Nu a trecut nici un an de la nunta noastră şi eu sunt cu gândul la altul, nu la soţul meu. Mi-a căzut cu tronc cel mai bun prieten al soţului meu şi nu mi-l pot scoate din minte. Deşi m-am căsătorit din dragoste, şi nu pot să spun că nu-mi mai iubesc bărbatul, trebuie să recunosc că deseori îmi fuge gândul la prietenul lui, iar câteodată mă surprind gândindu-mă la el în timp ce fac dragoste cu cel căruia îi port numele. Sunt blocată într-o dilemă din care mi-e frică să ies spunând adevărul, pentru că asta ar însemna să-i pierd pe amândoi.
Prietenia mea cu Iustin, soţul meu, durează din liceu. Tot de atunci datează şi prietenia lui cu Viorel, cavalerul nostru de onoare. Ei doi au fost şi în armată împreună, iar Viorel a fost nelipsit la petrecerile noastre. Am mers împreună în excursii, ca adolescenţi, apoi am făcut Revelioane împreună, am ieşit deseori la bere în oraş în grup şi tot aşa. Nu pot să spun, aşadar, că la nuntă îl vedeam pentru prima dată pe Viorel, dar în acel moment, când l-am văzut la altar alături de Iustin a fost aşa ca o străfulgerare, un gând cum că mi-aş fi dorit ca el să fie mirele.
De atunci am continuat să-l văd cu alţi ochi pe Viorel. Eram mai atentă la glumele lui, la modul de a pune anumite probleme şi la modul cum vede el relaţiile cu femeile. Mi se pare de multe ori că mă priveşte cumva special, şi în momentele mele de maximă paranoia mă gândesc eă el e singur pentru că şi el tot la mine se gândeşte.
Deşi nu am avut niciodată vreo discuţie cu el despre sentimentele mele sau despre potenţialele lui intenţii (poate doar în capul meu) nici nu mi-aş imagina vreodată că aş putea să aduc vorba despre aşa ceva. Mi-ar fi şi ruşine numai la gândul că poate totul e în capul meu, dar mai mult decâ atât îmi e clar că aş strica tot ce am construit alături de Iustin în viaţa noastră, de mai bine de zece ani de când ne cunoaştem.
Dacă stau să mă gândec, practic şi pe Viorel îl ştiu tot cam de atunci, şi nu pricep de ce am început brusc să-l văd cu alţi ochi abia anul trecut, la nunta noastră, când a stat alături de mine la altar.
Niciodată nu a fost vreo apropiere între noi sau vreun gest din partea lui prin care să mă facă să mă gândesc că ar nutri ceva pentru mine. El e un tip destul de zeflemitor în general şi poate de aceea e singur. Tinde mereu să ia femeile peste picior şi tratează viaţa mai în glumă. Deşi se apropie şi el de 30 de ani nu dă semne că ar vrea să se stabilească, să-şi facă o familie şi nici nu l-am văzut vreodată îndrăgostit. De multe ori a venit la diverse ocazii cu câte o fată, dar nu l-am văzut şi a doua oară cu aceeaşi.
Poate de aceea mă simt şi atrasă de el, mă gândesc că poate îmi place exact felul ăsta mai relaxat al lui de a se purta cu oamenii. Faptul că e veşnic un mascul dorit, dar niciuna nu reuşeşte să pună mâna pe el.
Pe de altă parte, e drept că relaţia mea cu Iustin e aşa de veche, încât uneori suntem ca doi pensionari. Îl iubesc, nu încape vorbă, este primul meu bărbat, şi cel cu care vreau să fac copii, dar când mă gândesc şi la Viorel parcă simt aşa un fluture stingher în stomac. Simt bucurie de câte ori îl văd, sunt mai atentă cu detaliile atunci când mă pregătesc pentru o ocazie la care ştiu că va fi şi el, iar în preajma lui – de când am început să-l văd cu alţi ochi – mă comport timid, ca o proastă. Parcă mi-e teamă să mai spun ceva, deşi înainte eram eu însămi la fel cu toată lumea, de frică să nu cumva să mă creadă proastă.
Mi-e teamă să nu mă dau de gol, să nu-mi arăt sentimentele. Şi pentru că asta l-ar face să sufere pe Iustin, dar şi pentru că nu ştiu dacă în realitate aş fi capabilă să-l părăsesc şi să am o relaţie cu Viorel. Dacă tot ce simt eu e doar în capul meu, şi în realitate nu am fi deloc potriviţi? Şi chiar dacă ar fi, să zicem, el sufletul meu pereche, şi nu Iustin, cu care m-am măritat, oare ar fi posibilă o viaţă cu cel mai bun prieten al bărbatului?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt
alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate
de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost
schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă
rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi
exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre,
scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "M-am îndrăgostit de cavalerul de onoare de la nunta mea"
Nu a trecut nici un an de la nunta noastră şi eu sunt cu gândul la altul, nu la soţul meu. Mi-a căzut cu tronc cel mai bun prieten al soţului meu şi nu mi-l pot scoate din minte.
Comentarii (10)
poate uneori, ca si un cazul tau, tot ceea ce trebuie sa faci ca sa scapi de obsesia pentru acest barbat care te atrage mult este sa faci sex cu el; si poate apoi ti se va parea neinteresant, poate ca doar la asta se rezuma atractia ta, dar ai grija ca apoi sa nu se indragosteasca de tine si sa-ti faca probleme cu sotul tau.
Imagineaza-ti viata ta peste zece ani de exemplu...Chiar te vezi alaturi de Viorel? Fericita? Sau de Iustin , care te-a adus pana in fata altarului? Gandeste-te bine inainte de orice pas pe care ai fi dispusa sa il faci!
Cred ca, in primul rand, ar trebui sa te gandesti daca se merita... Eu zic ca nu. Nebunia asta care o simti tu se datoreaza faptului ca nu ai cunoscut la pat alt barbat in afara de sotul tau. In al II-lea rand, iti spun ca nici un barbat nu e sfant. Sunt f rari barbatii care nu au inselat. Asa ca daca te gandesti sa faci asta, macar fa-o cu cineva pe care nu ai sa-l mai vezi vreodata si nu-ti da numele adevarat, nu-i da nr de tel! Mi-i se pare f urat sa-ti inseli sotul cu prietenul lui. Si chiar daca esti indragostita si ramai cu prietenul, o sa se gandeasca, daca nu ai sa-i faci si lui, la fel! Eu zic sa bei niste ceai de tei cand mai vine in vizita :D
Nu astepta, dute la Viorel si fa dragoste cu el si dupa asta ai sa-ti da-i seama ca ai facut o greseala. Tie asa iti pare, este doar o pasiune, succes.
e bine ca nu te-ai pus deja sa iti inseli sotu cu prietenul lui cel mai bun. stiu ca iarba pare mai verde in curtea vecinului si ca pasarea canta mai frumos pe gardul lui, dar gandeste te dk viorel nu e un simplu moft, o dorinta de varietate in viata ta. nu cred ca e iubire, cred ca e usoara paranoia si ar trb sa nu ai asa dileme la varsta pe care o ai. adik esti destul de matura ca sa stii ca un tip de 30 de ani care umbla din floare in floare nu va face la fel si cu tine. adik un simplu moft si gata...trece la urmatoarea, in timp ce tu risti sa pieryi tot ce ai. iei prea fratuit dragostea sotului tau, nu il respecti suficient
Eu cred ca te inteleg prin ce treci ... dupa o relatie de 8 ani si m-am si casatorit cu primul barbat din viata mea....cateodata mi se intampla la fel dar te asigur ca va trece aceasta etapa a vietii tale, Tu trebuie doar sa iti faci acest joc cu V. si vei vedea ce va iesi...dar trebuie sa fii foarte precauta ... Eu cred ca V. te atrage f f mult...si cred ca si lui ii esti draga... Si un sfat ar fi s faci cum simti....dar asta nu insemna sa renunti la I.
Te intelg foarte bine... Si stii ceva, nu pot sa iti dau sfaturi, nu sint eu in stare, dar nici alte persoane care privesc din puctul lor de vedere, din experientele lor doar. Cit de amanuntit nu ai povesti cazul tau aici, noi nu traim ca si tine aceiasi istorie exact, in acelas context, ca sa stim mai bine decit tine toate detaliile si respectiv sa putem sa iti dam sfaturi. Tu stii mai bine, ce e bine pentru tine. Sua daca inca nu stii, cred ca e timpul o sa ai putina incredere in tine iar timpul o sa iti arate, mai ales daca vei incerca sa asculti de vocea ta interioara. Ce crezi tu, nu ce cred altii. Asa poti fi doar fericita. Apropo ce ar fi daca ai avea la dispozitie doar o saptamina de trait, ce ai face, ce ai alege, si daca ai vrea sa fii fericita in aceasta saptamina, alaturi de cine ai alege sa fii? Poate ca e momentul sa traiesti fiecare clipa pretucind-o ca ultima. Ce zici?! eu cred ca poate fi interesant... iar in timp poate ca vei intelege mai bine ce vrei de la viata cu adevarat... Dar nu uita, tot ce ti-am spus, asa eu cred, nu e sfat. Cel mai bun prieten sau psiholog care ar putea sa te ajute, este chiar in tine. Apropo, cred ca fiecare ne-am regasit intr-o situatie macar odata in viata, unde am simtit ca lumea ar putea sa nu ne inteleaga corect, sau chiar nu ne-a inteles corect. Atunci ce ne face sa dam sfaturi directe, folosit cuvinte "trebuie", deparca exact asa e cel mai corect? Pare mai mult ca un ordon, nu vi se pare?! Iar cine sintem noi sa ordonam cuiva, cum e corect sa traiasca? Sau doar eu cred ca lumea e diferita si fiecare e unic prin felul sau?!
Vai ce poveste complicata! Numai noi fetele putem avea asemenea dileme. Si eu sunt o curveta dar ma trayrz cu peniscilin, ceea ce iti recomand si tie. Il poti ruga pe Viorel sa-ti aduca cusuta cu ata alba cand Iustin nu este acasa. Pe urma nu neglija toti Vioreii de la serviciu. Esti pe drumul cel bun!
As putea doar sa te sfatuiesc din experienta vietii mele de familie ca daca primul imbold inspre Viorel a aparut la nunta cu sotul tau atunci a fost doar un nor, o ispita peste care ar fi trebuit sa treci atunci. Daca nu ai trecut atunci, ai timp sa depasesti acum acea ispita. Gandeste-te putin ca erai in fata Altarului alaturi de barbatul iubit. Poate ca sentimentele fata de Viorel s-au dezvoltat din cauza ca nu ai ignorat acel impuls nestapanit si ai cazut intr-o mare capcana. Daca te-ai prezentat la altar cu sotul tau inseamna ca il iubeai. Deci nu cred ca poti alege acum sa destrami ceea ce Dumnezeu a unit intre tine si sotul tau doar pentru ca simti un imbold fizic catre prietenul sotului tau. Alunga norul asta din inima, nu lasa orice balarie sa iti intre in suflet. Viata de familie este un dar deosebit. Cei mai frumosi ani acum ii traiesti. Dedica-i vietii impreuna cu sotul tau. Eu sunt foarte fericita in viata de familie pentru ca ma gandesc la un singur barbat, iubesc un singur barbat si chiar daca mi-ar veni un imbold catre un barbat strain, m-as gandi asa: m-am unit cu barbatul meu, acum nu pot rupe un trup intreg care este format din mine si din el ca sa ma unesc cu alt barbat. Aceasta este o mare taina, de asta m-am dus la biserica sa ma cunun ca sa ma unesc numai cu sotul meu in iubire. Te rog din suflet sa te gandesti ca a fi sot si sotie este o cununa imparateasca pusa peste capetele voastre. Nu o arunca pentru un sentiment pasager pe care il vei regreta mai tarziu. Iti doresc tot binele! Paste fericit alaturi de sotul tau!
Imi pare rau pentru tine, ii cumplit sa fii intr-o astfel de dilema. Dar totusi, incearca sa vorbesti cu el, ia-o mai in gluma ( sau macar incearca sa faci sa sune ca o gluma), si afla ce crede despre tine , poate si el te place. Iar apoi, daca iubesti doi barbati in acelasi timp, renunta la primul, pentru ca nu te-ai fi gandit la al doilea daca l-ai fi iubit suficient pe sotul tau.
Posteaza comentariu