Se zice că cine nu e gelos măcar un pic nu iubeşte. După cinci ani de căsnicie cu un om care îmi controlează bolnav fiecare mişcare vă spun că gelozia, indiferent de doza în care e simţită, e o boală periculoasă care face viaţa un calvar.
Eu sunt practic o prizonieră în această căsnicie în care am intrat de bună voie, cu dragoste şi speranţă. Iubirea soţului meu s-a transformat, însă, în timp în obsesie de control şi teama de a nu fi înşelat. Îmi verifică telefoanele, emailurile, locurile în care merg singură sunt foarte puţine, şi cu multă suspiciune acceptă că trebuie să merg acolo pentru că sunt legate de munca mea. Dacă ar fi fost după cum ar fi vrut el ar fi trebuit demult să renunţ la job, ca să fie sigur că nimic din ce fac eu în afara casei nu-i scapă controlului. Dar pentru că atunci când ne-am cunoscut eu tocmai terminasem o şcoală de asistente medicale, şi am fost norocoasă să găsesc un loc de muncă bun într-o clinică privată, a acceptat că avem nevoie şi de venitul meu în familie.
La început atenţia lui copleşitoare m-a măgulit şi m-a făcut să mă simt foarte ocrotită, dorită, iubită. În timp însă am început să mă sufoc în atmosfera asta şi am început să avem discuţii despre lipsa lui de încredere în mine. Mi-a zis că nu se pune problema să aibă încredere într-o femeie, pentru că el ştie că nicio femeie nu poate rămâne fidelă prea multă vreme. Şi că vrea să păstreze căsnicia noastră cu orice preţ.
El provine dintr-o familie destrămată, mama lui i-a părăsit, pe el şi pe tatăl lui, nu ştiu exact motivul, dar el susţine că s-a dus după alţi bărbaţi. E greu de crezut doar versiunea lui, dar nu am stat să cercetez situaţia. E suficient pentru mine faptul că modul în care se manifestă el are aceste rădăcini în copilărie.
Am început să mă tem pentru relaţia noastră pentru că vedeam că tot ce îi spuneam este privit cu suspiciune. Şi ştiţi cum se întâmplă, atunci când ştii sigur că nu vei fi crezut, şi vrei să convingi, începi să abuzezi de detalii şi de cuvinte care să convingă, şi parcă devii şi mai puţin credibil. Văd cum relaţia dintre noi se deteriorează zi de zi, în mărunte confruntări pe care le ducem pentru lucruri care sunt fireşti în orice altă familie.
De exemplu să pot ieşi în oraş cu nişte prietene. El e foarte suspicios, de ce o femeie măritată să iasă în oraş la o cafea cu alte femei singure, de parcă gândul oricui ar fi numai la agăţat. Ori de câte ori mă invită în oraş prietene din şcoală, el se autoinvită. Şi deşi vede că e singurul bărbat din grup, nu se lasă descurajat de asta. Iar ele au învăţat să-l accepte, pentru că văd că nu au încotro.
El nu este de acord să avem copii. Am rămas însărcinată la începutul căsniciei, dar atunci am decis de comun acord să întrerupem sarcina pentru că eram prea tineri. Eu aveam doar 22 de ani şi el 25. Apoi el a început să-mi spună cât de mult apreciază faptul că sunt doar a lui şi că nu ar accepta niciodată să mă împartă cu nimeni, nici măcar cu un copil care să fie rodul iubirii noastre.
Îmi dau seama că acceptând în timp toate abuzurile astea ale lui mi-am semnat practic condamnarea. Îmi va fi imposibil să ies vreodată din această căsnicie, pe care doar moartea o va încheia, probabil. În prezent sunt împărţită între dragostea pe care i-o port, şi revolta care mă încearcă la gândul că nu am niciun pic de libertate şi încredere din partea lui.
Am încercat să mergem la un moment dat la un psiholog, dar în momentul în care lui i s-a spus că gelozia este doar în capul lui şi că nimic din ea nu este justificat de vreo acţiune a mea, a decis că nu mai vrea să mergem, pentru că nu era de acord cu ce spunea psiholoaga. Aşa cum m-a învăţat ea, am încercat de atunci să-i subliniez mereu lui Dorin că îl iubesc şi că nu voi face niciodată nimic care să-l trădeze sau să-l rănească. Încerc să-i construiesc încrederea pe care nu a avut-o niciodată în femei, dar după cinci ani simt că nu progresăm deloc. Dimpotrivă, eu sunt singura care s-a adaptat la toate cerinţele lui şi şi-a pierdut orice urmă de independenţă ca fiinţă umană.
Singurele locuri în care mai merg singură sunt WC-ul şi clinica la care lucrez. Deşi şi acolo sunt controlată la telefon, şi aşteptată la ieşire ca nu cumva să ajung în altă parte decât acasă, fără el.
Mi-e teamă de momentul în care revolta va învinge dragostea şi voi vrea să ies cu orice preţ din această căsnicie.
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt
alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate
de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost
schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă
rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi
exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre,
scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "Gelozia soţului m-a făcut prizonieră în propria căsnicie"
Se zice că cine nu e gelos măcar un pic nu iubeşte. După cinci ani de căsnicie cu un om care îmi controlează bolnav fiecare mişcare vă spun că gelozia, indiferent de doza în care e simţită, e o boală periculoasă care face viaţa un calvar.
Comentarii (14)
omul asta pare un monstru in viata si ar trebui sa i arati si lui sa citeasca parerile oamenilor care scriu aici sa vada si el ce fel de om este...si daca nici asa nu realizeaza sa l manance puscaria:)
fugi, fugi kum zic altii ..... vai strasnik. Daca vei fugi de fiecare daca cind nuti place ceva vei fugi toata viata cum fug altele si nu se aleg cu nimik. Fai si tu ceti face el, credema la min e aceeasi situatie a fost pina nui dadeam nici eu nici un ragaz ma faceam geloasa de fiecare dapa (asta special) pin am vazut ca cam sa saturat sal controlez, si a incetat cu gelozia asta de cosmar. da e gelos si acum dar mai tine in el, nu e asa cum inainte intelege ca trebuie un pic de libertate. Cind e iubire adevarata totul se invinge!!! Bafta si lupta pentru iubire si fericirea ta.
E adevarat, il iubesti mult si nu e asa usor sa va despartiti. Dar tu te-ai obisnuit cu el asa cum este. Insa nimeni nu are dreptul sa-ti strice viata, ai o casnicie, intr-adevar ai obligatii. Dar fiecare are dreptul la putin timp liber, pentru sine. :| Sa fim seriosi, asta e un jeg de om daca nu isi doreste copii, sunt rodul dragostei! Un copil ar aduce multa fericire, insa este prea egoist, te vrea numai pentru el, insa ar fi mai bine sa iti refaci viata ca esti tanara, sa ai copii, sa fi fericita si iubita! Sa ai o viata demna de o femeie normala. :) Neincrederea ar trebui sa nu existe intr-o casnicie. Fi fericita! Mai pune-l in tema, mai incearca sa-i vorbesti.. Daca e neintelegator, da-i cu jet! :)) :*:*:*
Nu inteleg de ce toata lumea o sfatuieste sa fuga,sa se desparta ,si nimeni nu se gandeste de promisiunea la bine si la greu.Sfatul meu este sa discuti cu el sincer ,sau incearca sa-i faci si tu lui cum iti face el , iti iei liber intr-o zi de la munca fara sa stie si il urmaresti ,sau organizezi momente romantice astfel incat sa vada ca il iubesti.Asta doar daca nu e violent ,pentru ca atunci nici eu nu sunt de acord.
Cei excesiv de gelosi inseala cu nerusinare. Am o verisoara paralizata care a fost batuta crunt din gelozie si a fost parasita pt.una mai tanara. Depune actiunea de divort pt. gelozie extrema (cu explicatia ca nu vei asista la proces-in absenta ta) si pleaca pentru o vreme in strainatate pentru a evita contactul cu el care poate fi periculos. Va fi greu pt.el sa-si piarda obiectul terorii. E bolnav de o boala mai grea ca alcoolismul sau drogurile. Ai cea mai cautata meserie in strainatate. Iti vei schimba viata radical, din chinuita in minunata.
buna voiam sa spun ca daca e asa gelos si incerci in truna sa il schinbi si sa speri ca se va schinba laso balta nu are rost sa speri ca se schinba nu se va schinba nici o data si sincer le spun tuturor ca barbatii care sunt duri si vor sa controleze tot is cam greu de schinbat ca la inceput toti sunt draguti dar dupa vine cosmaru. sincer stiu ca il iubesti si ti la el, dar pina cind mai poti indura astfel de tratament? pina le 50 si dupaia nu te mai poti desparti ca esti batrina si nu sti unde sa te duci? sau ii mai dai o sansa ca de data asta se schinba nu mere nici asa ca de la o sansa mai vin si altele si o continui tot dindui seanse pina la batrinete cel mai bine ii sa mergeti amindoi intrun loc neutru sa ii spui ca teai cam saturat de gelozia asta absurda si daca nu se va schinba el il vei lasa ai incercat asta sau daca nu poti sa ii spui in fata asta ca tie frica de reactia lui scriei pe o foaia ca nu mai poti sa induri si apoi lasal sa citeasca dar fara sa fi tu in preajma lui iar apoi ii ceri sa iti explice ce face in continuare si daca nu mere nici asta lasal si dute ca ai sa traiesti o viata tot sperind ca se va schinba si schinbari sufletu.suces in continuare pa
Imi pare rau pentru tine, dar esti singura care ia decizia finala: te respecti si iti vezi de viata ta sau te umilesti singura in aceasta casnicie. Nu traiesti in zone unde femeia este sclava barbatului si poti sa fii omorata la cea mai mica suspiciune. Traiesti in Romania si ai drepturi. Bunica mea a divortat acum 60 de ani pentru ca lua bataie contstant daca i se nazarea ceva bunicului meu. Era alcoolic. Daca te suspecteaza constant de ceva te considera o femeie usoara. Tu decizi care e nivelul de respect pe care il meriti.
draga mea ,am trait acest calvar 25 ani ..,,,fostul meu.. ,,era gelos..pe orcine ...insa din pacate mult prea tarziu am aflat ca ..avea destule iubite pe langa mine,iar el credea ca si eu sunt ca si ele,l-am iubit mai mult decat viata mea,dar nu a meritat...iti doresc numai bine..
Am trait asta si stiu cat de greu este. Nici macar nu conteaza cat de draguta si loiala esti tu pentru ca nu va vedea niciodata asta. Totul se petrece doar in mintea lui si tu ajungi sa fii captiva in aceasta lume...e trist A fost o perioada in care am trecut prin scandaluri pentru 10 minute intarziere, pentru faptul ca m-a salutat un baiat (coleg, amic etc.) pe strada, pentru faptul ca am colegi baieti (cea mai dura), pentru o privire aruncata mie de un baiat pe plaja Imi pare rau ca am acceptat aceasta situatie, din punctul meu de vedere acesti oameni sunt bolnavi si nu au incredere DELOC in ei, chinuindu-i si pe ceilalti
Imi pare rau pt tine.Cunosc sentimentul si te inteleg foarte bine.Un asemenea sot am si eu.La inceputul casniciei ajunsese sa imi puna semn la incaltaminte sa observe daca ieseam afara in lipsa lui cat timp era la serviciu/Parerea mea este ca nu merita sa mai stai cu asemenea persoana mai ales ca nu va leaga nici un copil.La mine au intervenit copii apoi m-am complacut in situatia asta si la randul lor si fetele mele au avut de suferit datorita certurilor si batailor din cauza geloziei.Sfatul meu este sa inchei aceasta casnicie.Iti doresc mult noroc si multa intelepciune.
Asa cum spun si fetele renunta la el pana nu este prea tarziu. Poate chiar si acum este prea tarziu, gelozia nu se vindeca. Cunosc pe cineva care a stat toata viata langa un astfel de om si efectiv a fost chin. Inventa tot felul de motive ''sa ii scoata ochii''.
Fataaa, inteleg ca te-ai casatorit dar in ziua de azi mai si divorteaza lumea..n-ai cum sa traiesti asa..da' maine poimaine nici la wc n-ai sa te poti duce poate crede ca ascunzi in cabina de dus pe altu', ca nu-i de gluma.. oricat de dureros ar fi pleaca!!.. este inadmisibil sa poti trai langa un om care nu vrea un copil cu tine.. e o boala incontrolabila si in situatii de astea trebuie sa fii mai "egoista" si sa te gandesti la viitorul tau !! nu mai sta...FUGI!!
Gelozia este o boala, iti spun din propria experienta ca nu exista scapare, chiar daca mai faceti o suta de incercari sa mergeti la psiholog, tot nu se va rezolva nimic. Problema lui pleaca din copilarie, intr-adevar, dar asta nu ii da voie sa-ti distruga viata. Tu nu esti vinovata ca mama lui l-a parasit. Nu-l lasa sa te faca sa platesti pentru greseala mamei sale! Nu-ti strica viata, esti inca tanara, peste ani si ani te vei uita in urma si vei regreta ca ai stat langa un om care nu a putut sa-ti respecte dorintele si nevoia de libertate.
asta e mai rau ca inchisoarea si nici o fiinta umana nu trebuie sa accepte asa ceva. lasa "dragostea" deoparte, asta e boala si pe linga el te va distruge si pe tine.
Posteaza comentariu