Nu știu de unde mi s-a tras dorința asta, dar atunci când l-am întâlnit pe viitorul meu soț am știut că alături de el voi împlini acel vis din copilărie.
Ne-am întâlnit în studenție și ne-am căsătorit la scurtă vreme. A fost dragoste la prima vedere, eram frumoasă și mi se părea că nimic din ceea ce mă înconjura nu avea cum să se schimbe. Decât în bine. Aveam un corp perfect. Cochetasem chiar, la un moment dat, cu ideea de a participa la un concurs de Miss, dar mi s-a părut prea frivolă idea și am renunțat.
Soțul meu este, de asemenea unul dintre cei mai frumoși bărbați pe care-i cunosc. Împreună făceam un cuplu de invidiat. Dacă ați vedea fotografiile de la nuntă ați crede că sunt retușate în photoshop, atât de frumoși eram. El încă mai este.
În timpul sarcinii cu fiul nostru am luat 20 de kg în greutate. Nu știu de ce, pentru că nu am mâncat excesiv și în general nu sunt o persoană neglijentă. Dimpotrivă, după cum puteți să vă imaginați, pun preț pe cum arăt, pe corpul meu și pe sănătate. Totuși, asta s-a întâmplat fără să pot controla ceva. Am sperat că după naștere voi reveni la formele inițiale, măcar parțial, dar asta nu s-a întâmplat. Fiul nostru are acum opt ani, iar eu arăt ca bunica lui.
Sunt mai grasă cu zece kg, am fața buhăită, nasul mi s-a îngroșat, am făcut gușă, sânii îmi atârnă, burta și pulpele îmi sunt pline de celulită, iar de la spate arăt ca o femeie cu 20 de ani mai bătrână. Sunt un monstru care nu aduce deloc cu fata frumoasă cu care soțul meu s-a însurat. Și am numai 30 de ani.