Perioada poate cea mai importanta de tranzitie de la copilarie la maturitate o reprezinta adolescenta. In aceasta perioada, tanarul se maturizeaza din punct de vedere sexual si isi formeaza o identitate ca persoana separata de familie. Scopul este acela al cresterii nivelului constiintei, acest lucru fiind posibil doar prin confruntarea cu problemele vietii. Incapatanarea din tineretea omului, atitudinea contrara pe care o are tanarul vine din tendinta acestuia de a se opune in virtutea inertiei, sporirii nivelului de constientizare ce decurge din confruntarea cu viata.
Copilul nu risca sa faca nevroze pentru ca se afla aproape de viata instinctuala, acesta urmarind satisfacerea propriilor nevoi. Adultul trebuie sa se confrunte cu existenta, sa faca fata multiplelor cerinte, presiunilor la care este supus.
Pentru a cunoaste ceva, ne bazam pe propriile reprezentari si pe ceea ce percepem. In afara unei minime reprezentari despre ceea ce este de cunoscut nu putem sa cunoastem. Copilul incepe treptat sa aiba momente de constiinta, formandu-se in felul acesta notiunea de eu. Odata capatata persoana se confrunta cu noi obstacole, de acum incolo putand sa aleaga.
Primele probleme constiente care se ivesc au ca origine prezumtiile pe care le are persoana despre viata. Acestea pot avea drept sursa confruntarea cu mediul exterior, care poate fi perceput fie ca dificil fie ca lejer. Prezumtiile tin de sperantele individului, acestea neavand nici o legatura cu conditiile exterioare intalnite (optimism exagerat, pesimism etc.).
De asemenea, problemele pot avea ca sursa si cadrul interior al individului sursa fiind pulsiunile sexuale, complexele de inferioritate ceea ce produc o susceptibilitate greu de suportat ,care afecteaza echilibrul psihic. Tinerii care au luptat din greu pentru viata lor exterioara sunt mai feriti de problemele interioare.
La unele persoane predomina linistea, armonia, echilibrul, in timp ce la altele stapaneste contrastul, razvratirea, lupta. Acest lucru depinde de zestrea ereditara cu care ne nastem, de cultura si mediul in care traim, precum si de efortul pe care il facem noi insine pentru a ne cunoaste, autoexplora.
Negasirea echilibrului interior poate declansa adevarate crize care pot avea profunde urmari. In acelasi timp, momentele de profund dezechilibru pot fi adevarate sanse care ni se ofera pentru a creste si a ne maturiza. Este adevarat ca pentru a reusi este nevoie de mult curaj pentru a ne confrunta cu propriile noaste umbre, temeri.
Pentru a ne putea elibera de balastul pe care l-am colectat de-a lungul vietii trebuie sa depunem un efort constient de analiza sau mai degraba autoanaliza a propriilor trairi, reactii si ganduri.
Tinerii se impotrivesc largirii campului constiintei, fiind pe o pozitie de opozitie fata de transformarile care se anunta. Rezistenta se indreapta impotriva expansiunii vietii. Renuntarea la nivelul de constiinta al copilariei - naste opozitie. Expansiunea vietii incepe din momentul nasterii, iar la adolescenta atinge un nivel de tensiune crescut.
Persoanele care au trecut printr-o criza de identitate, o perioada de cautare activa si de autodefinire ajung la o apreciere justa si obiectiva a valorii lor. Umorul este unul din caracteristicile omului matur, acesta stie sa rada de propria sa persona, nu numai de celelalte, ceea ce insemna ca el e capabil de o obiectivare a persoanei sale, pe care o poate vedea in mod obiectiv alaturi de celelalte, atat cu virtuti cat si cu defecte. Maturizarea insemna echilibru si adaptare. Omul matur este independent si integrat din punct de vedere social.
Psiholog Paul Apostica, Clinica Aquamarin
Maturizarea
De cand ne nastem si pana murim trecem prin diferite faze ale evolutiei noastre. Scopul acestui complicat drum este acela al dezvoltarii, al maturizarii spirituale.