Andrei şi cu mine suntem prieteni din clasa a 10-a. Am fost împreună în cei mai grei ani de adolescenţă, am trecut împreună prin examene, gelozii, despărţiri dar şi împăcări. După liceu el a intrat la facultate, eu nu.
Părinţii mei mi-au plătit meditaţii, dar mă tot îndeamnă să dau la o facultate care nu mă reprezintă. De fapt nu ştiu ce mă reprezintă, dar ştiu că m-am săturat de învăţat pentru medicină, şi să pic. Oricum nu mă văd făcând meseria asta. Pentru că tata e medic şi mama asistentă, însă, îmi impun să le urmez calea.
Andrei provine dintr-o familie modestă, dar sunt oameni OK şi l-au lăsat să facă ce vrea el. A ales Agronomia, şi visează să devină fermier.
Pentru că am terminat liceul şi suntem majori am început să nu ne mai ferim ca înainte, aşa că s-a întâmplat să rămân gravidă. Mama lui Andrei nu s-a bucurat prea tare, dar tatăl lui a zis că asta e, dacă vrem să ne căsătorim, să o facem, însă ne-a avertizat că va fi foarte greu cu banii. Părinţii mei, însă, nici nu vor să audă. Tata mi-a zis că trebuie să fac avort, iar mama nu mai vorbeşte cu mine de când a auzit.
Mi se pare abernat, totuşi, pentru că deja am împlinit vara asta 20 de ani şi nu mai sunt o copilă. E drept că nu am un loc de muncă, iar ei niciodată nu m-au încurajat să-mi caut, pe motiv că trebuie să învăţ ca să intru odată la medicină. Dar eu nu vreau asta.
Îmi place mai mult ideea de a trăi cu Andrei undeva la o fermă, el să-şi facă meseria şi eu să cresc copiii noştri, să grădinăresc şi să am grijă de casă.
Problema e că mai avem mult până să ajungem acolo. Andrei e abia anul doi, şi nu se ştie unde va găsi de lucru după facultate. Părinţii lui nu ne pot întreţine pe amândoi, abia fac faţă cu el la facultate. Mama lui Andrei e şomeră, iar tatăl e şofer. Andrei mai face diverse munci din care câştigă ceva bani de buzunar, dar n-ar fi suficient pentru o familie.
Sunt prinsă între dorinţa de a păstra primul nostru copil, rodul iubirii noastre, şi obligaţia de a-mi asculta părinţii. Tata îmi tot spune că dacă mă mărit şi fac copii de acum îmi distrug viitorul. Dar ce viitor mă aşteaptă pe mine dacă eu nu doresc să devin medic, ca el, şi nici nu am deocamdată un job cu care să încep măcar o carieră?
Tot aud ce greu le-a fost tuturor la început, cum au răbdat ca să-şi facă o familie şi un rost, dar când e să ne lase şi pe noi, tinerii, să ne luăm viaţa în piept, şi să ne facem un rost, se opun şi ne trasează alte căi. Cum să-mi conving părinţii să mă lase să mă mărit şi să mă şi ajute să putem trăi decent până când Andrei capătă un job?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt
alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate
de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost
schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă
rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi
exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre,
scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "Am 20 de ani, sunt gravidă, dar părinţii nu mă lasă să mă mărit"
Andrei şi cu mine suntem prieteni din clasa a 10-a. Am fost împreună în cei mai grei ani de adolescenţă, am trecut împreună prin examene, gelozii, despărţiri dar şi împăcări. După liceu el a intrat la facultate, eu nu.
De Eugenia Dinu
Comentarii (21)
mie imi pare rau de copil dar sa-ti sacrifici tineretea stand in jurul unei oale gatind sau schimband scutece mai bine te intelegi cu parinti tai sa pastrati copilul sa-l creasca ei iar tu sa-ti faci facultate sa te plimbi sa te distrezi iar cand vei simti ca a venit timpul sa te casatoresti si ssa ai un copil cu iubitul tau atunci a faci pasu;
daca tu iti doresti sa ai acest copil si esti feicita de andrei,iubitul tau,ascultati inima. vei ramane cu andrei nu cu parintii. iar acel copil daca tu til doresti lasal sa traiasca. daca hotarasti sa faci avort vei avea pe constiinta si vei trai cu pacatul. eu una am ramas insarcinata de 4 ori cu fostul meu iubit si a fost un avort spontan fara sa vreau. abia acum implinesc 20 de ani. sa intamplat sa ne despartim entru ca iam dorit eu un viitor cu copii si pentru ca il vedeam atat de fericit cand imi atingea burtica...am ajuns sa fiu in 4 luni si jumatate si deja il simteam ,aveam dureri mari si nu mam lasat. pe atunci eram doar noi 2 plecati departe de casa de tara natala, de parinti si ni lam dorit dar dumnezeu stie cand sa iti dea si sa iti ia. nu face avort exista riscul sa nu ami poti face copii si o sa regreti si tu si parintii tai care se incapatanaeaza acum crezand ca o sa iti faca un bine.sper ca lai pastrat
Ai 20 de ani nu ai 16..........Parinti tai ar trebui sa te lase sa incepi sa iei singura deciziile legate de viata .Eventual ei iti pot da sfaturi .Bebelusu nu are nici o vina ,nu trebuie sa faci avort parinti tai ar trebui sa stie ca este pacat si ce riscuri implica acest gen de operatie. Ar fi mai bine sa cauti o cale sa ii faci sa inteleaga ca trebuie sa te sprijine si sa fie alaturi de tine nu sa-ti impuna ce vor ei sa faci. Deci bafta:*:*:* si iti doresc sa ai un bebe sanatos:*
Mai oameni buni cum ii puteti spune sa se marite???? pai serios acum o familie nu se tine doar cu dragoste! trebuie sa gaseasca o cale de comunicare si de mijloc cu parintii. ei sa accepte relatia lor..iar ea poate sa invete si sa dea la medicina. un copil nu se creste in strada si ii pui dragoste in biberon sa bea!
Daca vei curma viata copilului tau, nu te vei putea ierta niciodata, este o crima si daca il doresti atat de mult trebuie sa ai curajul sa faci ceea ce iti dicteaza inima, vei fii fericita si implinita ! ai nevoie de bani ca sa iti asiguri traiul zilnic, dar nu fa din bani un scop, lasa-i sa ramana doar un mijloc de plata.Ori cati bani vei avea vreodata nu vor putea sa iti aduca inapoi copilul si nici o secunda nu poti cumpara cu nici un ppret.Te rog sa ne spui ce ai mai decis.
Tu astepti acordul lor ca sa te mariti? Hello, pai, atitudinea ta ar trebui sa fie ceva de genul : te mariti, daca tu asta vrei, indiferent ce vor ei, nu e viata lor si nu au dreptul sa o conduca pe a ta! Ai douazeci de ani, fato, nu 15! Daca tu nu vroiai de la inceput sa urmezi medicina, nu trebuia sa te lai condua de ei! trebuia sa dai la alta facultate ori sa iti cauti un job, daca nu erai hotarata in privinta facultatii. Ce inima au parintii tai, daca au tupeul sa iti spuna a faci avort? E clar ca e genul acela de parinti "dictatori", care nu suporta cand lucrurile ies de sub control, cand copii lor ies din cuvantul lor (mai ales ca te obliga a urmezi cariera aleasa de ei). stiu ce vorbesc, parintii mei sunt tot genul "dictatori", dar eu am ales sa iau viata in piept si sa imi asum responsabilitatea pentru ceea ce fac. Nu le-a convenit ca eu nu am urmat planul de viata stabilit de ei pana la 80 de ani si bine am facut! M-am casatorit la douazeci de ani, in acelasi an am facut si bebe (nu accidental, ci pentru ca ni l-am dorit foarte mult), sa nu mai vorbesc de faptul ca dupa ce am terminat liceul am intrat la facultate si am inceput sa lucrez...deci... se poate!!!! si nici nu ne ajuta nimeni din punct de vedere financiar, traim doar din ce castigam noi. Acum am 22 de ani si sunt foarte fericita de viata pe care o am, nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost sa ma las condusa de parintii mei. Nu iti imaginezi bucuria pe care o vei avea cand o sa vina pe lume copilasul tau, chiar nu este ceva mai frumos si mai minunat. Nu iti omori copilasul. Este o crima, chiar daca inca nu s-a nascut, pentru ca viata incepe in momentul conceptiei. O sa regreti toata viata daca faci avort si va fi greu sa traiesti cu vina aceea, plus ca multe femei care fac avort la prima sarcina nu mai pot ramane gravide ulterior. Ar trebui ca tu si prietenul tau sa va maturizati si sa nu ii mai lasati pe altii sa decida pentru voi, sa va luati amandoi job-uri, iar parintii tai trebuie adusi si ei la realitate, pentru ca trebuie sa realizeze ca a venit momentul sa te lase sa iti traiesti viata.
Draga mea, Copilul tau are nevoie de iubire si atentie. Fii optimista si fa doar ce iti spune inima. Parintii tai nu mai au dreptul sa ia decizii in numele tau. Te vor respecta din momentul in care vei lua o decizie si vei actiona in consecinta. Un copil este o minune indiferent in ce moment ne este dat
Cand aduci un copil pe lume, trebuie sa fii in stare sa-l cresti, sa-i oferi si dragoste dar si o siguranta financiara. Tu si tatal copilului trebuie sa aveti posibilitatea financiara sa aveti un copil, nu parintii tai sau ai lui Andrei. Daca vrei sa faci copil si sa ti-l hraneasca parintii, atunci da, trebuie sa ai acordul lor. Au si ei, parintii tai, dreptul sa hotarasca daca vor sa creasca inca un copil sau nu. Daca tu si Andrei va doriti copilul atat de mult, atunci Andrei sa se lase de facultate, sa-si gaseasca un loc de munca, tu la fel sa fii pregatita sa incepi un serviciu imediat ce este posibil. Daca privesti lucrurile din acest punct de vedere atunci poate ii intelegi si pe parintii tai. La asta se refera cand spun ca iti distrugi viitorul. Si chiar daca nu vrei sa dai la medicina, asta nu inseamna ca nu ai un viitor. Gaseste ceva ce-ti place sa faci, cauta-ti un loc de munca, fa-ti o cariera in loc sa visezi ca vei locui la o ferma toata viata crescand copii. Pana sa-ti realizezi acest vis, trebuie totusi sa aveti bani pentru ferma, si nu crezi ca ati avea mai multe sanse sa strangeti acesti bani daca si tu vei lucra intr-o buna zi? Fermele nu cad din cer in bratele tuturor celor ce termina Agronomia.
cum sa-ti convingi parintii? dificil raspuns si dificil de pus in fapte; ideal ar fi sa se poata purta o discutie cu ei, ca de la ADULT la ADULT, caz in care ar trebui ca ei sa nu te mai priveasca doar ca fiind un copil (desi ramai copilul lor toata viata, indiferent de varsta); esti in masura sa iei propriile decizii, ai DREPTUL la propriile decizii (bune sau mai putin bune), ai dreptul la propriile greseli, iar ei, ca parinti, ar trebui sa renunte la CONTROL in ceea ce te priveste, sa-ti accepte si respecte deciziile si sa fie alaturi de tine, sa te sprijine si sustina, chiar daca nu material, pur si simplu SA FIE ACOLO PENTRU TINE; daca aceasta discutie matura in familie nu poate avea loc, lucrurile se pot edifica prin consiliere psihologica, in fata unui psihoterapeut (dar numai cu acordul tuturor partilor implicate: tu si parintii amandoi); in orice situatie insa, trebuie sa stii foarte bine ce doresti, ce astepti de la viata, de la partenerul tau, sa fii constienta ca nimic nu este imuabil, lucrurile se schimba pe parcurs, relatiile se schimba pe parcurs, sa lupti pentru tine, pentru viitorul tau, cel al copilului, sa nu te multumesti stagnand intr-un "loc caldut si confortabil" pentru ca te poti trezi in situatii-surpriza etc... asa cum am spus, nimic nu este simplu, doar alb sau negru, exista o multime de nuante intermediare, nici-o decizie nu este perfect buna (poate avea in mod surprinzator in timp urmari dezastruoase) sau neaparat proasta (efecte colaterale neasteptat de pozitive), dar TU si numai TU ai dreptul sa-ti croiesti viata din acest moment pentru ca ESTI ADULT!
nu te da baututa mai ales ca el vrea sa fie cu tine... parintii lui sunt de acord, o data si o data si ai tai se vor inmuia. dar sa iti sp unul din parintii sa faci avort eu cred ca are probleme la mansarda! ce ex ii dai tu copilului tau sa ii sp sa faca AVORT. mult succes!
Intr-adevar o sa va fie foarte greu, mai ales la noi aici. Dar sa omori un suflet, care chiar nu are absolut nicio vina nu este ok. Din ceea ce ai scris, imi pare ca amandoi sunteti cam debusolati si nu stiti incotro sa o apucati. Daca va iubiti cu adevarat veti reusi, dar nu cred ca sunteti suficient de maturi si nu este un moment oportun pentru ca voi inca nu v-ati lovit de realitatea acestei vieti (greu de gasit si pastrat un job, chiria scumpa, hrana scumpa, multe nevoi si greutati).Desi detin un job bunicel ma intreb cum as putea creste un copil...
Avortul este cel mai mare pacat!Ar insemna sa iti omori copilasul care nu are nici o vina ca urmeaza sa vina pe lumea asta.Nu iti asculta parintii in legatura cu avortul mai bine sa ai suflet si sa te feresti de o crima pe care o vei regreta toata viata ta!Indiferent ce se va intampla,chiar daca parintii nu te ajyta,copilul acela merita o sansa la viata!
pastreza copilul dk va iubiti eu lam pastrat cu riscul de anu mai fi cu tatal copilului dar voi k va iubiti asa mult. si mama ta o sa si dea seama pe parcurs k nu ai facut nimic rau.,,si sa va intoarce la tine si mama ta .
Ok ai pov despre parintii tai, ai lui, etc.... dar el, "Andrei" ce zice? Ce vrea si el? Este alaturi de tine? Numai voi putetzi sa hotaratzi ce drum sa alegetzi!
si nu zic nu - asta ne astepta pe toti la un moment dat, dar nu acum, nu la 20. la 20 e libertatea, descoperirea, explorarea, iti faci prientei, amici, calatoresti, te distrezi etc. iti construiesti aminitirile, o baza ed prieteni, afli cum e viata de fapt, si ucum e "out there". tu vrei sa renunti la asta pentru o viata de spalat pampersi si saracie lucie? ca sa nu mai vorbim de frustrarea de a nu avea oamenii dragi - sau familia - de partea ta... e f grea o viata ca asta si nu se merita.
buna. nu trebuie sa te certi cu parintii tai, ei te vor sustine cand iti va fi greu si vei avea nevoie. daca faci copilul, atunci ii superi si gata. tu nu iti doresti totusi mai mult de la viata? gandesti ca si cum ai fi mai mica de 20 de ani. te-ai multumi cu o viata de casnica, petrecuta la o ferma intr-o casa, avand grija ba de copil, ba de sot. sa faci mancare toata ziua, ba pt unul, ba pt altul? si sa-ti duci existenta in 100 mp - din care "your greatest joy would be...gardening outside?!"
Nimeni nu poate sa-ti spuna ce sa faci cu viata ta ! Chiar daca intrebarile pe care ti le pui vin putin cam tarziu, nu ezita sa faci ceea ce inima si ratiunea iti spune sa faci ! Astazi parintii tai se opun, dar va veni o zi in care vor fi alaturi de tine ! Nu vor uita ca esti copilul lor si ca cel care a prins viata in tine va fi nepotul lor .
fa ce iti zice inima. dk andrei e omul pe care il iubesti atunci acel copil e rodul iubirii voastre si trebuie sa il pastrezi. mai ales ca cu doctorii de pe la noi sa nu ai regrete dk nu vei putea sa ai copii dupa avort. o sa va fie greu asa e dar el se poate angaja ca agronomia nu e o facultate solicitanta si...cu putin noroc iti iei si tu un part time si ptr inceput o sa o scoateti la capat. dk veti fi decisi parintii tai vor accepta ptr ca altfel stiu ca te vor pierde. si casatoriti va copilul are nevoie de uo mama si un tata care sa se iubeasca si sa formeze o familie in fata celui de sus
Te casatoresti civil cu 2 martori daca va iubiti asa de mult,accepti sa primesti cel mai scump dar al vietii COPILUL,te inhami la responsabilitatea de a-l creste,te informezi de asistenta in acest sens in eventualitatea in care nu o sa isi asume si bunicii responsabilitatea de a ve ajuta,cariera poate sa mai astepte un pic,numai bine poate iti dai seama exact si ceea ce vrei sa faci in viata,ceea ce te reprezinta... Nu te astepta ca o sa fie roz,dar un copil primit ca un dar nu ca o povara este cu adevarat o binecuvantare...
acum da eii nu sint deacord cu tine dar cind va iesi la lumina mikutul eii o sa uite de neintelegerile voastre, o sa-l iubeasca pe mikut si pentru el vor accepta relatia voastra. sigur ca orice parinte eii vor cei mai bun pentru copilul lor si cum nar fi copilul si ce nar face intr-un sfirsit il accepta asa cum el si-l ajuta in toate. Deci bafta :) si pupici ingerasului din burtica ta.
avand in vedere ca ai 20 de ani si esti si insarcinata,nu cred ca ai nevoie de acordul parintilor ca sa te casatoresti cu omul pe care il iubest
Posteaza comentariu