Poveste adevărată: "În team-building am aflat ce face şeful cu colegele mele"

De curând am fost cu o parte dintre colegii mei într-un program de team building organizat de firmă. Spre sfârşitul programului ni s-a alăturat şi şeful cel mare din companie, care a petrecut restul serii cu noi, la o băută. Deşi programul în sine de team building mi-a plăcut şi mi s-a părut cu adevărat util, seara mi-a lăsat un gust amar din cauza atitudinii scârboase a şefului, şi a discuţiilor dintre el şi restul băieţilor. În fapt nişte bârfe misogine care mi-au arătat adevărata faţă a bărbaţilor din firma la care lucrez, şi mai ales felul în care şeful cel mare ne vede pe noi, femeile, din firmă.

Ca să înţelegeţi despre ce e vorba trebuie să vă explic că în firmă eu sunt şefă peste o mică echipă formată din trei bărbaţi şi o femeie (media lor de vârstă e 25-28 de ani). Eu am 35, sunt căsătorită şi nu am deocamdată copii, pentru că m-am concentrat până acum asupra carierei.
Şeful nostru care coordonează toate compartimentele din firmă e trecut de 40 de ani (cred că are vreo 43) e căsătorit pentru a doua oară, are doi copii cu actuala soţie şi încă un copil adolescent din căsătoria anterioară. Ai zice că oamenii ăştia care sunt deja la al doilea mariaj au învăţat ceva din primul şi în al doilea deja au intrat cu mai multă înţelepciune. În cazul şefului meu nu cred că se aplică.

Seara a început drăguţ, toţi comentam cum ne-am descurcat cu jocurile din team building şi ce scor am obţinut pe echipă. Apoi bărbaţii au început să discute despre femei şi asta l-a stârnit, se pare, pe şeful, care a început să-şi dea pe faţă latura de porc misogin.
Deşi ceilalţi începuseră să se simtă un pic stânjeniţi, el continua să discute despre colegele noastre mai tinere, care nu erau de faţă.
Despre noua receptionistă - despre care şeful a recunoscut că s-a discutat până şi în şedinţa anuală organizată cu patronii, în afara oraşului – că ce craci are. „Buni de urcat pe birou”, ca să-l citez pe şefu, care spunea că îi plac fetele înalte.
Despre traducătoarea firmei, că are o talie de viepse, şi fund bombat, tocmai bun de ...

făcut diverse pe la spate.
Despre una dintre fetele de la Departamentul Juridic, că are sânii buni de semnat contracte pe ei, că cei de la Juridic o trimiteau mereu pe ea când el spunea că nu are timp de semnat contracte.
Şi tot aşa. Practic le-a luat la rând pe toate fetele tinere din firmă, ignorând total că şi eu eram de faţă şi că m-aş putea simţi prost, ca femeie, din cauza acelor remarci.

Nu-mi fac iluzii că aşa ceva ar putea să discute şi despre mine, pentru că judecând după cum spunea el eu nu mă încadrez în standardele admirate: nu sunt suplă, nici înaltă, nu am craci şi sâni apetisaţi. Eu mă îmbrac decent şi-mi văd de treabă, dar am fost şocată să constat că un bărbat căsătorit, tată de copii, şef de firmă poate să trateze în felul ăsta angajatele şi chiar să aibă relaţii cu ele, deşi e evident că acele femei au şi ele la rândul lor familii sau prieteni.
Pentru că din ce se lăuda el cu unele dintre fetele despre care vorbea avusese chiar relaţii sexuale, în timpul programului. Informaţiile astea pe mine m-au şocat. Pentru că de atunci mă uit cu alţi ochi la femeile alea, şi deşi despre majoritatea am o părere bună, şi din punctul meu de vedere sunt serioase şi-şi fac treaba, nu pot să concep să facă aşa ceva cu şeful. Şi mă întreb pentru câte din ele oare acest sex la job n-o fi însemnat de fapt hărţuire, obligaţie, o chestie făcută cu forţa, ca să-şi păstreze job-ul?

Pe urmă m-am mai gândit, oare soţul meu şi el gândeşte la fel în privinţa colegelor lui de serviciu? Pentru că mie mi s-a părut că acest comportament al şefului meu este un semn clar că e un nefericit acasă. Când am ajuns acasă de la team building am fost atât de afectată încât l-am întrebat pe soţul meu dacă e fericit cu mine. I-am povestit despre ce era vorba şi mi-a spus că e treaba ăluia dacă-şi ratează singur viaţa. Dar eu cred că odată cu a lui e foarte posibil să rateze şi viaţa altora. A unor tinere fete care încercând să facă o carieră onestă se găsesc la un moment dat în faţa unui asemenea taur comunal care vrea să posede tot ce are în subordine.

Nota redacţiei.

Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.