Cred că din cauza faptului că nu am o față care atrage. E banală. Cert e că la 25 de ani nu am cunoscut marea iubire, și după cum merg lucrurile nici nu cred că o voi cunoaște.
Nu știu exact care e problema, dar dintre toate fetele prezente la o petrecere, de exemplu, eu pare că sunt singura care nu atrage pe nimeni. Nu prea mă invită nimeni la dans, decât cunoscuții, dar destul de rar, și se pare că mi-e imposibil să leg o relație de durată cu un bărbat. Oamenii sunt amabili cu mine, de multe ori îi văd că se simt bine în compania mea, sunt o ființă spirituală, îmi place să râd, să fac glume, să mă distrez, deci nu sunt taciturnă sau nesuferită. Doar că dincolo de a ne simți bine în public nimeni nu face un pas înspre mine, să mă cunoască mai bine, să-mi facă curte sau măcar avansuri directe pentru sex.
Pur și simplu parcă aș fi o ființă asexuată, care nu inspiră nicio dorință.
Așa că, de curiozitate mai mult, am început cu el o relație fizică. Până la el fusesem virgină. Am considerat că e probabil unica șansă să o fac cu un bărbat care totuși ține la mine, îmi e prieten, și nu-și va bate joc de mine. Și a fost excelent. Ne-am simțit bine împreună, ba chiar mi-am putut da seama că și lui îi place destul de mult să o facă cu mine. Doar că și asta este „încă un lucru plăcut pe care-l facem împreună ca prieteni”și atât, nu este ceva care să-l stimuleze să mă iubească.
De câteva luni de când am această relație cu el – despre care nu știe, însă, nimeni, am convenit să fie doar o prietenie cu beneficii, cum spun americanii – mă tot frământă această întrebare: de ce eu nu sunt iubibilă? Cum spune cântecul celor de la Taxi. De ce nimeni nu poate să vadă în mine femeia, s-o dorească și s-o iubească? Ce nu am, ce e în neregulă cu mine?
Nimeni dintre cunoscuți nu-mi poate răspunde la această întrebare. Acest prieten îmi spune că sunt „ok”, doar că el nu mă poate iubi, și nu vede nicio piedică în calea găsirii unui eventual iubit. Totuși, el însuși nu poate să simtă nimic pentru mine, deși mă apreciază ca prietenă, mă dorește ca parteneră de sex. De ce nu poate să simtă mai mult?
De ce nu poate să simtă nimeni așa ceva pentru mine? Mama, care umblă prin tot felul de biserici, s-a dus pentru mine la popi și a făcut diverse chestii considerând că mi-ar fi legat cineva cununiile. Eu nu cred în prostiile astea de secol 19, totuși nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva există o explicație neștiințifică și neomenească a acestui fapt? Cine este responsabil cu întâmplarea acelui „ceva” între doi oameni, care să-i facă să se iubească?
Vă scriu pentru că mă gândesc că poate printre cititoare există și alte femei cu aceeași problemă ca și mine, Aș fi interesată să aflu dacă cineva a făcut ceva anume pentru asta? Există vreo rețetă, vreun leac? Mărturisesc că încep să cam disper.
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
Comentarii (8)
Ce ti se intampla tie si trairile care le simti mi se intampla si mienumai ca sunt baiat. Am cunoscut multe femei nu ma pot plange de asta chiar am avut o relatie mai lunga vreo 2 ani 4 defapt dar era plecata si dincolo si acum ma regasesc tot singur. De aratat fizic arat foarte bine de exemplu am avut o petrecere de sfarsit de an cu colegii de lucru si m am aranjat bine haine de firma o freza dinasta la moda m a ajutat fratemiu este si frizer. Cand am ajuns la chef toate fetele u ramas uimite de cat de bine aratam bine nici in mod obisnuit nu aratam rau dar atunci f bine ,tote imi zambeau reactie a faptului ca le placea ochiului.Chiar am reusit sa conduc o colega acasa si sa i iau si numarul de telefon chiar aveam de unde sa aleg dar mi a spus ca are prieten ca sa nu ma sperii ca azi ea sta cu unul maine cu altul .Ok nu intru in detalii doar am vrut sa sugerez ca la capitolul atractiie fizica stau foarte bine daca imi propun asta dar nu ma framanta pe mine lucrul asta pentru ca atractia fizica te face sa fi mai atractiv mai interesant, caracterul e cel care te face sa te indragostesti de o persoana aici cred ca stau rau nu ca nu as avea calitati sau calitatile mele sa nu depaseasca defectele nu ,nu e asta cred ca e altceva. Ce vreau e sa cunosc femei care au probleme asemanatoare cu ale mele care ar pune pret mai mare pe o relatie pe unele calitati ale caracterului cum ar fi sinceritatea inteligenta, atentia deosebita cu persoana de langa tine, afectiunea sunt multe care le am dar totusi parca ceva lipseste.Ce am observat pe anumite siteuri e faptul ca dupa un comentariu ca cel al tau de aici nu prea poti ,nu ai modalitatea sa ii raspunzi acelei persoane macar prin email ,e prea multa confidentialitatea si ma intreb de ce ? Faptul ca ai vrea sa sfatuiesti pe cineva si la randul tau sa fi sfatuit nu preapoti doar postand un comment si cine stie daca cineva il va citi eu sper ca da. De asta imi las adresa de mail sa pot fi contactat sper de femei mai mult ,are legatura asta si cu conceptullu Oedip cred dar ar putea lumea safie ajutata sau sa se ajute mai bine daca nu ar fi prea multa confidentialitate nu inteleg de ce atata frica virtuala? Parca te ar arata cineva cu degetul asta nu am inteles. c_raul_c@yahoo.com
Si eu cam aceeasi problema...Mi s-a spus ca nu stiu sa ma fac atragatoare pt. sexul opus, ca-mi lipseste feminitatea, desi sunt ok fizic vorbind, ba mai mult barbatii imi spun ca sunt frumoasa. Dar !? NU STIU SA MA PUN IN VALOARE, din punctul de vedere al atractiei, cica sunt rigida si prea serioasa, pt vremurile zilelor noastre...Deci??? Cum trebuie sa fii? Frumoasa si pitzipoanca sau draguta si sincera? Teoria o stim cu totii, dar practica ne omoara.
buna fetelor ,sunt singur si as vrea sa ne intalnim id meu de mess este andreyionut_5
Eu caut si nu gasesc si voi va plangeti. Unde esti ca te invit eu la o cafea? :))
Ce bine imi aduc aminte de acea varsta si de aceleasi lamentari si nelinisti.... De-abia la 29 de ani mi-am cunoscut viitorul sot, coleg de servici.. eu l-am invitat prima data la intalnire si tot eu l-am cerut in casatorie ... :) El a fost, este si va fi dragostea vietii mele, sufletul meu pereche... Si ceasurile noastre biologice ticaiau destul de tare atunci (nu doar noi femeile vrem copii, si barbatii trec prin asa ceva). Ce poti sa inveti din ce am zis eu aici? Lasa disperarea, discuta cu diversi barbati fara sa lasi impresia ca si ii vrei, daca unul in particular iti atrage atentia atunci fa tu primul pas si invita-l undeva (si barbatii sunt timizi si le e frica sa fie refuzati) la o cafea sau masa de pranz sau de seara la un restaurant bun dar preferabil ieftin (ce sa zic, dragostea trece prin stomac si nu prin parc sau concerte :) ) si vorbiti despre orice de la feluri de mancare preferate si filme la fotbal. Iar daca se intampla ca sa inceapa ceasul tau biologic sa ticaie sa vezi ce repede te vei mobiliza si vei gasi un partener. Sa sti ca Brian Adams avea dreptate cand canta 'when you see your unborn children in her eyes then you really love a woman', si reciproca e adevarata, o sa sti ca iubesti cu adevarat cand o sa vrei sa ai copii cu el. Capul sus si nu mai dispera, se vor aranja toate cu bine, o sa vezi. Bucura-te de tinerete ca trece al naibii de repede...
cred ca depinde foarte mult de modul in care suntem si in care ne comportam. daca ne dam peste cap sa fim spirituale, sa atragem sa facem pe dracu-n patru, masculii ne citesc disperate si se feresc. toate cred ne dorim sa traim acea pasiune nebuna sa nu ne mai simtim "handicapate" sentimental, dar....oare cat de atent ne uitam la noi si la cei din jur? si cand intalnim un tip pierdem f mult fiind atat de disperate sa placem....tre sa pastram oarecum distanta, sa l facem sa ne simta lipsa, sa ne doreasca in continuare. daca te agati nebuneste de un om tinzi sa il sufoci si sa l determini sa plece. si eu m am simtit de multe ori ignorata de barbati, f rar am fost invitata la dans de cineva, dar acum, cu iubitul meu, citesc in ochii si in zambetul lui acea tandrete si iubire pe care nu o credeam vreodata sa o vad adresata mie. nu disperati fetelor, fiti unice, frumoase, culte si interesante:) oricum si cand sunteti intr o relatie, e mult de munca, cine crede ca intr o relatie e usor se inseala....sunt multe probleme, piedici etc etc, dar le treci pe toate daca vrei cu adevarat. si inca ceva: lasati va protejate! nu va platiti consumatia, pareti asa....mai inabordabile, mai greu de cucerit:)
Desigur ca nu esti singura cu aceasta problema drag! In comparatie cu tine eu sunt tipa aia sexi pe care toti o vor.....cu sinii mari si inteligenta despre care toti cred ca e implicata intr-o relatie si nu merita sa fie abordata, de mii de ori mi s-a spus, pe dracu ca e imposibil sa fii libera!Dar sint.......la fel ma refugiez in munca si incerc sa nu imi pling de mila.E greu, uneori prea greu sa incerci sa gasesti explicatii caci in final nu le gadesti,ramii cu speranta ,atit!!!!!!!!!! Capul sus,fii tare........
Sa stii ca te inteleg perfect deoarece traiesc aceiasi drama. La cei 28 ani, inca n-am incercat ce inseamna o dragoste adevarata sau o relatie mai lunga decat 5 luni. Am un pic din toate, recent chiar facandu-mi si o operatie plastica, dar nimic. Nu ia foc nicicum, indiferent de ce n-as face, chiar si online-ul datingul l-am incercat. Am ajuns sa cred in acele prostii din sec 19 precum le numesti tu si anume ceva nebunii de blesteme. Altfel nu pot sa-mi explic ce am sau ce-mi lipseste, de nu pot sa fiu si eu implinita sentimental. Intr-un final, tind sa ma refugiez in munca, ignorandu-mi "handicapul" sentimental, dar totusi pastrandu-mi licarirea de optimism ca totusi "o sa se iveasca cand te astepti mai putin"...
Posteaza comentariu