Singuratatea nu face discriminare; ataca pe oricine, oriunde, aparent fara motive bine stabilite. Sentimentul de a fi singur, fara putinta de a spera, de a intrezari ceva luminos la orizont, determina fiinta umana sa se simta prizoniera a tacerii.
Prin natura lor, indivizii sunt sociali. Este foarte important pentru orice fiinta umana sa interactioneze fizic si emotional cu ceilalti. In functie de persoana care se simte singura, aceasta stare - singuratatea - este privita fie ca un sentiment, ca o stare, fie ca o conditie. Oricare ar fi perspectiva adoptata, singuratatea este dificil de descris si complicat de combatut.
Ce inseamna singuratatea pentru tine?
Interpretarile subiective pe care le atribuim situatiilor cotidiene contribuie la instaurarea increderii de sine. Pentru a nu te lasa devorat de singuratate, este bine sa identifici gandurile negative ce nu-ti dau pace si sa le elimini.
Unii sunt inzestrati sa-si combata emotiile negative mai bine decat altii. Chiar daca in aparenta sunt joviali si senini, in interiorul lor se pot relaxa sentimente caracteristice unei existente monahice. Pentru aceasta categorie de oameni sentimentele de singuratate si deprimare sunt precum valurile marii: vin, se duc, vizitandu-i cand si cand. In momentul in care apare si disperarea, acesti indivizi se descurca pentru ca sunt constienti ca starea lor nu se va permanentiza niciodata, ca este trecatoare precum senzatia de foame si cea de sete.
Pentru altii, mai putin norocosi, singuratatea absoarbe intreaga lor fiinta; cu fiecare contact uman, oamenii din aceasta categorie se adancesc si mai mult in senzatie de izolare atotacaparatoare. Cei cu putina incredere de sine cred, de cele mai multe ori, ca persoana lor nu prezinta nici un fel de interes pentru ceilalti, asa ca li se pare normal sa sufere si sa fie singuri in suferinta lor.
Singuratatea este un sentiment al goliciunii sufletesti in interiorul individului. Rezultand din cauza sentimentelor de sufocare, de izolare, de inabusire, singuratatea creeaza senzatia de "eu, intr-o parte si la pol opus restul lumii fericita si vesela".
Gradele de izolare
Exista mai multe grade de izolare. Uneori, izolarea este resimtita sub forma unui sentiment vag referitor la faptul ca ceva nu merge bine. Aceasta stare nu descrie decat un sentiment minor de goliciune. Pe masura ce creste in intensitate, singuratea este resimtita ca o privare sociala si dezradacinare fata de restul oamenilor. Gandurile de acest tip se metamorfozeaza cu usurinta in acte dureroase indreptate asupra celor din jur.
Sentimentul solitudinii se agraveaza in momentul in care oamenii nu lupta pentru a-i da o directie pozitiva si creativa. Este complet inutil sa stai si sa astepti sperand ca tristetea se va evapora in eter la un moment dat. In cazul in care asteptarea dispare, locul ei este substituit de parerile de rau. Oamenii le resimt din plin cand sunt angajati in comportamente defensive ce perpetueaza sentimente intolerabile.
Altii doresc sa compenseze senzatia de singuratate printr-un program supra-aglomerat, implicandu-se in cat mai multe activitati pentru a evita intalnirea cu sentimentele dureroase. Anumite persoane au tentative de anesteziere a acestor apasatoare sentimente prin intermediul alimentatiei, consumului de alcool si a altor substante nocive.
Oamenii care experimenteaza singuratatea se simt deseori deprimati, anxiosi si suparati. Unii resimt simptome fizice precum dureri de cap, dureri de stomac, stare de oboseala generala. De cele mai multe ori sunt atat de aborbiti sa adune detaliile suferintei lor fizice si psihice, incat exteriorul ajunge sa-si piarda semnificatiile rand pe rand.
Unii ajung sa traiasca asemenea sentimente pentru ca nu se simt in stare sa stabileasca nici un fel de contact cu lumea din jurul lor. Multi se tem sa nu fie respinsi in incercarile de a stabili prietenii, de a dezvolta relatii.
Singuratarea poate fi "tratata"
Pentru a inceta sa te mai simti singur, trebuie sa recunosti si sa accepti sentimentele de deprimare. Pentru cei mai multi, acest lucru devine o proba grea de incercare, dar nu trebuie sa fie interpretat ca semn de slabiciune personala. Exprimarea sentimentelor intr-un mod pasnic, chiar daca e vorba de tristete, ajuta la detensionarea psihica.
Nu strica sa fii putin egoist! Este timpul sa faci anumite lucruri pe care ti le doreai de mult timp. Rasfata-te un pic! A venit vremea sa-ti focalizezi atentia numai asupra ta si sa incepi sa inveti mai multe despre tine. Dezvolta-ti interesele personale de care nu ai avut timp pana acum.
Poti incerca sa rezolvi problemele specifice singuratatii si intr-o maniera mai agresiva. Cateodata singuratatea te face sa te simti neputincios, sa nu te simti capabil sa vrei sau sa faci nimic. Nu te mai lasa prizonierul acestei senzatii! O schimbare, oricat ar fi de mica iti poate modifica intreaga perspectiva. Actioneaza, fara sa mai intorci lucrurile pe toate partile!
Combaterea singuratatii
Invatarea combaterii singuratatii este o arta. Chiar daca poate reprezenta, de la caz la caz, una dintre cele mai mari provocari ale vietii, este bine sa ai asteptari pozitive, sa fii optimist! Nu te lasa devorat de pesimism!
De indata ce identifici ce anume iti induce sentimentul solitudinii, te afli intr-o pozitie mult mai buna pentru a-i face fata. Observa cu atentie ce se intampla cu tine si incearca sa descoperi ce anume a determinat aparitia acestui sentiment.
Daca te simti singur pentru ca nu ai companie invita un prieten/o prietena la masa. Simplul gand ca vei iesi in compania cuiva in oras, te va face sa te simti mult mai bine! Secretul consta in activitate. Incearca sa devii activ privind diferite aspecte ale vietii tale.
Transforma singuratatea in ceva valoros pentru tine. Cel mai bine este sa-i privesti aspectele pozitive - ocazia de a sta mai mult timp cu tine, de a te cunoaste mai bine, de a constientiza pe ce laturi mai ai de lucru. Daca privesti infricosat perioadele de singuratate, poti ajunge un "autist" de buna voie! Nu uita ca modul in care alegi sa privesti o situatie, un anumit lucru sau o persoana are repercusiuni directe asupra felului tau de a fi.
Desenatul, dansul, compunerea unui cantec, scrierea unei poezii, muzica, sportul sau orice altceva reprezinta metode prin care iti poti exprima cele mai profunde sentimente. Acesta este un prim pas pentru acceptarea sentimentelor "suparatoare".
Parintii, familia, prietenii nu pot fi neglijati, oricat de trist si singur ai fi. Telefoneaza-le, trimite-le un e-mail sau, daca te simti capabil, fa-le o vizita. Etalarea problemelor in fata unei persoane dragi (parinte, sora, frate, prieten) te ajuta indirect sa gasesti o solutie pe care erai incapabil sa o descoperi de unul singur. Daca nu ai un prieten apropiat sau o persoana de incredere in fata careia sa te destainui apeleaza la un preot sau psiholog.
Exercitiile si activitatea fizica iti vor crea impresia ca esti plin de energie si te vor ajuta sa te simti mai bine psihic.
Batalia cu singuratatea poate sa nu fie castigata intotdeauna. Te poti simti nebun, disperat, temator; dar, oricum ar fi, invata sa traiesti cu singuratatea, sa-i faci fata si sa o infrangi. Fii constient de faptul ca singuratatea se rezolva numai prin intermediul solutiilor personale. Nu exista un tratament special valabil pentru toata lumea. Este adevarat ca poti fi ajutat de cei din jur, dar, pana la urma nu depinde decat de tine daca vrei sa iti accepti problema si sa o depasesti.
© Copyright:
Frica in fata singuratatii
Undeva intre singuratate si izolare, multi dintre noi isi manifesta dorinta de a gasi un drum mai putin spinos. Cu totii ne simtim tristi si singuri din vreme in vreme pana in momentul in care reusim sa ne echilibram, ajungand la polul opus.
Comentarii (35)
oricine ce ar zice, singuratate e groaznica, mai ales asa brusca, miercuria trecuta a murit mama, si locuiam cu ea, vorbeam si casa si la telefon cand eram plecata, si de o data m-am trezit complect singura in casa e goaznic, nici internet, nici televizor sau animalut de companie nimic nu poate inlocui un om, e persoana draga.
parerea mea: singuratatea nu exista,ne-o inchipuim noi ,nu ai cum sa fi singur cand ai atatea lucruri noi de explorat,apreciaza tot ce e frumos si bun,gandeste pozitiv,amintesteti daca e cazul doar de intamlari frumoase chiar dintr-un rau pricinuit ,mediteaza si reflecta la orice si fa orice schimbare posibila si imposibila pentru ati lumina fata ,gandurile,ideile. gandeste doar in perspectiva si traieste orice clipa din tot sufletul iar succesul vine de la sine ps: proverbele nu au fost spuse de oameni naivi cum am fost sau inca suntem poate acest lucru nu ne caracterizeaza zambiti si reflectati :)
Da dragii mei,singuratatea trebuie asumata de fiecare dintre noi,altfel ne-am minti singuri si nu ar avea rost......... La inceput dadeam vina pe mine apoi am constatat ca nu sunt singura persoana in aceasta situatie.......... Am 42 de ani,sunt onest cu mine insumi si cu ceilalti si m-am educat in asa fel incat sa nu ma mai afecteze nici o rautate.......
E adevarat ca nu am trecut prin cate ati trecut dumneavoastra, dar si la mine e cam la fel, parintii au lucrat mult, eram tot singura. Mai mult decat atat, de mica au obisnuit sa ma tina ca intr-un borcan de sticla, nu am prea avut priteni. Intr-un timp credeam ca este in regula, m-am retras in mine, dar acum si eu simt ca voi claca. Nu credeam ca imi va fi asa greu sa fiu complet singura...
In copilarie tot singura m-am simtit (parintii mei lucrau f mult), mai tarziu m-a afectat divortul... ,mi-am crescut copilul singura, traiam prin el, nu aveam timp de prieteni. Acum el a crescut, s-a insurat si are viata lui. Am ramas absolut singura si la propriu si la figurat.Viata mea sociala nu exista. Am mare nevoie de cineva, macar un prieten, de orice sex, cineva cu care sa pot comunica..., altfel voi claca... Cum sa procedez? Cui sa cer ajutor?
Am 57 de ani si sint intr-o stare insuportabila din cauza singuratatii pe care o suport de ani buni. Fiica noastra a plecat in Canada, sotul meu e medic si lipseste foarte mult de acasa, inclusiv noptile(garzi), nu mai am vecini pe palier pentru ca s-au mutat, nu am prieteni si o mai am pe mama mea , care nu ma intelege si cu care nu ma inteleg. Sint disperata, mi-e groaza sa stau singura, sint o fire sociabila, am avut mereu pe cineva in casa, dar de citiva ani sint tot mai singura si nu stiu ce sa mai fac.Iau si ceva antidepresive, dar tot goala mi se pare viata si mi-e groaza de viitor...
Suntem singuri impreuna, nu?
Asa cum stim cu toti care am trait si traim cu acest neiertator sentiment, acesta te poate dezorienta in viata de zi cu zi daca nu esti capabil sa stapanesti sentimentul. Este cel mai mare chin sa traiesti... singur ...
Intr-adevar sfaturi utile.
E greu sa fii singur si e greu sa faci fata singuratatii!!! Eu nu prea stiu sa socializez si asta ma face sa fiu din ce in ce mai singura. Desi stiu ca eu sunt singura vinovata pentru ca sunt in situatia in care sunt... refuz din ce in ce mai mult sa interactionez cu oamenii incercand parca sa ma razbun pe ei cand, de fapt, singura care sufera sunt eu.
Este usor sa ,, sfatuiesti" cum sa treci peste sau prin singurate. Greu este cand iti dai seama de acest fapt si nu prea ai solutii.
doresc un suflet de fata alaturi, iubire si sentiment, am 27 de ani si sunt tot singur, dk vrei imi poti scrie pe e_mail alexbluealexblue@yahoo.com
am 21 ani am o depresie sau frica de singuratate. de mica am crescut alaturi de familie mama fratii mei caini. de 3 ani am plecat de langa ei sunt prin straini nu prea am prieteni dar tot timpul simt nevoia sa vb cu cineva si o fac apoi ma simt mai bine.dar astai pe moment si cum sunt putin singura totul revine si imi doresc sa mor dar nu am incercat niciodata sa ma sinucid cateodata ma simt slabita si fara nici un sens sa mai traiesc apoi imi dau seama ca e o prostie ce gandesc sunt tanara si trebuie sa traiesc sa relizez ceva inainte de a muri un copil o familie ? credeti ca un copil m-ar putea ajuta sau e de ajuns un caine? mutumiri anticipate
Poti fii sigur chiar si daca ai o familie completa, respetiv doua fetite si un sot!Poti iesi din singuratate si alturi de tine sa fie oi lume intreaga si sa depasesti o depresie puternica daca lupti cu tine insuti si in locul familiei iti iei un catel, dupa ce ai fost parasita de cei dragi! Eu am pierdut totul intr-o singura zi, m-a parait sotul, am ramas fara serviciu, deci situatia materiala am pierdut-o, sanatatea, caci am facut o depresie puternica, am avut doua tentative de sinucid, am fost intrenata intr-un spital de psihiatrie, am avut si amnezie, am pierdut respectul fetitelor mele, dar nu si iubirea lor, de dragul lor dupa ce ne-a parasit tatal am luat un canich micut si negru, pe care l-am crescut cu drag, avem grija de el, m-am reangajat, si de unde pana sa ma imbolnavesc lucram la birou, mi-am luat serviciu si am lucrat munca fizica caci doar asa ceva am mai gasit la varsta mea, apoi m-am inscris la facultate cand m-am regasit, acum am terminat un an de facultate mai am 2 ani, fac ceva pt. mine si pt. a-mi recastiga respectul fetitelor caci am avut 2 tentative de sinucid, si mi-am pierdut respectul lor! Imi iubesc fetitele, parintii si catelul si consider ca acest animal mi-a fost un prieten mai bun decat fostul sot, care m-a inlocuit cu o fosta colega de facultate de a sa cand mi-a fost mai greu si aveam nevoie de sprijinul sau! Nu il urasc am ramas prieteni prin telefon, cel putin eu asa il consider, dar nu ma mai simt singura sunt inconjurata acum de pieteni, parinti, fetite catel, munca fizica ma intretine si ma simt implinita ca fac ceva pt mine respectiv o facultate! Tot ceea ce am citit in acest articol am trait, respectiv singuratate, si cred ca am trait o singuratate in 2 cu fostul sot! Sunt fericita ca sunt sanatoasa si ii multumesc bunului Dumnezeu, mamei, fetitelor mele si in mod deosebit fetitei mai mici, si nu in ultimul rand micutului BlackY.Pt. a reusi sa invingi singuratatea, respectiv boala numita singuratate trebuie sa lupti cu tine insuti sa mucesti fizic sa ai satisfactia muncii tale, sa iubesti animalele si copii, florile natura cu tot ceea ce e mai bun dat de bunul Dumnezeu! Merita sa lupti!
In acest moment de peste un an si jumatate sunt singura.E ingrozitor....de sarbatori sa fii singura si sa nu ai pe nimeni linga tine...in vacanta, la fel...
acum, gardurile par sa ma fi impresurat,din toate partile...nimic nu are sens...ce ma fac???
sunt intru totul deacord cu ce am citit in acest articol,toate aceste metode de "lupta" cu singuratatea le-am descoperit si eu luptindu-ma de mult timp cu acest" monstru"-singuratatea.ele functioneaza o spun din propria experienta .dar parerea mea este ca exista oameni "sclavi "(poate putini ,nu pot sa spun, cel putin eu sint una din acestia)ai singuratatii pentru care aceste metode sunt doar amagiri:orice ai face viata te arunca iar intr-o noua "colivie" din care e si mai greu sa iesi.mai are oare rost sa lupti?
cred ca articolul este interesant si atinge de fapt problema acuta a societatii noastre - singuratatea. Dar nu observ in articol pe Dumnezeu. Daca il ai pe Dumnezeu nu mai esti singur. Si ar fi bine daca din ce in ce mai multi oameni si-ar face cruce cand trec pe langa o biserica, sau ar intra intr-o biserica cand trec pe langa ea. Le doresc tuturor cititorilor numai bine si sanatate multa de tot.
Asa cred si eu!!! Ca Dumnezeu fiind cu tine tot timpul iti da putere!!! Semenii adesea te trag in jos... n-am intilnit pe NIMENI de cind sunt SINGURA,VADUVA sa ma caute - pur si simplu - ba as zice ca ma ocolesc de frica sa nu le cer ceva... de parca as avea CE(????) sa le cer... ??? Sunt pepicioarele mele sanatoasa, plina de viata si bunavointa si doresc tuturor de pe planeta Pamint TOATE CELE BUNE!!!!
Indiferent de ce pozitie sociala esti, indiferent de varsta sau gen, toti vom fi incercati de acest sentiment.Din nefericire cam neplacut, dar doar singur si prin forte propii poti sa-l depasesti, pentru ca in acele situatii nu ai incredere in nimeni
Singuratatea care doare este un semn ca te-ai indepartat de Dumnezeu.Incearca sa te gandesti ca nimic nu poate exista in afara Lui si atunci iti vei da seama cata nevoie ai de Dumnezeu in viata ta.Cauta si vei afla, cere si ti se va da, bate si ti se va deschide.Asta e adevarata cale spre vindecarea sufletului.Cand vei avea pe Dumnezeu in inima ta nu vei mai simti niciodata singuratatea si vei fii mult mai puternic
nu exista "nu pot" depasi singuratatea,ci doar "nu vreau". trebuie sa VREI,dar cred ca uneori a vrea doare chiar mai mult decat insasi singuratatea. poate doare fiindca te gandesti ca vei da gres din nou. asa ca alegi calea cea mai confortabila:doar stii ca pana la urma singuratea e cel mai credincios prieten al tau... asta pt cei ca mine: care se izoleaza deliberat de societate. pt cei care au pierdut p cineva apropiat si simt ca intreaga lume a disparut cu fiinta iubita...
faptul ca nu ai avut o relatie trebuie sa-l judeci sub doua aspecteL: 1. daca nu ai avut nici o relatie sentimentala (fara sa implici relatia fizica) este o problema; 2. daca nu ai avut nici o relatie fizica, este O.K; de ce? iata de ce: - in momentul in care vei gasi acea persoana fata de care sa ai atata incredere incat sa-i expui toate temerile tale si, macar o parte dintre traumele tale, cu care, daca te intelege si te sustine, vei putea avea si acea relatie fizica pe care ti-o doresti , va avea si incredere aproape de absolut in tine, pentru ca nu se va confrunta cu nici o "fantoma" a trecutului; desi nu o recunosc nici in ruptul capului si chiar afirma contrariul, cei mai multi parteneri masculini prefera sa nu se confrunte cu nici un termen de comparatie de domeniul trecutului; vezi deci, ai atuuri valoroase pe care e bine sa stii sa le valorifici; iti trebuie curaj (si norocul sa gasesti persoana potrivita)ca sa-i ceri ajutorul. succes!
BUNA, SI EU MA AFLU IN ACEASTA SITUATIE,SUNT FOARTE SINGURA. DIN CAUZA PROBLEMELOR PE CARE PARINTI MEI LE-AU AVUT,ACESTEA M-AU MARCAT ATAT DE MULT INCAT AM AJUNS SA NU AM INCREDERE IN NICI UN BARBAT. DESI SUNT LA VARSTA LA CARE TOATE PRIETENELE MELE AU AVUT DEJA NENUMARATE RELATI, NU STIU DE CE NU POT SA PERMIT NICI UNUI BARBAT SA INTRE IN VIATA MEA, CAND CINEVA INCEARCA DIN CAUZA LIPSEI DE INCREDERE IL ALUNG SI MA REFUGIEZ IN SINGURATATE. OARE CE AR TREBUI SA FAC SA DEPASESC ACESTE PROBLEME?? DACA PUTETI SA MA AJUTATI, ASTEPT SFATURILE VOASTRE.MERCI
Asa cum am specificat si in titlu, cred ca singuratatea poate fi invinsa cu ajutorul celor din jur dar mai ales cu ajutorul tau, al propriei persoane.Depinde foarte mult de cat de mult doresti sa depasesti aceasta singuratate, de cat de mult vrei sa te bucuri de viata, de oameni in fine de fiecare minut pe care-l ai la dispozitie.Momentan si eu trec printr-o perioada de singuratate pt simplu fapt ca nu am o persoana draga mie, de sex opus langa mine.Reusesc sa merg inainte prin prisma celorlalti, prin munca si prin speranta ca voi depasi acest moment.
"Buna! Eu sunt Anna! si sunt singura!"...vorbele astea imi amintesc de filmele americane cand cei care sufera de ceva alcoolism sau boli...se strng intr-o comunitate si fac o terapie! Mi-a placut articolul...insa stim cu toti ca realitatea este mult mai grea...ca zilele in care te simti singur sunt atat de apasatoare. Muncim in tota saptamana si uitam de singuratate, insa sambata si duminica ne simtitm atat ed singuri. Nu e vorba numai despre persoane de la o anumita varsta incolo, va spun eu si tinerii sunt singuri.
desi am multi prieteni,familia care este mereu langa mine si ma sprijina...oricine ar vedea viata mea din afara s-ar bucura pt mine k imi merge asa de bine,de fapt asta e doar o impresie.....eu stiu cel mai bine ce se intampla cu mine sufletul meu e atat de singur si trist am avut multe deceptii care m-au facut sa ma inchid in mine...dar sa fac in asa fel incat sa nu supar pe nimeni...ma simt asa de singura nu mai pot avea incredere in nici un om....o fi grav asta?...dak vreti spuneti-va parera si cum pot face sa am incredere din nou in oameni si sa numai fiu singura pe dinauntru...mii de multumiri pupici
persoana care a scris referatul vorbeste din experienta si cred ca ea a reusit sa depaseasca aceasta problema
In Copilarie M-am Simtit Mereu Singura Acum Am O Familie Si O Fetita De 10 Ani Am O Stare Materiala Foarte Buna Dar Ma Simt Tot Singura Faftul Ca Am Fost Abandonata De Parinti Iar Sotul Meu Este O Fire M-ai Rece Distanta Aceasta Cauza
am depins mult de sotul meu ,desi sint o luptatoare,din 2000 lucrez in strainatate unde am reusit cu succes sa depasesc singuratatea,la inceput spuneam "Amarul singuratatii l-am gustat din plin"dar spun cu certidudine tuturor ca datorita bunavointei mele am uitat de tot cuvintul "singuratate".in acest timp am intimpinat greutati mari ,greu de depasit ,dar incerc sa ma ridic sa inving si sa ramin puternica.daca vrem cu adevarat ceva va garantez ca se poate,de noi depinde Totdeauna cind am avut momente grele ,am fost mai ambitioasa ,si am depasit .nu pot spune ca am mare incredere in oameni ,dar fara prieteni "buni "sau "mai putin buni "ar fi fost si mai rau.poate sint putin "egoista"dar finalul la orce a fost al meu ,si stiti de ce???,daca gresesc sa nu fie nimeni vinovat .asa ca singuratatea se poate elimina ,daca vrem.........incercati ,eu va doresc succes sa fiti puternici si sa aveti incredere in voi. daca doriti spuneti-va parerea din care cu siguranta voi invata ceva
Am trecut printr-o perioada de singuratate dar am depasit-o usor pentru ca am incredere in mine, in fortele proprii.Trebuie sa crezi in tine,iar daca vrei poti face orice...ORICE...
Cand toti te parasesc, si-ti intorc spatele,nu dispera, spune-i Tatalui Ceresc toata durerea ta,si asteapta in liniste ajutorul Sau binecuvantat. El este singura persoana care nu inseala increderea nimanui, si nu numai atat, El Te si poate ajuta.
buna.SANT SIMONA DIN SUCEAVA SI AM O MARE PROBLEMA.DE O PERIOADA LUNGA DE TIMP TRAIESC IN SINGURATATE.AM FAMILIE DAR NU MA POT EXTERIORIZA IN FATA LOR SI NU NUMAI LOR NIMANUI.SIMT CA SINGURATATEA ASTA MA OMOARA PUTIN CATE PUTIN.MA SIMT UN NIMENI, UNEORI AM UNELE STARI DE DEPRESIE PE LE DEPASESC FOARTE GREU.DE MULTE ORI ERA CAT PE CE SA IMI DAU SUFLETUL CELUI RAU(STITI LA CE MA REFER-LA SINUCIDERE)DAR IN ULTIMUL MOMENT VENEA MAMA MEA SI MA OPREA.AM NEVOIE DE AJUTOR DAR NU STIU UNDE SA IL CAUT.NU STIU POATE DOAR UN PSIHOLOG M-AR PUTEA AJUTA DAR NU STIU DACA VOI PUTEA SPUNE LUI CE MA FRAMANTA SI CE GANDESC.NU STIU DACA CITITI MESAJUL MEU VA ROG DATIMI O SUGESTIE .DATIMI UN SFAT PT CA SIMT CA NU MAI GASESC NICI O IESIRE DIN ACEASTA STARE.AM AJUNS ASA DIN CAUZA UNEI RELATII DESTRAMATA SI BOLII DACA SE POATE SPUNE ASA DE CARE SUFAR MAI EXACT NU MAI AM CICLU MENSTRUAL DE 2ANI SI CATEVA LUNI .DE ATUNCI TOTUL S-A SCHIMBAT IN VIATA MEA .TOTUL MERGE DIN CE IN CE MAI RAU SI NU STIU CE SA MAI FAC.AM 22 DE ANI SI NU AM NICI O VLAGA IN MINE.VA ROG DACA MA PUTETI AJUTA CU CEVA SCRIETIMI UN MESAJ PE ADRESA MEA DE EMAIL simonik_a_21@yahoo.com
De mai bine de un an si jumatate mi-a murit sotul si nu am copii.Sincer va spun ca nu mi-a fost usor.Am avut persoane in jurul meu care m-au ajutat sa depasesc momentul si mai mult decat atat L-am avut pe ISUS alaturi de mine in fiecare clipa. Am invatat sa ma implic mai mult in viata altor persoane la fel de singure ca si mine, sa le spun o vorba buna,de incurajare,sa le ajut la nevoie.Mai am un sufletel care a fost alaturi de mine si m-a ajutat in momentele de tristete:un catelus foarte jucaus si afectuos. El mi-a inseninat multe zile intunecate ale vietii mele de singuratate.Putem folosi singuratatea sa ajutam mai mult pe cei din jur,beneficiile fiind de ambele parti.Ne vom simti utili si singuratatea treptat se va risipi. Va doresc succes!
uneori simt ca ma sufoc,simt un nod in gat,
Posteaza comentariu