Nu e greu de inteles de ce persoanele afectate de timiditate sau de anxietate sociala considera ca este dificil sa se afirme, sa isi sustina punctele de vedere, in special atunci cand se confrunta cu credintele si parerile diferite ale altora.
Trei tipuri de temeri sunt legate in mod evident de timiditate, anxietate sociala sau de lipsa asertivitatii:
1. frica de a fi judecat /criticat sau evaluat in termini peiorativi;
2. frica de a fi respins sau exclus;
3. frica de a fi transparent sau "surprins dorind".
Daca iti este teama sa iti arati "slabiciunile", probabil ca nu iti este deloc usor sa fii asertiv. Asertivitatea se bazeaza in principal pe ideea ca nevoile, dorintele si sentimentele tale nu sunt nici mai mult nici mai putin importante decat cele ale altor oameni: sunt egal de importante. Aceasta inseamna ca esti indreptatit sa-ti exprimi propriile sentimente si opinii, asa cum si ceilalti sunt indreptatiti la ale lor.
Abilitatea-cheie aici este sa stii sa le exprimi, sa te asiguri ca sunt luate in serios si sa decizi singur cata greutate dai parerilor si ideilor celorlalti. E adevarat ca unii oameni vor sa gandesti diferit si poate ca si tu vrei acelasi lucru de la ei, insa de la dorinta pana la presiune e cale lunga.
Capcana este sa nu devii prea agresiv in incercarea ta de a trece de la pasiv la asertiv. Pasivitatea implica o lipsa de control, un comportament "pres". Daca nu vorbesti, s-ar putea sa faci un lucru pe care nimeni n-a vrut sa-l faca, dar pe care toti dinaintea ta au putut sa-l refuze. Asa ca "daca te comporti ca un pres, nu fi surprins cand altii calca peste tine".
Agresivitatea are diferite avantaje pentru persoanele cu anxietate sociala: ii tine pe ceilalti departe si scurteaza foarte mult interactiunile, ascunzand de fapt teama de a fi ranit. Nici pasivitatea, nici agresivitatea nu sunt o solutie, datorita sentimentelor neplacute pe care le produc si datorita incorectitudinii acestor comportamente.
Asertivitatea este cheia iesirii din impas, ajutandu-i pe oameni sa fie mai flexibili, astfel incat sa se poata adapta fara a risca vreo pozitie extrema. Oamenii asertivi nu se simt nici controlati, nici dornici sa controleze.
Schimba-te pe tine, nu pe altii!
Pare natural sa iti doresti sa-i schimbi pe altii, in special atunci cand simti ca ai fost tratat incorect. Atunci cand timiditatea sau anxietatea sociala iti apar in cale si te impiedica sa iti aperi pozitia, ceilalti te vor lua mai putin in serios decat ar trebui, sau vor profita de tine, iar tu te vei simti suparat, frustrat si plin de resentimente. Exista multe motive pentru care persoanele cu anxietate sociala vor sa-i schimbe pe ceilalti. Problema e ca singura persoana pe care o pot schimba sunt ei, si e usor sa scapam din vedere acest truism.
Daca vrei ca oamenii sa fie diferiti - mai prietenosi, mai atenti cu tine - cum iti atingi scopul? Gaseste modalitati prin care te poti face mai deschis catre prietenii, de a iti exprima sentimentele intr-o maniera in care ar capta mai mult atentia altora.
Interactiunile sociale au fost comparate cu un dans, iar analogia este extrem de folositoare. Pasii unuia trebuie sa se potriveasca cu pasii celuilalt. Daca iti schimbi pasii, si celalalt va trebui sa si-i schimbe pe ai lui. Schimbarile pe care le faci vor precipita schimbarile celuilalt, si asa va veti adapta unul altuia. Daca stii in ce directie vrei sa schimbi un lucru, va fi mai usor sa te gandesti la pasii tai de dans, fapt care te va ajuta sa iti cladesti increderea sociala si asertivitatea.
Invata sa spui nu, respectand urmatoarele indrumari:
- acorda-ti un ragaz;
- nu te scuza in mod exagerat;
- precizeaza continutul refuzului;
- utilizeaza limbajul non-verbal de tip asertiv;
- evita culpabilitatile inutile.
Gaseste-ti echilibrul!
Daca a fi asertiv are legatura cu a fi corect fata de tine si fata de altii, vom enumera actiunile echilibrante implicate in depasirea anxietatii sociale.
Pozitiile extremiste trebuie evitate: gandirea de tipul "totul sau nimic" (orice fac eu e rau sau orice fac eu e bine), gandirea de tip alb sau negru (daca oamenii nu ma iubesc, inseamna ca ma urasc), oscilarile sus-jos (te simti minunat cand ai o relatie, dar groaznic, incapabil sau mizerabil cand esti singur).
1.Fii interesat, dar nu bagacios;
2.Focalizeaza-te pe experienta ta interioara, nu pe exterior sau doar pe ceea ce zic oamenii;
3.Vorbeste in loc sa asculti;
4.Cauta informatii pe de o parte si ofera informatii pe cealalta;
5.Vorbeste despre sentimente in loc sa vorbesti predominant despre fapte;
6.Recunoaste efectele trecutului asupra ta, fara a fi dominat sau restrictionat de acesta;
7.Dezvaluie lucruri intime despre tine, fara teama ca ceilalti dobandesc un ascendent asupra ta prin asta;
8.Gaseste calea de mijloc intre pasivitate si agresivitate.
Daca nici una din aceste cai nu a dat rezultate in cazul tau, apeleaza la un psiholog cognitivist, care te va initia in invatarea deprinderilor de comportament asertiv.
De psiholog Steliana Rizeanu, Clinica Aquamarin
Comentarii (9)
Georgiana, stiu prin ce treci, am incercat si eu de nenumarate ori sa ma schimb, sa dobandesc "asertivitate", dar la fel ca si la tine, minunea nu a tinut decat o vreme. Asa mi-am dat seama ca singura nu o sa reusesc niciodata. Prin urmare m-am apucat de sedinte de terapie cognitiv-comportamentala, am facut4 sau 5 sedinte deja, inca mai am retineri gandindu-ma ca poate lucrurile nu o sa functioneze asa cum imi doresc eu, dar tot e mai bine decat nimic. Am totusi sentimentul ca lucrurile intra pe fagasul cel bun. Iti doresc mult succes si spune "nu" fara retineri atunci cand nu iti doresti sa faci ceva ce te dezavantajeaza.:)
Din pacate, este destul de greu sa fii asertiv. Dupa ce am citit articolul prima data, am incercat sa pun in practica si mi-a tinut o perioada, dar apoi am revenit la vechiul meu fel de a fi- agresiva sau fraiera.
Eu incerc de multa vreme sa fiu asertiva, dar nu prea reusesc.Am sa recitesc articolul, poate reusesc sa retin cum se face pentru a ajunge la asertivitate- nu pare greu, nu stiu de ce nu-mi iese.
Ca intotdeauna calea de mijloc este cea mai buna, iar a fi asertiv inseamna pana la urma sa gasesti o cale de mijloc. Nu este usor, dar este indicat asa pentru ca, in caz contrar, se pot crea situatii tensionate, generatoare de stres pe termen lung. Ca exemplu, pot sa spun ca nu cu mult timp in urma am ales sa nu mai discut deloc cu anumite persoane in preajma carora eram zilnic si care mi se pareau din cale-afara de indiscrete si "carcotase". Dar cu atitudinea mea nu numai ca nu le-am schimbat in vreun fel atitudinea, ci dimpotriva, situatia s-a inrautatit in semnsul ca tensiunile au fost si mai mari, nu din directia mea insa... Concluzie: cu putin efort din partea fiecaruia putem gasi o cale de a comunica, convietui si colabora, mai ales daca asta e inevitabila...
mie mi-e frica ca a fi asertiv poate sa degenereze in a fi prea moale. Eu am unele probleme cu de comportament in sensul ca uneori imi ies din fire si tip la toata lumea fara un motiv intemeiat, chiar si persoanelor care trebuie sa imi dea anumite directive. Inainte de aceasta stare a existat un episod in care eram prea timid si mi-era rusina sa vorbesc pana si cu lumea. As dori sa stiu dak nu cumva exista riscul sa ajung din nou in aceeasi stare de dinainte, fiindca chiar nu vreau acest lucru. Va multumesc anticipat.
intrebarii as avea si eu ami multe dar la nici una nu am gasit un raspuns ma poate ajuta cineva?
Articolul este tratat pe intelesul tuturor si nu se pierde in explicatii inutile. Este foarete bine structurat, pacat ca nu am gasit un astfel de articol in tinerete!
Problema mea a inceput acum doua 5 luni. Eu de felul meu eram o fata jovilala si foarte comunicativa, altfel spus deschisa si "de treaba".Dar intr-o zi am fost scoasa la tabla la o lectie banala la care nu stiam despre ce e vorba, si brusc, pentru prima oara in viata mea m-am panicat ca nu stiu, si din acel moment imi e frica sa mai deschid gura cu riscul de a ma bloca din nou, si mai grav e k asta se intampla chiar intre prieteni. Ma gandesc ca este ceva temporar poate si sper sa nu fie ceva mai grav. Insa pana acum nu am gasit sursa problemei (nu cred k este posibil sa fi fost atat de marcata de acel nefericit eveniment) si dorinta mea este sa devin cat mai curand cea care am fost inainte.
Ceea ce spuneti recunosc ca este pe deplin adevarat, dar problema mea (ma consider cam timid) este cum sa trec peste aceste piedici. Am incercat sa fac ceea ce spuneti dar totusi ceva in mine ma impiedica sa ma simt in largul meu, fiind astfel claustrat de propriile-mi temeri interioare. V-as fi recunoscator daca m-ati putea ajuta.
Posteaza comentariu