tu singura ai spus ca mama ta s-a imbolnavit din cauza supararilor. Nu crezi ca ar trebui sa inveti, totusi, din greselile ei, si sa elimini acest ghimpe din suflet? Sfatuieste-te cu cineva, poate chiar cu mama ta, care a trecut prin multe si va sti ce sa-ti spuna. E pacat sa suferi.
Buna, Am ramas imresionata de povestea ta. E usor sa dai sfaturi , pentru cineva care nu e pus in sitatia asta. Parerea mea este ca nu ar trebui sa-i spui socrului si sotului tau pentru a nu -i face sa sufere. Poate a fost doar o aventura si a fost pentru prima data cand s-a intimplat asta si ar fi pacat sa se destrame familia. Poate ar trebui sa vorbesti cu mama ta pentru a te descarca sufleteste. Daca o sa vorbesti cu sotul tau o sa il faci sa si urasca mama. Referitor la intrebarea pe care i-o pui in privinta sotului ,,daca va fi crai la fel ca tata şi se va comporta ca şi mama lui? Oare există o genă a infidelităţii?'' eu consider ca nu ar trebui sa i pui asemenea intrebari daca tu consideri ca sotul tau te iubeste suficient. La fel ar putea sa se intrebe si altii despre fratale tau sau chiar despre tine daca ar fi sa se puna problema genei infidelitatii.
Posteaza comentariu