Moartea Soniei a fost un şoc pentru toată familia, iar boala care a măcinat-o în ultimii ani de viaţă ne-a unit, pe mine şi pe fiica mea, mai mult decât poate v-aţi imagina că poate fi o relaţie între un tată şi fetiţa lui. Pe atunci, Dalia avea doar 5 anişori şi a înţeles cu greu ce se întâmplă cu mami şi apoi ce se va întâmpla cu noi. I-am spus întotdeauna adevărul şi am încercat să n-o păcălesc cu expresii de genul „mama se duce să se odihnească dar va reveni când va fi bine” sau „mama ne aşteaptă acolo în ceruri”... I-am spus că mama e bolnavă şi că asta se întâmplă mai devreme sau mai târziu cu toţi oamenii. Bunicii materni i-au inoculat, însă, tot felul de prostii cu îngeri şi viaţă de apoi, care cred că i-au rămas mai degrabă în cap decât explicaţiile mele raţionale. Ca să nu mă supere, însă, Dalia a păstrat probabil tot timpul în căpşorul ei cele două explicaţii, şi astfel a tratat realitatea în două feluri distincte.
Timpul a trecut, Dalia a crescut, rănile s-au închis. Eu m-am cufundat o vreme în muncă, şi sincer să fiu nu m-am gândit niciodată că aş putea să mă recăsătoresc. În primii ani de după moartea Soniei eram oricum ca un zombi, îmi făceam datoria la job, acasă eram cât se poate de grijului cu Dalia, dar bărbatul din mine era mort. Parcă îmi fusese anihilat orice instinct masculin.
Acum vreo cinci ani am descoperit întâmplător un site de dating pe internet şi mi-am făcut aşa, într-o doară un profil acolo. Simţeam mai degrabă nevoia de socializare, nu neapărat să fiu cu o femeie.
Dintre numeroasele contacte făcute acolo s-a distins Dana. Am conversat pe internet şi mi-a plăcut mult de ea încă de la început. Deşi eram firi diferite, ea m-a cucerit cu stilul foarte deschis. După câteva discuţii pe chat am decis să ne şi cunoaştem. Ne-am plăcut şi în realitate, practic, întâlnirile cu ea m-au readus la viaţă după cinci ani de amorţeală.
Simţeam că îmi doresc iar să trăiesc şi ca bărbat, nu numai ca tată.
Într-o primă fază nu i-am spus Daliei. Era prematur, m-am gândit, şi nu voiam s-o şochez nici cu faptul că mă întâlnesc cu altă femeie, nici nu ştiam dacă relaţia mea cu Dana va dura. Am decis că e mai bine să-i ascund latura asta a vieţii mele.Totuşi ea parcă simţea ceva, o schimbare în mine. Deşi avea atunci doar zece ani era foarte matură pentru vârsta ei. A început să-mi urmărească obiceiurile şi a ajuns rapid la concluzia că a apărut cineva în viaţa mea. Atunci am decis să fiu la fel de sincer cu ea cum fusesem întotdeauna. Le-am făcut cunoştinţă într-o zi, şi am sperat că lucrurile vor decurge bine.
Dalia a urât-o din prima clipă pe Dana. Prima replică pe care i-a dat-o a fost „ce rochie hidoasă ai!”. Dana a luat lucrurile în glumă o vreme, a încercat atât cât i-a stat şi ei în puteri să o înţeleagă şi s-o apropie pe Dalia, dar timpul a demonstrat că cele două sunt incompatibile. Dana nu avea copii, înţelegea că datoria mea primordială este aceea de tată şi abia apoi de bărbat, dar nu putea să accepte să fie veşnic pe locul doi. Aşa că relaţia n-a mers până la urmă.
Dana a fost prima dintr-un şir de femei de treabă cu care am încercat să-mi văd de viaţă. Niciuna n-a rezistat probei de foc care se numeste Dalia. Nu pentru că în realitate Dalia ar fi un copil problemă, nici pe departe. Este o fetiţă foarte drăguţă şi amuzantă. Dar până la proba cu „cealaltă femeie din viaţa tatălui meu”. Atunci se transformă într-un mic diavol care face tot posibilul să le alunge pe femeile care mă doresc.
Aşa au trecut anii, va trece probabil viaţa. Dalia a devenit adolescentă şi avem probleme cu propriile ei alegeri sentimentale. Este o tipă exclusivistă şi nu acceptă ca băieţii din anturajul ei să le acorde atenţie şi altor fete, dacă îi fac ei curte. Cred că vor fi ceva probleme şi pe latura asta.
În privinţa mea, lucrurile au fost foarte clar stabilite în urmă cu doi ani. Când Dalia mi-a spus că mamaie i-ar fi explicat cum că doi oameni care se cunună în biserică sunt sortiţi şi legaţi unul de celălalt pe vecie, atât în viaţa asta cât şi în cealaltă. Aşa că, mi-a spus Dalia, nu are rost să mă complic, în viaţa asta, căutând alte femei. Trebuie doar să aştept ca s-o reîntâlnesc pe Sonia, dincolo.
Situaţia nu-mi convine nici pe departe, dar cine poate spune care ar fi soluţia? Am recurs la stratageme destul de aberante în ultima vreme, ca să pot avea cât de cât o viaţă socială în afara casei. Nu mi-e uşor, nicio femeie nu rezistă practic acestui stil ascuns. De parcă aş fi căsătorit şi îmi caut o amantă. Practic, Dalia joacă în viaţa mea şi rolul fiicei acaparatoare, şi rolul soţiei care e de altfel inexistentă, dar o prezenţă imposibil de eludat.
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.
Comentarii (11)
e grea viata de unu singur...................eu stiu cum e......................pacat pt unii dar asa e soarta ..................
as dori sa ne scrii si finalul ,daca tot ne am dat cu parerea mi ar place sa stiu si ce ai ales sa faci pana la urma..
cred ca s-a obisnuit ca ea sa fie centrul atentiei(si ea stie asta)si profita ...cred eu prea mult.Eu zic ca daca nu merge cu nici o varianta(cu vorba,cu explicatii sau alte metode)ar trebui pusa si in fata faptului implinit. E si egoista, crescand de mica fara mama si fiind cocolosita de toata lumea din jur,si poate si bunici au o influenta in sensul asta,dar trebuie sa te gandesti si la tine,ca ea va creste,va avea prieteni si nu vei fi doar tu in jurul ei.La varsta care o are cred ca o face din pur egoism...nu e totusi asa de mica incat sa te rogi de ea pentru asa ceva...tu iti dai seama ce faci?te rogi de ea sa te lase sa ai o prietena ,sotie...cred ca asta e prea mult ce citesc....ea ti a cerut voie daca are voie sa aiba priten...sau sa mearga undeva...se roaga asa de tare de tine cum te chinui tu sa o faci pe ea sa inteleaga..Cred ca cel mai greu i-ar fi prietenei tale,s-ar putea trezi cu destule probleme din cauza ei.De ce sa astepti sa faca 18 ani(cum zicea cineva mai sus?)si sa ii iei casa?ea ce mai munceste?nu ii cumperi o casa !!ca vezi doamne sa poti tu sa ai o prietena,sotie.....in fine....
Parintii mei sunt divortati de cand eu eram foarte mica.Aveam in jur de 3 ani.Tatal meu si-a refacut viata cu o alta femeie in alt oras dar pt mine nu era nimic rau din contra mereu am vazut-o ca pe o a doua mama si ca pe o prietena foarte buna.Ea chiar mai avea un baiat mai mare ca mine dar niciodata nu se faceau diferente din contra pot spune ca ma simteam cea mai iubita din casa ( cu o sora mai mare si un frate vitreg langa mine) si credeti-ma sunt o fire foarte rea si posesiva cu lumea .Cand mergeam la ei erau vacantele mele cele mai frumoase .Era ca o adoua familie pt mine.Dar anii au trecut iar tatal meu s-a despartit din nou si si-a gasit alta femeie.Femeie care dupa 7 ani nu reusesc sa o suport.nu vorbesc cu ea si ii fac viata un calvar cand suntem amandoua in casa.Cu tatal meu relatia nu mai este asa frumoasa ne certam mereu din cauza femeiei astea .Si sora mea mai mare si tatal meu chiat fosta femeie au incercat sa ma faca sa le inteleg relatia dar nu am sa pot in veci.Ma simt de parca a parasit-o pe mama. CONCLUZIA - o noua femeie in viata unui copil trebuie sa se apropie mai intai ca o prietena si in nici un caz ca perchea tatalui.De nu cuvantul de familie o sa dispara si cine va suferi cel mai mult va fi tatal.Nu ignorati sentimentele unui copil pt ca la 80 de ani veti avea nevoie de ei ( i -24 ani )
Ii dau dreptate si fetei tale ,dar gandeste-te putin si la viata ta,in curand ea va pleca la casa ei iar tu vei ramane singur cuc ,asteptand sa te viziteze din an in paste.Trist dar adevarat ,eu sunt de acord sa-ti refaci viata ,cat se mai poate
Parerea mea este ca ar trebui sa o pui pe picioarele ei, sa faca 18 ani, cumpara-i o garsoniera si las-o sa stea singura. Abia atunci refa-ti viata asa cum vrei. Un copil care nu are mama o sa vada in orice femeie un dusman. Mamele vitrege sunt, de obicei, lapte si miere la inceput ca sa insele increderea barbatului, iar apoi streseaza bietul copil care isi ia lumea in cap. Cand o femeie isi pune ceva in minte, de obicei reuseste.
Stimate Domn, rare sunt situatiile cand un sot isi iubeste atat de mult sotia, si dupa extinctie, incat sa uite, totalmente, de el.[ Uitati-va la NECROLOG sa vedeti cine da cele mai multe mesaje de comemorare - sotul sau sotia, in viata ???] Dvs. inca va mai iubiti sotia, iar de fiica Dvs..... va e teama sa n-o raniti. Gata! A crescut ! E la varsta cand stie de toate! Ce as face eu - ca barbat - in situatia Dvs.? 1) As avea ultima discutie amiabila cu fata si i-as explica faptul ca ea " isi va lua zborul " la casatorie, iar Dvs. veti ramane singur, totalmente; 2 ) Cand va fi la casa ei, va intra in caruselul vietii de sotie, mama si om al muncii si va fi mult mai linistita - daca zice ca va iubeste - , sa va stie OCROTIT decat sa-si faca timp sa vina la Dvs.; 3 ) Omul este daruit de Dumnezeu cu "liberul arbitru" si nimeni n-are dreptul sa anuleze ceea ce i-a oferit Dumnezeu. De aceea, si ea, daca va dori sa intreprinda ceva, impotriva vointei Dvs., n-aveti cum sa va impotriviti; e alegerea ei. Dvs. - ca tata - , aveti doar datoria sa-i deschideti ochii, sa-i dati detenta si s-o sfatuiti de BINE, insa ea ALEGE. Faceti-o sa inteleaga ca, si in cazul Dvs. e acelasi lucru; 4 ) De foarte multi ani fiinteaza in lume "Carta Drepturilor Omului", care include, si "Dreptul la Intimitate". Ea este mare, acum; stie mai multe decat Dvs.. Explicati-i ca sunteti BARBAT sanatos - mental, fizic si sexual - si aveti nevoie de intimitate stabila, nu pasagera ca sa nu fiti blamat si nici sa nu va imbolnaviti.( De fapt, spuneti-i ca, Iisus, la Cana Galileii, a institutionalizat NUNTA / Casatoria - tocmai din aceste considderente, nu numai ca sa procreeze.) 5) Spuneti-i ca Femeia care va fi langa el / ei va fi "de calitate umana", nu o japita , nu de seama ei si promiteti-i ca va avea toate variaabilele unei "femei de casa"; 6) Spuneti-i ca NU VETI FACE ACTE cu acea Doamna, tocmai ca sa vada ca nu se afecteaza AVEREA lor; 7) Repetati-i ca - NICIODATA locul spiritual si cordial al mamei sale - nu va fi luat de nimeni, ci, mai ales, - din necesitate - , un barbat are nevoie de "o carare catre maine"; de o "manta de vreme rea", de un suflet, care "sa-i linga ranile < in iarna vietii > : 8) Spuneti-i ca i-ati demonstrat ca le iubiti sufocant - tocmai pentru ca - ani de zile - , ati ales sa stati singur si ca ea nu va avea de suferit, daca Dvs. veti avea o partenera de viata, intr-o relatie de lunga durata; 9) Faceti-o sa inteleaga ca - la varsta Dvs. - nu mai iubiti ca ROMEO si nici cum ati iubit-o pe mama ei, ci altfel, "ingredientele iubirii " la aceasta varsta fiind: respect, camaraderie, comunicare, empatie, altruism, implicare, iar iubirea este a unor oameni de varsta a 2-a, a 3-a, nu de adolescenti ; 10) Spuneti-i CATEGORIC & FERM ca - indiferent ce mai doreste ea - , Dvs. veti cauta un suflet, care va merita si cu care veti RE-incepe sa traiti. Nu vreti sa deveniti, in timp, DEPRESIV ! Si mai departe...NO COMMENT ! [ Dle TATIC, I-ati luat frica si nu e normal ! V-ati pierdut EU-l si personalitatea, ascultand - supus pana la patologie - de un copil ! ] Mult succes !
Daca intr-adevar, fiica ta, e obisnuita sa i se spuna realitatea, atunci e cazul sa ai o discutie serioasa cu ea, ca de la adult la adult. Refa-i realitatea, punand-o pe ea in papucii tai( "cum ai face tu daca tie ti s-ar intampla asha ceva..") si as avea o discutie si cu bunicii binevoitori... Adevarul e ca viata bate filmul si ca nu doar pana cand moartea ne va despartii e corect, ci unele cupluri au auzit si de divort... Oricum, fiica nu trebuie ranita ci adusa la realitate si explicat ca in viata, dupa lovituri trebuie sa refaci strategia si sa mergi mai departe; ceea ce vrea ea, nu e neaparat cea mai buna solutie si ca nu poate sa iti dicteze viata. E dur, mai ales pt un tata care isi iubeste fiica, dar nu poti sa oferi numai lapte si miere... Tough love e un medicament mai bun din multe puncte de vedere... Succes si iti doresc sa intalnesti o femeie suficient de puternica ce sa poata sa isi pastreze terenul ( pe tine) si care sa te iubeasca asha cum ti-e situatia.
Cred ca ar trebui sa o intelegi shi pe ea...ramasa fara mama la o virsta atit de frageda(cind cel mai mult avea nevoie de prezenta mamei) si faptul ca tu i-ai fost cea mai apropiata persoana in toti acesti ani(pe parcursul anilor tu ai fost persoana ceea care ia oferit totul si pe care ea o obisnuia sa vada si zi si noapte alaturi)nu o determina sa accepte o alta persoana in veata voastra(posibil ca ea nu vede rostul aparitiei unei femei in veata voastra considerind ca va este bine si fara ea)...dar pe de alta parte acest comportament ar putea fi si din cauza virstei(o perioada destul de dificila pentru fete)care posibil ca va desparea odata cu maturizarea si fata isi va schimba parerea...ai rabdare cu ea,pentru ca ea este fructul dragostei tale si a sotiei,in chipul careea se reflecta o particica a mamei sale...Succes
Si eu am aproape 16 ani si incerc sa ma pun in situatia copilului d-voastra..Probabil Dalia nu vrea sa se desprinda de trecut,considera ca odata cu moartea mamei sale ea a preluat "conducerea" si nu accepta ca cineva sa-i ia locul acesteia. Probabil totul pleaca de la durerea interioara pe care Dalia o are si nu o spune.Ii este greu ca trebuie sa creasca fara mama,iar gandul ca o alta femeie complet necunoscuta i-ar putea schimba viata complet o terifiaza.Totusi,Dalia nu mai este atat de imatura..are 15 ani..Ar trebui sa vorbiti cu ea cat se poate de serios pentru ca va intelege..Va lasa deoparte orgoliul si mandria si d-voastra ar trebui sa discutiati mai mult cu ea pe aceasta tema..S-o intrebati ce ii lipseste din partea feminina..Cum ar vrea sa fie mama ei vitrega..Asa deschideti noi portite..Si ganditi-va ca nu puteti sa va continuati viata ca un zombie din cauza unui copil care abia este la inceput de drum...
Nu sunt eu prea matura,dat fiind ca am doar 15 ani,dar cred ca ar trebui sa porti o discutie serioasa cu fiica ta si sa-i explici ca atunci cand mama ei a murit,nu a fost singura....Ai murit si tu,pe interior....Dar ai reusit sa treci peste asta si sa mergi mai departe...Fiindca suntem amandoua fete si cred ca de varste apropiate,stiu prin ce trece Dalia...Orice fata are nevoie de o prezenta materna in viata ei,si mai ales acum,cand se produc atatea schimbari cu noi...Fa-o sa inteleaga ca nimeni nu-i va lua locul,nici ei,nici sotiei tale....,dar ca amandoi aveti nevoie de cineva care sa readuca echilibrul in familie...
Posteaza comentariu