Minciuna, o necesitate

“Se ne imaginam urmatoarea situatie: dimineata la serviciu, te intlnesti cu o colega si o intrebi amical 'Ce mai faci?'. In locul unui raspuns de circumstanta, colega va incepe sa-ti insire toate problemele ei, de la copilul cu febra, pana la suspiciunea ca barbatul o insala sau sa-ti marturiseasca ca dosarul pe care il are in lucru, o depaseste si se simte incapabila sa-l rezolve. O astfel de situatie este imposibila”, explica Claudine Biland.

Disimularea adevarului nici nu poate fi considerata in sine o minciuna, este mai degraba o adaptare la regulile sociale, pe care le impune colectivitatea, indiferent care este ea.
De notat este faptul ca aceasta disimulare are totusi niste limite foarte clare. Adevarul este cosmetizat cu minciuni de compromis atunci cand este cazul si cand aceasta cosmetizare nu aduce prejudicii grave individului. Pentru ca omul-social a invatat sa faca distincita intre ceea ce acceptam ca sunt “minciuni nevinovate” si minciunile grave.
 

Adevar sau sinceritate?


Sinceritatea nu are nimic in comun cu disimularea adevarului. Singurul lucru care conteaza este felul cum ne raportam la sinceritate si la minciuna. “Elocvent este exemplul barbatului care isi insala nevasta, dar din respect pentru aceasta, din teama de a nu o pierde, si pana la urma din iubire, nu-i spune.

Pentru un astfel de barbat, pentru cuplul din care el face parte, minciuna este o realitate mai importanta decat adevarul. Minciuna este adevarul lui”, explica Claudine Biland.

Evident, exista si situatia inversa, in care alegi sa spui adevarul. Totul despre varianta in care alegi adevarul gasesti aici.

Educatia minciunii, o necesitate in copilarie


Cine ne invata sa mintim? Nimeni! Este o abilitate pe care o descoperim si este un mijloc de adaptare la mediu, in cel mai pur sens al cuvantului. Lumea ar fi un haos (mult mai mare decat este deja), daca oamenii s-ar decide dintr-o data sa spuna adevarul si numai adevarul!

Capacitatea de a minti apare natural, in jurul varstei de 4 ani, cand copilul intelege ca nu este “transparent” si ca parintii nu pot sti tot ceea ce face si gandeste.

Capacitatea de a minti sta la baza capacitatii de a-ti intelege intimitatea si de a impune respectarea spatiului personal.

Evident, micutii trebuie invatati ca minciuna este daunatoare si ca relatiile lui cu parintii trebuie sa fie bazate pe adevar. Aici gasesti cateva tehnici pentru a-l aduce pe calea cea buna pe micul mincinos. Pe de alta parte este benefic ca cei mici sa fie invatati ca minciuna nu poate fi evitata, ca este o realitate a vietii de zi cu zi si ca sunt situatii in care trebuie sa aleaga minciuna, in locul adevarului. Copilul trebuie invatat ca va fi mintit si ca va minti, pentru ca doar asa va intelege limitele minciunii, si va reusi sa pretuiasca adevarul.

 

Comentarii (2)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • apollo pe 22 Aug 2010, 22:42
    Minciuna

    Ar fi bine sa punem shi o restrictie in privinta acesteia, cel putin la nivel de interpretare proprie. Adevarul acesta, ca minciuna bintuie in fiecare discutie a noastra poate stimula dezvoltarea ei in subconstient. Involuntar sunt distruse barierele care-i mai stopa avintul...

    0
    0

  • elena pe 30 Iul 2010, 19:59
    Minciuna,o necesitate

    am citit la voi si m-i s-a parut interesant dar ce ne facem cand suntem inconjurati de minciuna?poate mintim cand este necesar si poate cateodata mincinile au repercursiuni nefaste asupra noastra -pot sa intreb ce ne facem cand ne simtim mintiti?acceptam acea minciuna sau suferim stiind ca e o minciuna

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod