Unele dintre noi suntem necasatorite sau nu au un partener de viata. Motivele pot fi nenumarate, rezultatul, insa, acelasi: singuratatea. Aceasta poate exista si in doi, dupa cum bine a spus cineva. Nu ne place, nu o vrem dar... cum o tratam? Ne-am adresat dr. psiholog Andrei Popescu, care a raspuns cu promptitudine unui set de intrebari despre singuratate.
La ce varsta poate deveni singuratatea o povara si de ce?
Poti fi singur la orice varsta, depinde de cum ai reusit sa te califici
pana atunci pentru viata in doi. Singuratatea poate fi un act de libera
alegere, pentru ca preferi acest lucru vietii in doi sau poate fi
consecinta unuia sau mai multor esecuri in a te apropia de altcineva.
In prima ipostaza, trebuie sa existe motive serioase pentru
singuratate. Fie ai prea multe obisnuinte si deprinderi care te temi
ca il pot deranja pe celalalt, fie esti constienta ca acestea pot
deranja orice alta persoana din proximitate. Atunci preferi contacte
mai mult sau mai putin sistematice dar limitate ca timp si, evident,
spatiu. Nu iti pui la dispozitia altcuiva spatiul privat, pentru ca esti
prea vulnerabila in aceasta zona.
Singuratatea ca efect al esecurilor relationale este mai dureroasa si mai costisitoare psihic. Stii ca esti o persoana dificila, ca ai frustrari pe care nu le poti comunica, ca, indiferent cine ar fi, celalalt actioneaza si te obliga sa te restrangi la propria ta conditie. Nu mai incerci sa relationezi de teama unui nou fiasco. Oferta catre lume e din ce in ce mai saraca pana cand vei fi pierduta de tot din vedere. Si, de regula, incerci sa faci din singuratate o virtute.
Despre varsta putem vorbi oricat, dar nu cred ca varsta este semnificativa.
Poti fi la fel de singur, ca efect psihologic, si la 25 de ani si la 65. Nu varsta cred ca este evidenta cea mai importanta, ci starea care insoteste faptul singuratatii fizice. Psihologia persoanei singure este foarte speciala si, uneori, devine greu de inteles pentru ceilalti, oamenii cu o cultura de cuplu. Granitele mentalului omului singur, fie ea femeie, fie el barbat, sunt mult mai rigide decat in situatia celorlalti. Atitudinile sunt mai evidente si mai fixe, egotismul mai proeminent. Schimburile psihologice sunt mai sarace, comunicarea mai putin intensa. Sigur ca toate acestea se accentueaza o data cu varsta, ca sisteme de securitate emotionala. Si de aici, revenind, apare din nou tipologia descrisa inainte. Singuraticul voluntar nu este pierdut definitiv, cum se spune, pentru societate. Singuraticul infrant, din pacate, da.Cat de importanta pare a fi "gura lumii" atunci cand esti singur la o varsta inaintata? Eventual, necasatorit si fara partener?
Aici avem de-a face cu un subiect foarte interesant. Pentru ca este vorba
de modul in care acceptam, in calitate de oameni singuri, atitudinea
celorlalti. Suntem constienti ca putem fi priviti drept persoane ciudate,
cu ceva defecte sau dificultati. Dar, de fapt, de ce se baga ei? Este
viata noastra, optiunea noastra si nu vedem de ce ar trebui sa fim
judecati pentru faptul ca nu strangem avere, ca nu avem copii,
ca nu oferim subiecte de barfa.
Atitudinea cea mai intalnita la oamenii singuri este acea de a neglija imaginea din oglinda colectivitatii. Restangerea contactelor sociale este indicatorul cel mai bun pentru a verifica aceasta ipoteza.
Femeia singura sau barbatul singur nu sta la taclale atunci cand intra in casa, nu imprumuta zahar sau detergent, nu se invita si nu-si invita vecinii la cafele. Daca esti necasatorit(a), eviti sa ti se faca avansuri; daca nu ai nici partener, e mai bine sa nu se stie sau sa se vada ca echilibrul vine din izolare. Iar ceilalti, apropiati sau nu, curiosi sau indiferenti, cu viata reusita de cuplu sau purtatori de frustrari, sunt gata oricand sa devoreze o persoana izolata, mai ales cand aceasta nu le seamana.Faptul ca nu reusesti sa-ti faci un prieten sau sa mentii o relatie este un semn de intrebare? Inseamna ca tu esti cauza?
Daca seria de incercari e prea lunga, inseamna, intr-adevar, ca tu esti
cauza. Dificultatile de relatie nu se pot atribui vesnic tentativelor de
partener cu care ai vrut sa relationezi. Important, indiferent de sex sau
de varsta, este sa fii atent la propriile erori si la propriile greseli
de perceptie a celuilalt. Exista oameni care vor sa domine, sa controleze
totul, inclusiv pe celalalt. Dar si oameni care doresc sa fie dominati,
sa fie controlati, sa se subordoneze. Daca faci parte dintr-una sau cealalata
dintre categorii, cuplul iti va permite un anume set de comportamente, in functie
de structura atitudinala a partenerului. Erorile si esecurile provin, in
cele mai multe cazuri, fie din perceptia incorecta a sinelui (subevaluare
sau supraevaluare), fie din perceptia incorecta a celuilalt. Fie din
ambele motive, daca partenerul iti este aidoma.
O prietenie se mentine dupa serii lungi de acomodari si concesii reciproce. Prietenia, sa presupunem ca vorbim despre ceva alternativ la casatorie, este o relatie fara obligatii, aparent.
Ea solicita mai discret si mai profund decat casatoria. Este mai transanta si mai lipsita de compromisuri. Prietenia are o alta finalitate decat casatoria: buna convietuire.Psihologic vorbind, o prietenie este un fel de acord partenerial, stipuland drepturi si obligatii mai mult in registrul implicit decat in cel explicit, asa cum se intampla in cazul casatoriei. Imposibilitatea de a sustine un astfel de acord nu are consecintele unui divort, de exemplu. Desfacerea unui cuplu (a unei prietenii) este mai putin spectaculoasa decat un divort (partaj, atribuirea copilului, mutarea din locuinta etc). Daca un divort are, de regula, un vinovat, despre prietenie (cuplu) nu putem gandi la fel. Desfacerea unei prietenii este rezultatul unei incompatibilitati pe care nu o judeca cineva exterior si nici nu are consecinte materiale.
Doi oameni singuri au trait o vreme in uniune liber consensuala si tot in
consens au decis sa redevina oameni singuri. Nimeni nu are de reprosat
nimic, fiecare din cei doi, insa, isi traieste despartirea dupa cum se
pricepe. Daca despartirile cuiva sunt prea frecvente, semnalul de alarma
ar trebui sa se declanseze singur: "e ceva in neregula cu mine!". Normal,
ar trebui consultat un psiholog, expert in viata de cuplu. Cum prietenia
tine de o anumita maturitate psihologica si sociala, inseamna ca intr-un
registru anume maturizarea a intarziat un pic sau ca mai e ceva timp
pana ca ea sa se produca.
Singuratatea poate fi benefica?
Cred ca raspunsul este mai complicat decat un simplu "da" sau "nu". Vin
iarasi sa spun ca varsta este o variabila mai putin importanta decat
constructia psihologica individuala.
Nu este recomandabil pentru persoane care au dificultati de relationare sa insiste in a nu ramane singure. Vointa lor va aduce numai suferinta in jur. Din nefericire, aceasta evidenta "pe dos" este neavenita in momentul de fata. Avem exemplul atator casatorii sau concubinaje in care incompatibilitatea psihologica se rezolva cu violenta. Este varianta dintotdeauna de a demonstra celuilalt ca orice formula in doi trebuie sa aiba un sef.
Consilierea de cuplu, fie ea si maritala sau premaritala, nu poate fi institutionalizata eficient pentru moment. Din motive ce nu tin de posibilii consilieri de acest fel. "Vinovata" este mentalitatea noastra specifica, care ne permite sa gasim totdeauna vinovatul pentru un esec in afara noastra. Nefericirea produsa de incapacitatea de relationare consta in lipsa de cultura psihologica privind, in primul rand, propria persoana si, nu in ultimul rand, a celuilalt, semnificativ pentru cea dintai. Am mostenit sau ne-am educat in spiritul unor institutii care nu acceptau alternative: familia, profesia, copiiii, rudele, gura lumii etc. si am dobandit o data cu acestea si importante limite de gandire: superioritatea neconditionata a barbatului, autoritatea ultima a puterii si fortei, evitarea autoculpabilizarii.
Comentariile 1-50 din 52
Nu stiu de ce trebuie sa gandim asa de negativ cand suntem dezamagiti in dragoste sau ni se intampla lucruri negative in viata relatii , prieteni etc...Experientele negative trebuie privite nu ca pe niste lucruri rele , ci ca pe niste lecti de care ai de invatat. si eu am fost dezamagita in dragoste si chiar daca sunt singura acum , traiesc cu gandul , ca ne-am nascut din dragoste si tb sa traim din dragoste , trebuie doar sa gasesti puterea din interiorul tau si sa mergi mai departe privind doar partile bune si frumoase , Singur ramai doar atunci cand alaturi de tine nu se afla tocmai aceea persoana in prezenta careia simti ca existi . Cel mai rau in viata este sa ajungi sa te inconjori cu oameni care te fac sa te simti singur.Asa ca ptr a atrage oameni iubitori si circumstante diferite, ai nevoie sa stii cum sa te iubesti pe tine insuti , de abia atunci poti sa spui , Da . nu mai fug de singuratate. sau ma simt singur ....Nu conteaza prin ce treci ,exista intotdeauna o speranta sa intalnesti partenerul.. oameni deosebiti ...etc, Nu renunta niciodata la felul tau de a fi , cine te vrea te va iubi asa cum esti !! Daca te iubesti pe tine insuti,. poti iubi cu adevarat.
descopar ca sunt tot mai multe persoane singure atat femei cat si barbati.... eu am ajuns la concluzia ca Dumnezeu nu face nimic intamplator, poate exista un motiv pt care traim aceasta stare de singuratate poate ar trebui sa ne iubim mai mult
Feminismul este cauza tuturor acestor fenomene de singuratate de care sufera in special barbatii.. Spunea cineva pe aici ca avantajul femeilor fatza de barbati in toata aceasta singuratate generala este aceea de a putea traii singure si independente de barbati , pe cand barbatii nu pot traii fara femei. Ei bine treaba este doar partiala adevarata, mai exact femeile pot traii bine mersi singure fara barbati numai in conditiile actualei societati , in care practic au totul pe tava. In momentul in care societatea cunoaste destramarea si aluneca catre haos si anarhie (adica ne intoarcem la nivelul primordial de viata) exact catre ceea ce se indreapta omenirea acum, atunci femeile sunt cele care vor avea cel mai mult de suferit si de pierdul, pentru ca nu vor putea fi la fel de capabile sa se apere si sa se protejeze asa cum fac barbatii. Asadar dragelor, aveti grija ce model de atitudine si caracter alegeti in viata, pentru ca in functie de acestea puteti influenta cursul civilizatiei umane care poate aluneca foarte usor si rapid catre haos, anarhie si in concluzie 'back in prehistory' unde tot voi veti fi cele care veti avea de suferit cel mai tare.
Timpul va umple golul cu dorinta de a trai din nou pentru tine ...o sa incepi sa speri , o sa reiei lupta si apoi o sa simti adevarata muscatura a singuratatii. Fii capos si spera pana in panzele albe , nu accepta ceea ce simti ca nu te face fericit dar fii atent sa nu devii un idealist.
Buna tuturor ! Datorita lui Cosmin s-a infiintat un site pentru cei singuri. Avem nevoie de multe fete si baieti care sunt cu adevarat singuri si care sufera din cauza lipsei unei persoane dragi alaturi. Prietenia si iubirea sunt doar la cativa pasi distanta: http://groups.yahoo.com/group/singur sau sigur@yahoogroups.com Acum este momentul sa invingem singuratatea; stiu ca fiecare are pretentii si mandrii, dar pana nu vom lasa acestea la o parte nu vom reusi sa ne gasim jumatatea. Dragostea este gratis, Dragostea nu trebuie sa coste nimic. Va multumesc si va asteptam.
Salut! As dori sa infiintez un grup de yahoo pentru cei care sunt singuri, se simt singuri. Regulile le vom stabili impreuna. Pentru inceput ne vom pastra secreta identitatea.. ne vom deschide pe parcurs. Vreau sa depasim impreuna toate frustrarile, amaraciule.. trecutul. Si eu sunt un singuratic.. dar nerabdator sa schimb ceva. Am nevoie de voi.. ne putem ajuta reciproc. Verile am putea merge in vacante unii la altii.. ne-am putea intalni. Am putea gasi solutii.. contact: cosmin2504@yahoo.com - DOAR E-MAILURI. LA NUMELE GRUPULUI M-AM GANDIT LA: singur@yahoogroups.com inca nu e infiintat, dupa ce ne adunam cativa il vom infiinta.
Sorin, atata timp cat ti-ai pastrat valorile, esti intr-o forma buna si ai si un serviciu decent, NU ESTI un paria….amicul tau ti-a dat un sfat destul de slab si sa-ti spun de ce: Nu trebuie sa te schimbi tu pentru a fi pe plac altuia. Stii reclama cu motociclistul rocker cu parul mare, de care s-a indragostit o tipa, s-au luat, dupa care ea intr-o zi i-a spus sa se tunda, el nu prea vroia dar pentru ca tinea la ea, a facut-o, apoi intr-o zi ea ia spus: “Nu mai esti barbatul de care m-am indragostit”, pai normal daca ea l-a pus sa-si dea pletele jos :) Cum sa-ti spun eu Sorin, femeile mint, sa nu crezi femeia niciodata…femeii ii plac jocurile de societate, ii place sa fie in centrul atentiei, sa fie vrajita cu, cuvinte care n-au nici o valoare dar o fac sa rada, sa se simta bine; in clipa cand devii sincer cu femeia si-i spui tot ce ai pe suflet, te plangi sau pleci urechea la problemele ei si cauti sa o intelegi, sa o ajuti, ea se plictiseste de tine si te percepe ca pe un om slab; femeia n-are nevoie de-un prieten de suflet, ea vrea un barbat bazat, adica: chel, muschi, patron, cu BMW si VISA, sa fie dusa la Mall, sa fie din cand in cand plesnita si foarte satisfacuta la pat. Restul sunt povesti, sigur, ea spune ca vrea dragoste, sinceritate, stabilitate, dar face ce face si se cupleaza tot cu baietii rai. Dupa ce ia teapa, isi creeaza o impresie generala despre barbati cum ca toti sunt niste porci, dar uita ca de fapt ea a ales acel gen de barbati…unui barbat linistit, timid, la locul lui nu-i da nici o sansa…Sorin, stii cati barbati sunt singuri la matrimoniale? milioane si stii cate fete? cateva grase, frustrate si urate si in rest o puzderie de fete care te asteapta in cuibusorul lor de nebunii, Doamne ce-a ajuns tara asta, ce fete frumoase aveam noi, iti era mai mare dragul sa mergi la o intalnire cu un trandafir rosu, sa va tineti de mana amandoi timizi, sa mergeti la un film si seara sa o saruti sub clar de luna, acuma cand sarut o fata sarut nu stiu cati barbati sau nu stiu cata Italie sau Spanie. Ma doare sufletul ca sunt mai multe fete in lumea asta decat baieti si din pacate nu ai de unde alege, nu ai ce alege, daca iei una bogata, face carpa din tine, daca iei una saraca, o faci doamna, ii deschizi ochii dupa care iti da cu sutu’n fund ca ea e mare titrata, oricum ai da-o, vad ca si astea de la tara s-au smecherit….nu stiu, femeia este un teren minat in opinia mea, I s-a dat prea mare importanta, a fost pusa pe nivele prea inalte de conducere, a fost bagata in politica, sincer nu sunt adeptul femeii la cratita dar nici acestui inceput de matriarhat. Nu sunt de acord cu deschiderea acestor sexshop-uri, nu sunt de acord cu dragostea virtuala, nu sunt de acord cu computerul care a distrus farmecul unei scrisori parfumate si-a unor cuvinte sincere asezate pe hartie, nu sunt de acord cu aceasta robotizare a omului cu castile si bluetooth-ul in ureche, dar evident acest proces este ireversibil, deja lucrurile au scapat de sub control si nu cred ca vreodata se vor mai intoarce vremurile pline de iubire, farmec, mister si romantism. Un singur exemplu al naivitatii femeilor am sa dau dupa care inchei, n-am sa uit niciodata cum Super Base a castigat alegerile punandu-se bine cu femeile, dupa care, cand Base a ajuns la putere si evident a fost criza pe care toti o stim, nu din vina lui Base, asa a fost sa fie, dar tin minte ca aceleasi femei care l-au votat iesisera in strada cu pampersi murdari si aruncau in Base :) Doamne ce-am mai ras si m-am amuzat, oare chiar au crezut femeile ca Base le iubeste asa de tare? Poate ca nu, dar au fost foarte fericite ca li s-a dat atentie…..feminismul, feminismul. Vreau sa vina o femeie desteapta la mine si sa-mi arate in Biblie unde scrie ca femeia trebuie sa conduca barbatul, iar barbatul trebuie sa fie un papitoi ? Stii care-i avantajul lor Sorin? Avantajul lor este ca ele pot trai fara noi, pe cand noi nu putem trai fara ele…..si stii ce mai inseamna asta? Ca rolul nostru ca barbati, pe zi ce trece incepe sa fie nesemnificativ.
Alex, stii ce poate fi mai cutremurator decat fenomenul asta de imbecilizare a Romaniei prin fenomenul de mediatizare a cocalarilor prin mass-media si promovarea muzicii la emisiuni gen "Romanii au talent" sau Radio ZU ? Sa-ti spun concret, un vechi amic, care odinioara impartea aceleasi credinte ca si mine imi da recent lectii de viata ca sa ies din criza asta : "du-te la sala, femeile adora barbatii plini de muschi" eu fiind un om in perfecta conditie fizica pt ca am principii foarte sanatoase. Apoi "invata sa vorbesti, trebuie sa ai papagal, nu conteaza ca esti unul dintre 100 000 de mii de romani care stiu sa faca un acord gramatical,". Deci mai util e sa fii agramat, da' sa ai "papagal". Apoi "imbraca-te scump, ca sa iesi in evidenta, da impresia ca ai bani". m-am imbracat intotdeauna decent si deloc modest, colegele din birou mereu imi confirma asta. Deci ? sa-ti repet ca acest om era odinioara un om care credea in valori si acum le reneaga ? E dezastru ce se intampla cu oamenii de langa noi, fratii, prietenii, care detesta tot ce mai are verticalitate. Nu mai cred in nici o regenerare a acestei natiuni condamnate. Iarta-mi pesimismul, dar asta e. As vrea sa precizez ca nu am nici o problema si nici un complex, ma plimb zilnic prin centrul orasului singur (evident, nu ?)si surprind femei privindu-ma, sunt un om cu un serviciu decent si salariu la fel; Dar mi-e imposibil de razbit in lumea asta fiindca numai daca as putea schimba-o pe de-a intregul, da, atunci as deveni si eu "valid" si n-as mai fi ignorat din toate partile. Pana atunci raman un paria.
Sorin, imi dau seama ca vorbesc cu un om intelept pentru ca ai pomenit de valorile interioare. Din pacate in societatea in care traim astazi si nu numai in Romania, valorile spirituale nu mai sunt luate in consideratie. Singura diferenta cu ce se gaseste peste granitele noastre este ca acolo oamenii sunt mai open-minded, Romania reprezinta "scursura" civilizatiei moderne, unde se aplica principiul de turma, asta da nastere la cocalari, asta da nastere la parveniti, la hoti, curve si drogati. Este imposibil in aceasta mlastina sa gasesti un nufar alb sau un om care sa gandeasca diferit de ceilalti si in caz ca se gaseste un astfel de om, lumea il percepe ca pe un ciudat, in Romania nu se cunoaste notiunea de nonconformism, lumea isi pune termopane pentru ca si tata Veta are termopane, lumea arunca gunoaie pe jos pentru ca si altii arunca pe jos, lumea pleaca in Spania pentru ca si cartierul a plecat in Spania, lumea te calca pe trecerea de pietoni pentru ca si altii trec pe rosu, nimeni nu respecta nici o lege, pentru ca ei fac legea, banul....banul i-a tampit pe toti. Mamele-si invata fetele: "Pune mama mana pe unu cu bani", nu conteaza cine este el, nu conteaza cum a facut el banii, pentru ca nu mai conteaza sentimentele. Am observat ca foarte multa lume incurca notiunea de dragoste cu banii, pe motiv ca e nevoie de stabilitate, nimeni nu mai gandeste: "Hai sa plecam impreuna pe un drum" cum era odata, nu, acum fiecare vrea sa porneasca din start cu un castig: relatia, casatoria, divortul au devenit afaceri. De aceea noi suntem perceputi ca "out of order" Sorin, nu pentru ca noi avem o problema ci pentru ca lumea in care traim are o problema.........cat despre femeile stapane pe ele care fac singure banul: Bravo voua ! a-ti reusit ! si ??? unde-i farmecul? unde-i gingasia ??? unde-i feminitatea ??? unde-i frumusetea ??? unde-i dragostea ???
Multumesc Alex pentru intelegere, din pacate standardul de om cu bani este definit aici in Romania cand ai cam totul, un apartament, o masina si un salariu incepand de la cateva mii de lei, ca daca ai mai putin ti se pune intrebarea aia oribila "cum poti sa mai stai frate pe salariul asta ?? du-te afara, fa altceva". Drama dintotdeauna este ca femeia niciodata nu se ataseaza niciodata decat de un astfel de barbat, descris cu proprietatile de mai sus. Pentru ca asta il defineste pe omul mileniului 3, nu valorile ci proprietatile. Pana atunci eu sunt "out of order", pot doar sa-mi pastrez cu demnitate valorile.
Draga Sorin, apropo de comunicare, era o melodie care spunea ceva de genu’: “Living in a strange situation of too much talk and no communication” adica se vorbeste mult dar nu se comunica nimic. Cat despre problema ta cu prietenii, ma gandeam la o poveste numita “Amnarul”, in care un soldat gaseste un amnar care ii indeplineste orice dorinta, binenteles, prima lui dorinta sunt banii, multi bani. Duhul amnarului ii da multi bani, soldatul isi cumpara un palat si zilnic era vizitat de prieteni care-i promiteau credinta vesnica, cum era si firesc intr-o zi banii s-au terminat si soldatul a fost anuntat de sluga lui ca lada cu bani e goala. Soldatul a spus nu-i nimic, pune-i pe prietenii mei sa dea acolo un banut cat vrea fiecare si diseara ii astept la masa. Sluga asculta si pleca, se intoarse in scurt timp si soldatul ii spuse sa puna banii pe masa, iar sluga ii raspunse ca n-are ce sa puna pe masa. Soldatul se enerva si ii spuse: “Bine da’ nu ti-am zis sa mergi la prietenii mei si sa le ceri?” Sluga spuse am fost si: unuia I sa imbolnavit nevasta, altul se pregateste sa plece nu stiu unde si nu mai vin nici la ospăţ. Sorin, tine minte un lucru: cine te iubeste pentru banii tai, nu te iubeste cu adevarat si decat sa fii inconjurat de feţe false, mai bine singur.
"mi-am tot sunat prietenii de multe ori...dar sunt mereu ocupati, dedicati relatiilor" Cat de mult recunosc aceast flagel al ignorantei amicilor nostri din viata reala care nu se deranjeaza o data la 2 ani sa ne intoarca o vizita sau o iesire prin oras la o terasa. Am amici (la ce-i mai numesc asa ?) care de mai bine de 7 ani n-au mai trecut pe la mine, deja ii deranjez eu daca ii vizitez imputandu-mi viata lor de cuplu si dependenta de neamuri, rude etc. Si mai stau si la doar cateva blocuri de mine! Rusine acestei generatii unde mai avem si atatea posibilitati de comunicare. Suntem o generatie 0 din punct de vedere sociabil.
Buna ziua. Ma numesc Alex, am 32 de ani si sunt extrem de singur. Singuratatea ma chinuie de la 18 ani, dar am avut relatii in care am investit sentimente, insa toate s-au sfarsit prost, prieteni nu am, am vrut sa creez o lume a mea, in care sa fiu doar eu si ea, dar n-am facut altceva decat sa-mi alimentez niste iluzii pentru ca dragostea n-a fost reciproca. Am incercat de toate, matrimoniale, ziare, internet, abordare pe strada, nimic nu merge, pentru ca toate sunt poluate de persoane care vor sa faca o afacere nu sa lege ceva durabil; este o criza nu numai financiara ci si morala, lumea este innebunita de aceasta iluzie in care doar banul conteaza, sentimentele nu mai exista, sincer nu inteleg, de multe ori ma simt ca un strain, umblu pe strazi pustii, vad atat de multe masini scumpe, vile, oameni disperati sa ocupe locul in autobuz, sa ti-o ia inainte, sa accepte orice job, oricat de injositor ar fi, sa se transforme in niste roboti care nu stiu altceva decat servici-casa, casa-servici. Eram un baiat atat de frumos, singuratatea m-a uratit, m-a facut sa fiu depresiv, sa fiu trist tot timpul, nu gasesc nici o cale de rezolvare, mai ales ca nu sunt genul care sa merg prin baruri si discoteci, stau in parc singur pe banca si fumez, in viata mea nu mi-a placut bautura si fumatul, nici nu stiu in ce m-am transformat acum, vad tineri cum se imbratiseaza, cum se saruta, cum rad si isi fac poze si nu inteleg de ce eu nu merit dragostea, de ce nu pot sa revin la viata, de ce nu pot sa ma casatoresc si eu, de ce nu pot sa fiu fericit. Id-ul meu este: p.andu80@yahoo.com Sper ca intr-o zi sa vada cineva mesajul meu si sa ma ajute.
Recomand tuturor de aici sa va deconectati de internet si lumea virtuala... Problemele voastre difera de la unu la altul e haotic si nu exista singuratate doar oameni care nu vor sa lupte pentru fericire iesiti petreceti timpul in vacante,baruri,restaurante depinde de varsta socializati incercati lucruri noi fumati iarba!!! multa iarba!! totul se intampla cu un motiv in viata si da viata e nedreapta dar nu trebuie sa despici firul in 8 k nebunesti!! ajungi la balamuk... sa intamplat depasesti momentul nu trebuie sa-ti pierzi increderea din potriva trebuie sa fi sincer si deschis dar sa lasi trecutul in trecut.... Recomand Iarba,iarba,iarba!! Bob'Marley will bless u with love! :)
si eu sufar de singuratate, partial din cauza unor relatii care s-au terminat prost. Am incercat sa ies cu prietenii, sa ma afund in munca, sa construiesc castele din bete de chibrit...orice.. Ma simt mai rau ca inainte. Si eu mi-am sunat vechii prieteni dar abia daca mi-au raspuns cativa. Va intrebati de ce? Pt ca i-am neglijat. Am facut prostia de a ma dedica total persoanei iubite uitandu-i pe cei din jurul meu. Relatia s-a terminat,pe prieteni nu-i mai am.. puneti totul cap la cap si... bine-ai venit singuratate. Daca exista cineva care poate ajuta un suflet cald si sensibil sa vada lucrurile intr-o alta lumina ma poate gasi aici: rotaru_ionut85@yahoo.com. Nu cer decat bun simt si intelegere, atat si nimic altceva. Cu respect, Ionut
Sunt tanara...am doar 22 de ani. Uneori ma simt extrem de batrana si lipsita de viata. Sunt trista desi zambesc incontinuu pentru ca job-ul mi-o cere. Povestea incepe acum un an...am pus punct unei relatii de 3 ani in care eram sufocata total...defapt asta am constat dupa 2 ani de relatie ca nu mai pot sa indur crize de gelozie si posesivitate exagerata...si poate ca le induram daca nu auzeam des ca sunt proasta, urata si grasa pentru ca dupa 4 luni de practica intr-o institutie nu am reusit sa ma angajez acolo....plangeam in fiecare noapte...ne certam zi de zi...mi-am dat si licenta in lacrimi amare dupa o saptamana in care am dormit pe jos...pentru ca in pat nu mai era loc pentru mine...totusi am venit acasa, i-m zambit si i-am spus ca am luat examneul...ca sa aud ca replica...,, tot sunt mai bun ca tine, am luat nota mai mare"...nu se mai putea...nu aveam prietene...dar eram o gospodina esuata care isi astepta iubitul in fiecare seara cu mancare gustoasa si cu haine curate...am terminat facultatea si eram in mare cautare de job...mi-am propus sa pun punct relatie si sa ma mut in alt oras pentru ca la vremea respectiva eram intrata in panica si nu gasesam nimic in capitala pentru ca acolo stateam...am plecat cu primul tren in alt oras in care aveam cateva cunostinte si unde eram mai aproape de parintii mei... am luat interviul, m-am angajat mi-am gasit chirie si mi-am propus sa am o alta viata, eram optimista si ma bucuram de fiecare clipa...asta in primele 3 luni...dar apoi a intervenit rutina...nu staim decat job si casa si graba mare de a ajunge acasa...unde la inceput nu avem nici televizor...mi-am tot sunat prietenii de multe ori...dar sunt mereu ocupati, dedicatii relatiilor...singura care ma asculta si sunt in stare sa ii spun si banalitati este mama...dar in rest am o viata plina de singuratate...de un an de zile sunt singura la plaja, singura la sala, singura acasa, singura la munca (am program de seara si raman singura in birou)...am tot incercat sa innod prietenii vechi...dar nimic...imi doresc foarte mult sa merg la mare in concediu si nu am cu cine... am iesit de multe ori singura in baruri, singura in parc...si nu m-a abordat nimeni...desi zambesc incontinuu daca cineva ma priveste in ochi...m-am saturat de singuratate...:((((
Am citit atent aproape toate comentariile de aici.Poaibilitatea de a deveni singur incepe inca din copilaria ta.Multi spun ca se nasc sensibili din fire,dar este fals.La fel cum ura se imprima in caracterul unui om la fel se imprima si caracterul unui om.Stim cu totii ca copii copiaza (desi nu intotdeauna) compoetamentul parintilor. De obicei,copii care in trecut au avut probleme cu parintii( au asistat la certuri intre ei,divorturi sau scandaluri in toata regula) sunt dispusi sa repete aceasta istorie mult mai tarziu. Am scris un articol destul de interesant despre modul in care un cuvint spus de cineva acum 10 ani ,va poate ruina viata in prezent sau chiar mai tarziu. La adresa http://asasiniinemilosi.ablog.ro/2012-06-08/familia-si-prietenii-ucigasi-nemilosi.html veti gasi un articol foarte interesant despre esecurile voastre de acum care au inceput inca din copilaria voastra.Despre acest subiect si nu numai,va atept pe acest blog.Respet tuturor si indrazniti la mai mult...si la mai bine.
Singuratatea este o problema care iti poate perturba viata. Trebuie sa fii deschisa spre socializare, sa fii optimista, sa dai posibilitatea celui care te abordeaza sa se exprime. Avem tendinta de a judeca barbatii la prima vedere. Daca nu le acordam nici o sansa, riscam sa ramanem multi timp singure. Pentrua nu ma departa prea mult de la intrebare, cred ca nu trebuie sa neglijam felul in care ne imbracam, ne ingrijim, ne comportam in societate. Deznadezjdea si pesimismul reusitei gasirii sufletului pereche, nu ajuta deloc in a gasi sufletul pereche. Exista cursuri de coaching propuse de Alisa Ivan care pot ajuta femeile singure. Este necesara doar adaptarea mentalitatii din Romania la asemenea servicii, atat de des intalnite in strainatate. Fiti increzatoare doamnelor, chiar daca nu va este usor. (Raluca, administrator, Agentia Matrimo)
Exista asa ceva si in alte orase? eu am vazut doar in Bucuresti. Eu locuiesc in jud. Mures. M-ar interesa petreceri de genul acesta prin zona noastra, daca stie cineva...?
Am tot citit pe aici, ajungad din intimplare pe acest site, vreau sa va povestesc si eu o intimplare din viata mea, apropo si eu sunt singur si ma tot chinuiam sa scap de acele week-end-uri oribile. Un prieten din gluma imi povestise de o searbare unde a fost cu un prieten de al lui, era o serbare pentru cei singuri, imi povestise atit de interesant si desi nu m -am aratat impresionat, din contra am ras de el, am ajuns acasa si am intrat pe net sa vad si eu despre ce e vorba, am gasit un nr de telefon si am sunat, mi-a raspuns o voce calda si prietenoasa, care vreau sa va zic m-a convins sa ajung si eu. Am nimerit la o petrecere ruseasca, am vazut ceva foarte frumos, distractie, glume si oameni deschisi, tin sa va zic ca m-a impresionat mult si faptul ca erau toti cu un statut superior, oameni intelegenti, care fiind in singuratate au reusit sa iasa si ei un pic. Era a treia petrecere, si din cite vazusem eu, déjà erau cativa care se cunosteau, si credeam ca imi va fi greu sa ma integrez, dar nu a fost asa, am dansat toti unuii cu altii, am glumit si desi la 24.00 trebuia sa plecam acasa, am plecat la 2 si un pic. Va urez toate cele bune sis a va aud ca ati scapat de singuratate.
as incepe prin a spune ca toti trecem macar o data in viata prin ceea ce ai trecut tu. Cred insa ca sunt foarte putini aceia care isi consuma marea dragostea, o singura data in viata. Cred ca fac parte din categoria acelora care iubesc o singura data...pentru totdeauna. Pe la 25-26 ani l-am cunoscut pe el....A fost dragoste la prima vedere, o poveste de dragoste intensa si frumoasa. Am ales sa ne despartim atunci cand am simtit ca relatia noastra il "strange". Consider ca atunci cand iubesti pe cineva pentru totdeauna esti capabil sa-i redai libertatea daca asta isi doreste partenerul tau, cu pretul durerii personale. Anii au trecut, am crezut ca iubesc din nou, ca pot fi fericita, dar m-am inselat. Urmatoarele relatii (avute la un interval de cativa ani dupa despartirea de "el") au fost niste tentative nefericite. Resursele mele de iubire sunt inca mari dar....greu de scos la suprafata.Tanjesc dupa povestea de dragoste a vietii mele, dupa trairile pe care le-am avut. Sper doar ca viata sa ne mai ofere o a doua sansa. Pana atunci sunt impacata cu mine si nu incerc ca acesta sa fie singurul scop in viata. Bucuria de a trai poate fi gasita in multe lucruri marunte care ne inconjoasa, iar eu am de gand sa incerc sa gasesc cat mai multe. Toate cele bune. 2012 sa-ti aduca liniste in suflet si un cer senin, cat si bucuria de a fi inconjurat de prieteni calzi si de nadejde.
ceea ce simti tu acum...simt si eu, doar ca pentru mine a trecut mai mult timp in care doar el a ramas in sufletul meu...pot sa iti spun doar ca asa sunt iubirile astea imposibile...raman acolo adanc si chiar si peste ani uneori dor, alteori zambesti cand iti aduci aminte...eu cred ca il voi iubi mereu..fii tare "festina" si nu-ti ascunde sufletul cald :)
ce poti face cu oamenii urati.....decat sa-i marginalizezi.Ei sunt condamnati la singuratate.Ei sunt buni prieteni, oameni de nadejde,dar nu isi pot gasi un suflet pereche datorita fizicului neplacut.Traim intr-o lume unde doar ambalajul conteaza.
.....lunga poveste.am 31 ani. sunt acel gen de baiat dorit de femei.un dar de la Dumnezeu....asta pana m-am indragostit..apoi, s-a daramat tot. si daramat a ramas de mai bine de un an.de atunci, singuratatea asta ma seaca.nu o mai pot avea , pe o ea, ce m-a schimbat . daca vrea cineva sa ma cunoasca, locuiesc in sinaia. putem imparti, idei, ganduri, dar e bine de stiut, ca eu de iubit, am iubit deja. nu stiu daca o mai pot face inca odata.de mai bine de un an sunt inchis, in mine, desi in societate joc un rol , tare bun, sa nu simta nimeni ce e cu mine...am ajuns sa stau seara pe net, ca caut comentrii, sau argumente ca nu sunt complet nebun..
Am facut prostia imensa de a-mi vedea de serviciu, cariera si mi-am neglijat viata. Acum singurataea ma roade, ma doare, nu am cu cine vorbi, nu am un ajutor la treburile casei, nu am cu cine iesi in lume, nu am cu cine ma sfatui, nu am pe nimeni si mai ales nimic. Ce mi-a adus corectitudinea? Singuratate, durere si dispretul celor din jur. E greu, e foarte greu.
Capul sus , toate sunt trecatoare , gandeste pentru ziua de azi , ce a fost a trecut nu mai poti indrepta nimic. Invata din trecut repara in prezent dar mergi inainte . Si eu sunt divortata , am facut greseli dupa divort incercand sa imi gasesc pe altcineva , am si eu momente de singuratate dar viata merge inainte , eu imi gasesc energie in preajma copiilor. important este sa acceptam realitatea , pe noi , sa ne impacam cu noi insine , buni sau rai .iti doresc numai bine . Capul sus.
Sunt inconjurata de prieteni,familie...insa in suflet e pustiu total,ma simt prea singura....(crazysmilescrazy@yahoo.com)
Nu stiu daca am fost mai mult prieteni sau mai mult casatoriti. Dar iubirea nespusa era dincolo de orice prietenie. Amandoi eram unul. Cei din jur erau sceptici, dar noi nu ii vedeam, mergeam pe drumul vietii inainte. Si dintr- o data, nu stiu ce s-a intamplat, dar l-am pierdut. Mi-au ramas doar cuvintele : “iubirea mea pe viata” si foarte multe lacrimi. Am ramas cu gandurile , amintirile si nu mai pot trai prezentul . Singuratatea mi-e tovasase de drum.
Dupa an buni de casnicie reusita (prietenie adevarata,) te trezesti aiurea.Prietenii relativ reci, cunosinte care te intreaba "ce mai faci". Si minti: "bine", dar nu-i asa. Dintr-o prietenie, dincolo de cuvinte te trezesti singur, asa de singur cum nu ti-ai imaginat si-o revenire nu exista decat o disparitie naucitoare. Nu exista alinare decat amintire si singuratate. N-are cine sa te inteleaga sau poate nu mai vrei sau nu mai stii ce vrei... deruta... ganduri... lacrimi
M-am despartiti de doua luni de prietena mea, la inceput a fost destul e bine dar pe masura ce timpul trece ma gandesc din ce in ce mai mult la ea si la momentele petrecute impreuna.Acum am impresia ca nimeni nu ma mai vrea si ca sunt nefolositor nimanui,tare mult as vrea sa discut cu cineva...
daiana_rom@yahoo.com
Hai sa povestim Alin.
salutare ce sa fac cu singurataea asta ma ucide.
am 42 de ani si sunt dviortata. nu am copii. singuratatea e groaznica. cel mai tare ma doare ca nu am un copil. daca as fi avut un copilas altfel imi parea viata. daca sunteti persoane singure si vreti sa vorbim va las id-ul meu eliza_alegna
AM 37 DE ANI SI AZI AM AVUT O ZI FOARTE TRISTA.CELE MAI TRISTE ZILE SUNT SIMBATA SI DUMINICA DEOARECE SUNT SINGURA.
am 39 ani si nu reusesc sa trec peste suferinta provocata de singuratate.sunt zile in care ma simt deprimata,nu mai am chef de munca de viata...fostul prieten ma tot paraseste pt.toate babele care-i ies in cale.l-am iubit orbeste si nu i-a lipsit nimic.nu pot spune in cuvinte de cate ori m-a facut sa sufar.nu pot sa am pe altcineva ii resping total.nu pot sa desfac picioarele in fata unuia pt.care nu simt nimic.
am 39 ani si nu reusesc sa trec peste suferinta provocata de singuratate.sunt zile in care ma simt deprimata,nu mai am chef de munca de viata...fostul prieten ma tot paraseste pt.toate babele care-i ies in cale.l-am iubit orbeste si nu i-a lipsit nimic.nu pot spune in cuvinte de cate ori m-a facut sa sufar.nu pot sa am pe altcineva ii resping total.nu pot sa desfac picioarele in fata unuia pt.care nu simt nimic.
Sunt si eu intr-o situatie care nu cred ca are solutie...sufar de singuratate , nu sunt atit de puternika precum par...ambii pa rinti sunt decedati iar mama cind era in viata nu mi-a acordat dragostea cea la care visez si akum...am prieten,dar nu cred ca ma intelege destul orikum singura ma simt ,am sentimentul ca nimeni nu ma intelege, o frica de a ma exprima in pubic,si ca nimanui nu-i trebuiesc
Trec si eu pintr-o despartire,si lucrul cel mai grav pentru mine este singuratatea care raneste adanc sufletul si caut tot mai multe metode de a supravietui psihic si moral,daca mai doreste si altcineva astept cu placere imobandrei@yahoo.com
Am 38 de ani si pina acum nu am fost casatorita sunt singura .IMI DORESC foarte mult sa cunosc oamenii ca si mine si sa comunic.SUNT o fire comunicativa si sociabila.
Se pare ca e randul meu sa fiu "un Iov". 20 de ani, sper sa treaca cu alte preocupari si sa pot veni si eu aici sa spun "dupa o perioada de timp". Vad ca lui Ovidio i-a trecut dupa un an :D ma bucur pentru el.
Dragi prieteni.."VIRTUALI" ! A trecut aproape un am de când am postat acel mesaj...în data de 18.03.2008....şi vreau să vă mulţumesc.În special lui Matei dar în acelaşi timp tuturor.A trecut aproape un an şi viaţa mea s-a schimbat ENORM!Parcă sunt un alt om!Sunt mai calm,mai relaxat,la job am "REDEVENIT" "vechiul" Ovidiu...pus pe glume,cu zâmbetul pe buze tot timpul,vechiul profesionist,nu stresat,supărat şi mai ales NU ÎNCHIS ÎN MINE !!! "Viaţa,fiule e o luptă/Deci,,,te luptă"Nu am să uit niciodată cei 13 ani frumoşi de căsnicie (la asta mă ajută şi fiul meu care într-adevăr este cel mai bun prieten al meu şi de care sunt foarte mândru)dar am trecut peste tot şi toate;iar reţeta a fost foarte simplă:analizează atent tot ce s-a ăntâmplat şi mai ales fii corect cu tine.Văd viaţa cu alţi ochi! Vă doresc tot binele din lume! Cu stimă Ovidiu
Ai dreptate Alina, asta fac si eu acum, singura diferenta este ca nu ma erijez in acuzatorul celuilalt, ci lucrez cu mine ca sa ma eliberez de vechile frici si rani. Pierderea increderii in oameni este cel mai greu lucru si este un fenomen extrem de subtil. Iti modifica enorm perceptia si comportamentul. Aici mi-am pierdut controlul si din cauza asta am ratat femeia care putea sa fie in sfirsit alaturi de mine. Pierduta increderea in oameni, pierzi increderea in tine si atunci chiar find in tr-o relatie cauti si in afara contacte...reactie timpita si idioata...tot din frica si neincredere...Greu, dar asta este, munca multa si cu one way, altfel nu se poate. Cu drag, Matei mat_hab@yahoo.com
Draga Ovidiu, am trecut si eu printr-un divort la 49 de ani...a fost greu caci pina la urma nu intelegeam de ce...cu timpul mi-am dat seama ce s-a intimplat. A fost greu sa inteleg si sa accept, dar alta cale nu este. Mai trist este ca de curind m-am despartit de prietena mea, un om deosebit si ruptura a fost din vina mea...doare enorm si sufar caci este o femeie speciala...Singura cale este sa-ti dai seama unde ai gresit, cit poti repara si sa-ti acorzi timpul necesar. Este un proces intim, greu si dureros, eu am facut greseala sa intru in noua relatia avind inca tare ale mariajului ratat...tare care le-am proiectat celuilalt. Este o mare greseala si celalalt nu are nici o vina pt ce mi s-a intimplat. Acum trec printr-un proces foarte intens de curatire si reasezare a vietii mele, este f greu dar nu ma las. Asa ca lupta-te cu tine, musca din tine si faptul ca iubesti in continuare este un lucru bun...nu ai ajuns sa devii doar un robot. Acorda-ti timpul necesar, nu sarii intr-o noua relatie pe principiul cui pe cui se scoate..am facut prostia asta si acum este mai greu, am ranit oameni si m-am ranit si pe mine, complet inutil. Am hotarit sa-mi acord timpul necesar sa ma echiliberz, am putere si vointa, in acelasi timp sincer imi doresc sa pot reveni in viata Alinei, dar cine stie...poate am noroc acum. O femeie cind hotareste sa se desparta sau sa divorteze este in general o hotarire definitiva...nu vreau sa te deprim, dar trebuie sa fi constient de asta...viata uneori este dura, rea, dar trebuie asumata cit se poate de intelept si senin. Ai grija de tine si nu dispera, Matei
Nu stiu daca sunt obiectiva sau nu... dar cred ca ne dam seama ca suntem singuri doar atunci cand e prea tarziu, varsta nu e relevanta deloc eu am doar 23 de ani si ma simt cea mai singura persoana din lume... m-am daruit cu totul carierei mele care e in crestere ... dar viata mea personala e zero... desi sunt o persoana sociabila, atenta... multi spun ca sunt deosebita ...dar singura si cei din preajma mea nici macar nu realizeaza ca eu care sunt atat de implinita si promit un viitor extraordinar... sufar de singuratate.
Iti inteleg starea pentru ca stiu ce inseamna,insa cel mai bine ar fi sa-ti iei cateva zile de concediu,sa pleci undeva si sa incerci sa-ti faci prieteni noi,sa nu te mai gandesti la ce ai lasat in urma.Pote noile fete te vor bine dispune.Fa o evaluare a ceia ce ai trait si daca ai gresit undeva,poate nu,dar sa fi corect cu tine si pentru a nu mai repeta acele greseli. Cu prieteni vechi si noi(fete si baieti) vei trece sigur peste singuratate.Cel putin tu ai libertatea de a alege.Daca mai scri poate iti mai raspund si eu din cand in cand.MULT SUCCES!
buna ovidiu...te inteleg f bine... am trecut si eu prin asta..dar vei vedea ca vei avea taria sa treci peste toate
Da...si eu sunt divortata.Dintr_o relatie de 18ani,mi_a ramas o fetita de 8 ani.Ea mi_a dat puterea sa merg mai departe.Ea m_a mobilizat.A fost greu,foarte greu dar asta a fost alegerea mea.
Draga Ovidiu, tendinta in momentele de despartire este cea de victimizare proprie si de erijare in acuzator demn fata de cel care este motivul tututror deziluziilor noastre. asta din pacate nu este tocmai o stare care sa alimenteze sufletul cu bucurie, lumina sau impacare, ci cu incrancenare, ostilitate si multa-multa obida. asa ca, daca poti, inceraca sa-ti refuzi retrospectiile si introspectiile in perioada asta si rupe-te de trecutul apropiat prin orice mijloc. daca sunt lucruri care te intriga sau intrebari la care nu ai raspuns, mai bine recurgi la profesionisti in ale psihanalizei. daca ai prieteni, asa cum bine spunea si Dani, abuzeaza de prezenta lor, daca nu...sa stii ca suntem mai multi in situatia ta..:(...nu ca te-ar consola!...si poti abuza de noi:) chiar daca suntem ceva mai virtuali. Cu intelegere, Alina. naallia@yahoo.com
Am 35 de ani si am divortat acum doi ani.Am si o fetita de 8 ani.Draga Ovidiu,nu stiu cu ce s-a gresit ,dar daca n-a mai mers asta este.Cate i-am iertat fostului in 10 ani de caznicie ,n-am mai putut ierta atunci si -am hotarat sa ma eliberez.Acum este foarte bine .Crede-ma decat sa suferiti amandoi,incearca sa iei viata de la cap ,cu maturitatea si experienta pe care o ai sper si-ai sa vezi ca cel mai important lucru e sa fii sanatos ,ca sa poti privi doar inainte.Succes,viata-i frumoasa!
Posteaza comentariu