Reprimarea emotiilor nu duce la disparitia lor. Ele se aseaza in organism si, pe termen lung, sunt vazute prin faptul ca apar boli psihosomatice (tulburare de reflux, ulcer, astm, boli cardiovasculare, etc). Intre o criza de nervi care te pune intr-o situatie neplacuta si imbolnavirea organismului daca nu exprimi ceea ce simti, exista o varianta in care sa iti poti gasi si stima de sine, dar si sanatatea fizica? Se pare ca da.
Sunt sanatoase sau nu crizele de nervi?
In fiecare experienta frustranta, exista multe emotii: suparare, neputinta, disperare, ura, dispret, anxietate si inca multe altele, diferite de la o persoana la alta, de la o situatie la alta.
De exemplu, ai muncit o saptamana pentru un proiect si ai reusit sa il predai la timp. Daca era dupa tine, ai mai fi facut niste mici modificari, dar esti multumita de ce ai facut in ansamblu. Insa, odata predat raportul tot ce ai primit de la sef este o lista cu observatii, toate negative, fara nici macar o nota de lauda sau de recunoastere a eforturilor tale din ultima saptamana. Primele care apar sunt emotiile: simti ca fierbi si poate esti furios/oasa. Alaturi de emotii, apar gandurile care, de cele mai multe ori, sustin emotiile pe care le avem: "E un nesimtit", "nu stie sa incurajeze subalternii", "nu are incredere in mine" sau chiar mai dramatic "nu sunt buna de nimic".
Cum ne exprimam emotiile?
De cele mai multe ori, pentru noi devine importanta exprimarea emotiei: a disperarii, a supararii sau a sentimentului ca ni s-a facut o nedreptate. Atunci cand esti in trafic si cineva iti taie calea este mai usor sa exprimi direct ce simti si sa ii faci la fel la urmatorul semafor. Si asta te poate face sa te simti mai bine, chiar daca nu rezolva problema. Cand insa e vorba de seful tau, rigorile sociale te obliga sa te abtii. Si atunci iti tii emotiile in tine si incerci sa treci mai departe. De fapt, nici faptul ca alergi dupa unul care te-a suparat pe strada, nici faptul ca iti controlezi emotiile in relatia cu seful nu sunt variante bune pentru tine si pentru sanatatea ta.
Nici exprimarea, nici inhibarea emotiilor nu fac bine
In loc sa te concentrezi asupra emotiile realizeaza gandurile pe care le ai in acel moment si tranforma-le in obiective. De exemplu, daca gandesti ca "nu sunt buna de nimic daca primesc doar observatii in urma unui raport", gandeste-te de ceea ce ai nevoie ca sa contezi atunci cand faci un raport. Iar reactia ulterioara in fata sefului tau sa fie una prin care sa iti realizezi obiectivul, cel de a afla cum poti sa contezi, in loc sa fie o reactie de exprimare sau inhibare a emotiilor. Cu alte cuvinte, il poti intreba: "este ceva ce am facut bine in acest raport si pot folosi si alte dati?" In acest fel, obtii un feedback pozitiv, iti intaresti stima de sine, il faci si pe cel de langa tine sa admita calitatile si aspectele pozitive. Te simti mai bine, nu esti crizat/a si nici frustrat/a. Si ai obtinut aceste lucruri fara a jigni pe nimeni.