Frica te face sa te simti neajutorata?

Freud spunea ca nici o emotie nu este mai putin de dorit decat nelinistea. Ea soseste - si refuza sa plece. In fata terorii, gandirea se opreste. Sistemele de aparare ale corpului lanseaza avertismente puternice si gheara fricii pune stapanire pe tot.

Senzatia de frica este, in realitate, aliatul nostru in momentele de criza, pentru ca pune in miscare sistemul hormonal, care reactioneaza la modul "lupta sau fugi". Nu stim cum raspundeau psihologic stramosii nostri la amenintari, dar putem fi siguri ca trupurile lor erau echipate sa lupte sau sa fuga de pericol.

Frica adopta o spirala descendenta, atunci cand amenintarile nu dispar - asa cum observam in cazul copiilor care nu pot scapa de violenta si abuzuri. Dar ea este traita, poate, cel mai evident, in timpul razboiului. Vindecarea difera, in functie de faza de neliniste in care se afla o persoana si de reactiile individuale la acea frica.

In fata unei tragedii, cel mai simplu sentiment este mania. Ca toate sentimentele, mania nu trebuie sa fie negata - ea nu va fi un substitut pentru manifestarea suferintei mai profunde, ranii mai cumplite.

Vindecarea necesita curaj.

Atunci cand eram copii, exista un decalaj urias intre lucrurile de care ne era frica si ceea ce era adevarat - chiar daca, in acel moment, noi nu ne dadeam seama de asta. In mijlocul noptii, parintii ne puteau linisti daca visam urat, ne asigurau ca nu exista bau-bau, ne protejau de fantomele inventate de mintile noastre.

Adultii cauta aceeasi protectie, insa pentru noi este, cateodata, mult mai greu sa astupam bresa dintre frica si realitate. In cazul celor mai multi dintre noi, dupa ce trece socul initial, mintea incearca sa activeze vechile sisteme de aparare - insa, adesea, ele nu mai functioneaza. Impactul stresului este prea puternic, emotiile care izbucnesc refuza sa mai fie oprite.

Cand iti dai seama ca nu mai ai aparare impotriva propriei frici, incepi sa te simti vulnerabila. Din multe puncte de vedere, este sanatos sa te simti vulnerabila. Aceasta arata ca nu esti izolata - nici fata de tine insati si nici fata de altii. Insa este extrem de greu sa traiesti cu sentimentul neajutorarii, pentru ca el insusi produce teama - si mintea se lupta sa recastige controlul.

Daca nu esti capabila sa redobandesti controlul, urmatoarea faza este panica. Panica se naste atunci cand mintea este atat de impovarata de suferinta, incat nu mai este coerenta. Frica bantuie mintea dupa plac, daramand toate barierele. Intrucat sistemul minte-trup este adaptat sa restabileasca echilibrul prin orice mijloace, aceasta incoerenta totala dureaza doar pentru scurt timp. Panica este una dintre cele mai infricosatoare experiente pe care le poate avea cineva, dar este aproape intotdeauna temporara.

Atacurile de panica isi au radacina in amintirile unei traume anterioare - la fel cum se intampla si cu atacurile fricii. Imagini generate in interiorul mintii devin mecanisme de declansare, ca si cum ar fi evenimente externe, si nu interne - si reactia in lant a fricii porneste fara a mai putea fi oprita. Pentru ca imaginile vechi pot reveni si pot produce vatamare, mult dupa ce au fost vizionate, este de importanta vitala sa ne protejam copiii si sa nu-i lasam sa vada filme inspaimantatoare. Copiii care par sa nu manifeste teama in fata unor traume isi amana adesea reactiile pana mult mai tarziu.

Care este cel mai bun mod de a trata numeroasele aspecte si deghizari ale fricii? Indiferent de faza in care se afla o persoana, frica poate fi eliberata. Se incepe prin a vorbi liber si clar despre frica pe care o simti. Daca pare imposibil, pentru ca ai fost invatata ca frica este un semn de slabiciune, vorbeste despre acest lucru. Vinovatia este un obstacol urias si la fel este si rusinea.

Exista un element crucial pentru eliberarea fricii. Am observat ca suntem dispusi sa eliberam cele mai intime si mai ascunse frici atunci cand avem un sentiment de incredere. Intrebarea este: unde putem gasi aceasta incredere?

In primul rand, trebuie sa ai incredere in tine insati, sa fii suficient de sigura ca nu vei fi blocata de propria manifestare. Cu totii ne simtim inhibati. Este jenant sa-ti manifesti sonor spaima. Priveste inlauntrul tau si intreaba-te daca ai vreuna dintre convingerile urmatoare:

•  Am suferit atat de mult, incat e prea tarziu pentru a ma schimba.
•  Astept pe cineva care sa-mi observe suferinta.
•  Suferinta mea inseamna ca sunt in viata.
•  Merit sa traiesc in acest fel.
•  Strig pentru a fi iubita.
•  Nu-mi este dat sa inteleg.

Fiecare dintre aceste atitudini iti da un motiv pentru a-ti prelungi suferinta si a-i bloca eliminarea.

De fiecare data cand repeti aceste rationamente, ingrosi zidurile care te intemniteaza. Ai libertatea de a pastra aceste convingeri cat de mult vrei - insa energiile blocate devin din ce in ce mai puternice, cu cat sunt reprimate mai mult. Ciclul negarii si al suferintei trebuie intrerupt. In locul convingerilor negative care au ingrosat peretii reprimarii, incepe sa absorbi acele convingeri care subtiaza zidurile, chiar daca nu le-ai acceptat inca in totalitate. Fiecare convingere pozitiva anuleaza una negativa.

Ceea ce incepi acum sa faci se numeste o atitudine vindecatoare. De aici poti porni in multe directii. Pastreaza la indemana aceasta lista de convingeri si, atunci cand te simti descurajata, intoarce-te la ea.