Petrece Pastele cu bucurie in suflet

Ar fi logic sa scriu ceva despre Paste. Ar fi in firea lucrurilor ca acest lucru sa se intample, dat fiind data publicarii acestui articol. Oare ce ar fi de spus despre Paste? Inainte de a redacta acest articol, am reusit sa raspund la cateva mesaje primite in decursul timpului, putine, e drept. Am intrat in sedinte unde pacientii aduceau in fata diferite probleme. O tema comuna mi s-a parut a fi importanta - tema lui "a face", care parea a se repeta mai des decat de obicei: "Ce sa fac pentru a ma desparti de el"; "Ce sa fac pentru a fi impreuna cu el"; "Ce sa fac pentru ca sotul meu sa aiba relatii sexuale".

Gandul mi s-a deplasat spre sarbatori si ma gandeam ca iarasi revistele vor fi pline de sfaturi. O pacienta ma intreba daca terapia nu ar trebui sa-i foloseasca la ceva - ce sa faca cu ea? La intrebarea mea referitoare la cum vede ea aceasta utilizare a terapiei, mi-a raspuns ca ar prefera niste sfaturi prin care ar putea sa isi vada mai clar viata. Iar sfatul pare ceva care se preface in ceva real.

Ceea ce m-a decis sa abordez aceasta tema au fost cuvintele unei paciente care spunea cam asa: "Nu mai am chef sa fac nimic". Depresie, am putea gandi. Un om care nu face ceva pare a fi un om sortit pierderii.

Pacienta a continuat aducand in prim-plan o imagine pe care a vazut-o in drum spre cabinet - doi catelusi care se jucau. S-a oprit si s-a bucurat de imaginea lor. A petrecut cateva clipe fara a se gandi la ce sa faca si cum sa faca si si-a permis sa se bucure de ceea ce avea in fata ochilor.

Mi se pare o imagine foarte adecvata pentru sarbatoarea care a fost - Pastele catolic si cea care urmeaza - Pastele ortodox. Iarasi, toata lumea alearga prin jur, in magazine este o atmosfera similara cu cea de pe Stadionul National. Cozonacii se fac iarasi, in mintea multora se pune problema ce sa faca cu oul alb pentru a deveni rosu si cu nucile pentru a deveni cozonac. Alergarea dupa "a face" este un simbol a ceea ce nu este in firea lucrurilor.

Pacienta spunea despre inutilitatea lui a face lucruri doar pentru a cauta confirmare, doar pentru a cauta sa-si dovedeasca tot felul de lucruri, fapt pe care il facea dintotdeauna.

Cei care alearga dupa un Paste fericit fug exact de acest lucru! Isi tot ureaza unul altuia "Un Paste fericit" si, de fapt, nu fac decat sa transforme aceste cuvinte in: "Un Paste eficient" sau "Un Paste abundent" sau "Inca un Paste in care nu m-am bucurat, deoarece am avut multa treaba de facut".

Este drept, aceasta alergare dupa a face ceva este exagerat de promovata din toate punctele de vedere. A face mai mult, mai istet, mai abil, mai creativ, mai decisiv, mai alb devine o continua cautare a campaniilor publicitare, a cartilor, a emisiunilor televizate.

Peste tot ceva ne indeamna la a face. Suntem indemnati din toate punctele de vedere. Daca va uitati la pauzele publicitare, vedeti ca sunteti indemnati sa faceti orice: sa beti, sa cumparati, sa va murdariti, sa scoateti petele, sa deveniti puternici, sa deveniti impreuna etc. - toate fac ceva. Rareori ceva care sa te bucure.

Pacienta s-a oprit la cei doi catelusi. Intrebarea care pare a fi - ar putea Pastele sa echivaleze cu acesti doi catelusi care traiesc in sine si la care te poti uita fara sa faci ceva?

Intrebarea mea este: "Poti sa te bucuri cu adevarat de ceea ce este in viata ta?". Pentru asta, poate ca nu ai nevoie de un cozonac de doua tone sau de 789 de oua diferit colorate. Pentru asta, poate ca nu ai nevoie sa cumperi tot supermarketul. Pentru asta, poate ca nu ai nevoie de 123 invitati concomitent. Pentru asta, poate ca nu ai nevoie sa pleci in Antarctica. Pentru asta, poate ca ai nevoie de putine, de foarte putine lucruri si, in fapt nu ai nevoie de nimic din ceea ce nu este in tine deja sau de ceea ce nu ai deja.

Poate ca singurul lucru care merita atentie in aceasta cautare a bucuriei este unul foarte simplu - este nevoie sa simti ce te bucura. Poate si pe tine te bucura doi catelusi care se joaca impreuna. Poate ca acest Paste are acest drept - sa te bucuri de doi catelusi care se joaca impreuna.

A sta si a te bucura de acest lucru este ceea ce numesc actiune. Lumea ta interioara si lumea ta exterioara sunt in consonanta, exista impreuna fara ca aceasta sa fie resimtita ca un clivaj, ca o ruptura pe care mai tarziu o vei regreta.

Sau poate ca pentru tine a te bucura inseamna a lenevi dimineata in pat. Poate ca acum iti poti permite lucrul acesta. Sau poate a te bucura inseamna sa fii in bratele lui si sa te simti bine facand asta. Sau poate a te bucura inseamna sa fii singura. Sau poate iti place sa faci cozonaci si atunci placerea aceasta ti-o poti permite acum, deoarece nu poti sa faci in fiecare zi un cozonac (asta daca nu esti patiser).

A te bucura inseamna a lasa loc in viata exceptiei, inseamna a lasa sa existe ceva din tine dincolo de temeri, dincolo de frici, dincolo de problemele pe care le simti ca fiind unice si ca fiind complet diferite de tot ceea ce exista in aceasta lume, ceva peste care nu poti trece si nu poti simti.

Un sfat inseamna un lucru care te indeamna sa faci ceva. Traim intr-o societate care face, in care toate lucrurile par a fi in miscare, dar care sunt foarte rar in actiune.

In cuplu, lucrurile sunt mai complexe, deoarece exista doua persoane care cred ca trebuie sa faca ceva. In fapt, fiecare are simtirile sale si dorintele sale, fiecare are bucuriile sale. Ele sunt tinute de foarte multe ori departe de campul constient. Isi permit oare ei sa simta si sa accepte ceea ce le produce bucuria de a trai? Este o intrebare la care raspunsul poate ca nu exista decat in masura in care ne raportam la un el si o ea concreti.

Categoric ca nu este nimic de facut pentru ei, decat in masura in care acestia sunt dispusi sa se accepte pe sine asa cum sunt. Inainte de a te bucura de partener, este necesar sa te bucuri de tine insati. Dar daca, teoretic, lucrurile sunt asa de simple, practica devine ucigatoare.

Ce inseamna acest "a te accepta asa cum esti"? Problema este una de aparenta - ai senzatia ca esti intr-un anumit fel, dar constati ca poti sa fii si altfel. Se creeaza o panza deasa care ascunde, in fapt, ceea ce esti, ceea ce te bucura cu adevarat. Panza aceasta este compusa din temeri, din nevoi imaginare, din lucruri reale care se substituie lumii tale imaginare, din incapacitatea de a avea curajul de a fi in contact cu ceva nou.

In spatele acestei temeri se ascunde ceea ce esti si ceea ce te bucura cu adevarat. Este dificil de ajuns acolo si aici cred ca doar un demers profesionist autentic te poate conduce. Este dificil, deoarece senzatia mea este ca doua persoane se contamineaza in permanenta - cea care evita suferinta si cea care cauta bucuria.

Ele functioneaza in permanenta impreuna si, cu putin noroc, o poti lasa din cand in cand libera pe cea "mica", pe cea care cauta bucuria.

A face ceva presupune de multe ori a evita suferinta, neplacerea, disconfortul. A simti bucuria presupune a te lasa in voia vietii tale interioare asa cum este ea. Si daca doi catelusi iti produc bucuria de a trai, poate ca ei merita mai multa consideratie decat cozonacul pe care il faci pentru ca mama era experta si pentru ca asa ai fost invatata sa faci.

Nu stiu daca un Paste fara cozonac este sau nu posibil, dar sigur un Paste fara bucuria de a trai nu este prea agreabil. Iar pentru acest Paste nu ai nevoie de nimic si de nimeni din ceea ce este exterior lumii tale emotionale. Te poti bucura de tot, deoarece acest tot este in realitate un lucru mic. A avea totul inseamna a cauta sa nu ai nimic.

Nu stiu in ce masura aceste randuri reusesc sa va apropie de voi insiva, dar, daca ar fi sa inchei acest articol printr-o urare, aceasta nu poate fi decat: Un Paste fericit prin ceea ce simtiti!