Depresia la 20 de ani. Cum să-i faci faţă?

Moartea tragică a actorului Robin Williams este, de altfel, întocmai un apel de trezire la realitate, de acceptare şi de înţelegere a proporţiilor pe care le poate căpăta drama unui om care s-a confruntat întreaga sa viaţă cu demonii depresiei.

Căci boala poate lovi oricând, în copilărie, în anii tinereţii, la vârsta maturităţii. Şi este la fel de greu de gestionat. Cum îi faci, totuşi, faţă, când eşti tânăr şi lipsit de experienţă?

Depresia este o povară, o boală cu manifestări mai mult sau mai puţin severe, care diferă de la om la om. Greu de gestionat, dar nu imposibil, depresia poate fi atacată din multiple părţi, chiar şi atunci când te simţi complet neajutorat şi lipsit de energie ori chef de a lupta.

Cere ajutor

Este drept că societatea românească nu este blândă cu cei care au curajul să recunoască făţis că au o problemă precum depresia. Teama şi concepţiile adânc înrădăcinate fac şi astăzi ca aceia care se confruntă cu boli ca depresia să fie etichetaţi drept "nebuni", "periculoşi", "inadaptaţi" sau chiar "leneşi". Fiindcă, de multe ori, depresia şi ale sale manifestări sunt înţelese drept lipsă de voinţă - cu alte cuvinte, nu eşti fericit pentru că nu vrei să fii astfel. Deci eşti un indolent.

Toate aceste percepţii te pot adânci şi mai tare în depresie, mai ales dacă nu ştii că, de fapt, ai dreptul, eşti demn şi poţi avea parte de tot ajutorul care îţi este necesar pentru a trece cu bine peste depresie sau a ţine "demonul" sub control.

Aşadar, nu ezita să ceri ajutor - de la familie, de la prieteni şi, nu în ultimul rând, de la un terapeut. Toţi îţi pot oferi susţinerea şi raza de speranţă (într-un final) pe care depresia te face să crezi că nu le meriţi.

Înarmează-te şi luptă-te cu ea

Depresia, la 20 de ani sau la orice vârstă, poate fi combătută printr-o varietate de metode. De multe ori, este vorba despre un proces, mai scurt sau mai lung, ce îmbină mai multe dintre aceste metode, de la medicaţie la terapie şi adoptarea unor obiceiuri pozitive.

Depresia te secătuieşte de vitalitate şi face chiar şi din cele mai banale acţiuni o corvoadă. Partea şi mai proastă este că, dintr-o dată, nimic din ce cândva îţi făcea plăcere nu îţi mai este pe plac şi, în plus, devii conştient că toată situaţia este de o absurditate cruntă. Mai ales când ai nevoie de toată energia de care eşti în stare pentru a te ridica din pat şi a face câţiva paşi până la baie.

Aici intervine însă ajutorul celor dragi. Care, vei descoperi, există, sunt mai mult sau mai puţin numeroşi, dar cu siguranţă dispuşi să te ajute chiar şi când penibilul situaţiei ţie ţi se pare prea greu de suportat.

Fii răbdător cu tine însuţi - schimbările, chiar dacă lente şi mici, vor veni. Astfel, orice efort - de a ieşi 5 minute din casă pentru a te plimba, de a pune mâna pe telefon şi a cere ajutor unei fiinţe dragi etc. - nu vor rămâne nerăsplătite pe termen lung.

Apoi, chinul de a face ce îţi plăcea cândva, chit că acum şi gândul la acele activităţi te oboseşte, va da şi el roade. Ieşi în oraş, chiar dacă n-ai chef de discuţii, citeşte o carte bună, urmăreşte serialul preferat, ascultp muzică etc.

Un animal de companie s-ar putea dovedi şi el un ajutor nesperat, la fel şi angrenarea în activităţi fizice - afirmaţiile potrivit cărora sportul îţi oferă o stare de bine sunt perfect adevărate.