In zilele noastre altruismul, generozitatea, compasiunea si solidaritatea au noi dimensiuni si noi intelesuri. La fel si reversul medaliei, egoismul. In doze controlate este bun si chiar recomandat.
Egoist la serviciu
Muncesti noua-zece ore pe zi si, de cele mai multe ori, conteaza fiecare minut. Ziua de munca inseamna efort, concentrare si stres. “De foarte multe ori am acceptat sa ofer ajutor colegilor de la serviciu. De la probleme simple la lucruri complicate. Si s-a intamplat ca m-am trezit, la un moment dat, ca obligatiile mele de serviciu au crescut, ca trebuie sa rezolv detalii care nu ma privesc. Asa ca am inceput sa refuz sa mai acord asistenta, sa deleg unele din treburile pe care le primisem de facut si am devenit mai egoista si mai pragmatica”, povesteste Monica, de 30 de ani, functionar in administratia publica.
Egoismul este un sistem de protectie, care iti poate permite sa te achiti, in primul rand, de propriile obligatii. “Egoismul este o forma de supravietuire. Desi se spune ca egoistii sunt mari nefericiti, eu cred ca, uneori, o forma temperata de egoism este o necesara, utila si obligatorie autoprotectie, a carierei, a propriilor interese. Tine de instinct si contribuie la supravietuire”, afirma psihologul Christophe Andre, autor al cartii “Arta fericirii”.
“Egoismul este o cale spre libertatea personala, un mod de izolare a individului in cadrul unei colectivitati”, explica Christophe Andre.
Este o forma de exprimare in societate
Iubirea de sine, egoismul, este o trasatura normala a dezvoltarii personalitatii umane. Este forma prin care se construieste si se constientizeaza respectul de sine, increderea in sine, elemente foarte importante pentru o personalitate bine definita si puternica. “Copiii sunt prin definitie egoisti, pana in jurul varstei de 7-8 ani. Unele din sentimentele si trairile din prima copilarie se conserva toata viata”, spune Christophe Andre.
In relatiile sociale, egoismul este in cea mai mare masura o forma de individualism. “Sunt constienta ca sunt foarte egoista in relatia cu toti cei din jurul meu, dar fac toate acestea pentru a ma dedica familiei si celor dragi. Sunt egoista cu prietenii mei, nu gasesc timp pentru ei, nu reusesc sa ii ajut decat intr-un mod superficial, dar fac toate acestea pentru a putea sta mai mult alaturi de copiii si de sotul meu, pentru ca vreau sa ma dedic lor. Cred ca in aceasta lume nebuna, unde toti suntem intr-o continua criza de timp, egoismul ar putea fi cea mai buna solutie”, spune Ana-Maria, de 40 de ani, medic stomatolog.
Egoistul din tine
Se manifesta in cele mai diferite si complexe forme la toti membrii unei familii si este efectiv necesar. Problema care se pune este acea de a stabili limitele.
Trebuie sa merg la matusa mea, care ma adora, in loc sa-mi petrec seara acasa? De ce sa merg in vacanta la munte, doar pentru ca asa vrea sotul meu, desi detest muntele? De fiecare data cand apar astfel de negocieri interioare sunt manifestari ale egoistului din tine. Cele mai multe dintre solutiile problemelor depind de raportul dintre egoismul si altruismul care ne caracterizeaza, dar si de contextul general.
- Egoismul este rau, dar necesar;
- Este o cale pentru emanciparea personala;
- Persoanele egoiste beneficiaza de mai mult respect din partea celor din jur, decat altruistii;
- Gesturile marunte, facute de egoisti, sunt apreciate mai mult decat gesturile mari, facute de cei generosi;
- Egoistii sunt indragostiti de lumea lor si, implicit, dedicati familiei si/sau carierei;
- Egoistii sunt persoane foarte ingrijite, meticuloase cu propria persoana.