Înșelarea partenerului de viață pare să consume energii disproporționate comparativ cu adevărata însemnătate a acestui lucru, de aceea vă scriu ca să vă povestesc cazul meu, poate că învață cineva ceva din el. Nu susțin că asta e rețeta, spun doar că la mine a funcționat și am scutit o mulțime de timp și nervi canalizându-mi energiile pentru altceva.
Așadar, am aproape 40 de ani, sunt căsătorită de 15 și am ajuns la acel stadiu al relației în care nu ne mai întrebăm dacă ne iubim, pentru că e evident că altfel nu am fi stat atât împreună. E vorba de sentimente mai profunde, de prietenia aceea mai valoroasă decât orice dragoste care te unește cu celălalt într-un tot perfect, în care nu mai știi ce e al tău și ce e al lui. Pentru mine Mircea este jumătatea ancestrală, cu care sunt sigură că am împărțit și alte vieți anterioare și alături de care îmi desăvârșesc actualul destin.
Dar nu întotdeauna au stat așa lucrurile. Am fost și noi tineri, nebuni, nesăbuiți, am greșit unul față de celălalt, ne-am rănit reciproc. Totuși acest ceva despre care spuneam mai sus ne-a ținut împreună în ciuda a tot și a toate. Momentul cel mai dificil din căsnicia noastră a fost când Mircea a venit acasă și mi-a spus că a avut o aventură cu altă femeie. Nu era sigur dacă a fost doar o dată și gata sau se va mai întâmpla, oscila între faptul că-i plăcea evident o altă femeie și faptul că mă rănea pe mine și nu voia să mă piardă. Era o situație nouă pentru amândoi și evident am fost devastată.
Apoi mi-a venit ideea genială pentru care mă felicit și azi. I-am spus că dacă e să rămânem împreună există o singură cale de a testa durabilitatea lucrurilor: să-l înșel și eu, și dacă putem trece amândoi peste asta înseamnă că putem merge mai departe. Au fost câteva discuții în contradictoriu, dar cred că asta a fost exact ce aveam nevoie.
I-am spus că plec singură într-un week-end și când mă voi întoarce acasă voi fi aceeași femeie, minus fidelitatea față de el pe care o voi lăsa acasă pentru câteva zile. A fost, cred, cel mai chinuitor week-end pentru amândoi. Eu am plecat singură într-un loc în care mi-am închis toate căile de comunicare cu lumea. Nu l-am înșelat, vă spun asta pentru că știu că identitatea mea nu poate fi dezvăluită și acest secret nu va ajunge niciodată la urechile lui. Pentru că el știe și azi, după atâția ani, că acolo în week-end-ul acela am făcut sex cu un alt bărbat.
Pentru mine această minciună echivalează cu înșelatul. Faptul că continui să-l mint de atâția ani că atunci am făcut-o și eu cu altul, mi-a dat puterea să trec peste greșeala lui și să îl iert. Pentru că am văzut câtă suferință i-am adus cu acest gând și mi-am dat seama că niciodată nu vom mai ajunge în această situație. Cred că oamenii realizează efectele faptelor lor abia atunci când li se plătește cu aceeași monedă.
Când m-am întors din acel week-end Mircea era alt om. Privirea lui, gesturile lui, faptele lui de atunci încoace toate mi-au arătat că de fapt eu sunt cel mai important lucru din viața lui și asta a fost tot ce a contat ulterior. Nu am vorbit niciodată despre ce am făcut eu atunci, nici despre aventura lui, subiectul a fost îngropat de comun acord, poate de frică să nu cumva să zgândărim ceva ce ne-ar fi putut cauza răni mai mari. Avem acum, după 15 ani de căsnicie, acest schelet în dulap, fără de care, însă, n-am fi existat probabil așa cm suntem acum. Și nu regret nicio clipă decizia de atunci.
Desigur, știu că lucrurile nu pot fi universal valabile. Poate că dacă nu ar fi fost ceva suficient de profund ce ne ține împreună ne-am fi despărțit. Dar eu cred că acest experiment merită încercat de orice cuplu care trece prin asta. Este testul suprem care vă arată dacă sunteți făcuți să rămâneți împreună sau nu. Iar dacă prin asta puteți evita drama unei despărțiri care îi poate afecta și pe alții - copiii să zicem – zic că merită cu prisosință încercată.
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "M-a înșelat, i-am plătit cu aceeași monedă și am mers mai departe"
Văd că în ciuda evoluției omenirii, sunt anumite aspecte din viața de cuplu care continuă să stârnească în bărbați și femei aceleași emoții și drame ca în urmă cu o sută de ani.
Comentarii (6)
Foarte frumos ai scris Clara ai mare dreptate in ce zici!
Gata, o remarcä ce nu tzi-a fost pe plac si a si inceput mahalaua. FELICITÄRI dragä EU. Ca fapt divers, NIVELUL de intelectual se constatä in primul rând dupä subiectele arborate in discutzii. Stiai asta? In tot cazul, chiar dacä revista este DOAR pt. femei, nu e meritoriu sä punä in focusul discutilor femei nevropate, care au putzine scopuri in viatzä, iar principalul e sä urmäreascä permanent pe NENOROCITUL care a avut imprudentza sä-si lege viatza. Nu sunt exemple de urmat, cred cä totusi in sec. XXI femeile au alt nivel, sunt demne, sunt independente financiar, se pot afirma in toate domeniile - si se afirmä, nu se mai cramponeazä de bärbatzi. Dragoste cu sila nu se poate. Ce se face atâta caz? Faptul cä afirmi cä revista este DOAR pt. femei, inseamnä cä FEMEILE AU ALT NIVEL INTELECTUL ?
Nu cred ca este ceva de urmat..gandeste-te ca traiesti intr-o minciuna,pt ca daca el ar sti nu ar mai fi cu tine.Eu n-as incerca asa ceva never,sa-mi mint ''sotul'' ca sa fiu cu el,patetic!!! Observ ca lumea nu intelege ca asa e viata,cu bune si cu rele,cum ''dicteaza'' Dumnezeu,sa zic asa..
din punctul meu de vedere "Eva" este o revista pentru femei(altfel probabil s-ar fi numt "adam" :)), ce poate fi cititia de oricine stie sa asculte o femeie sau care nu se CREDE foarte intelectual pentru ca nu stiu daca ai observat dar este o diferenta intrea a fi "intelectual" si a crede ca esti...
Ce palavre inutile, cum vä complacetzi sä datzi publicitätzii fleacuri, subiecte discutate de femei cu subnivel intelectual. Sile mai si datzi amploare. Päcat de nivelul revistei, il scadetzi evident. Läsatzi palavrele de mahala, fiecare om trece prin multe in viatzä, dar nu se face atâta caz. Fiecare procedeazä cum crede de cuvintzä, nu e necesar sä facetzi procese publice din astea. Coborâtzi astfel stacheta la nivel SUBINTELECTUAL. Nu e un exemplu pt. generatzia tânärä care doreste sä invetze ceva. Cä vä scriu tot felul de refulate? Dacä ar avea alte preocupäri nu si-ar pierde vremea cu astfel de lucruri. Si redactorul care dä curs acestor scrisori (reale sau nu) se descalificä in ochii unei anumite categorii de cititori. Evident, nu acei ce descind din GROAPA lui Eugen Barbu.PENIBIL
Acesta este un caz fericit si destul de rar,as zice (dupa o experienta de 30 de ani !) In primul rand pentru ca se iubesc cu adevarat,profund,sunt si prieteni,nu e doar dragoste bazata pe sex si avantaje materiale.Daca era asa,experimentul ei ar fi fost ratat.El se indragostea mai mult de iubita,fiind altfel,poate si mai tanara,iar ea....nu se stie !? nu a avut curaj sa faca pasul,putea sa dea peste un tip fenomenal sexual,care ar fi facut-o sa-l uite,macar pentru o perioada,pe sot....si impacarea devenea foarte grea,si amintirile ii bantuiau,si nu ar mai fi fost nici sexual multumiti. Deci :ma bucur ca s-a terminat cu bine,dar nu este un sfat de urmat !
Posteaza comentariu