Craciunul, cel mai bun antidepresiv

Din cadrul unui cuplu, o parte din persoane vor simti nevoia de a merge in interiorul cuplului, in interiorul familiei, de a ramane in cadrul si spatiul dat ca interior., rezumandu-se la o izolare, la o delimitare, la o viata in interior. Pe de alta parte alte persoane vor merge spre ceilalti, spre exterior, spre a se intalni cu ceilalti in spatiul social, spre „a colinda”, spre a se amuza, distra etc.

A merge spre interior sau spre exterior, a te simti in interiorul cuplului sau spre „in afara”. Poate ca sarbatorile sfarsitului de an, nu se refera pana la urma decat la aceasta granita, acest corp al familiei care se traseaza cu usurinta in aceste momente. Intr-un fel ceea ce faci si ceea ce simti in aceasta perioada nu este altceva decat o invitatie spre „corpul” familiei tale.

Sa ne gandim la doua momente care se produc in aceste sarbatori:

• amenajarea bradului
• colindatul.

Amenajarea bradului

A decora un brad este un moment de placere care se petrece in cadrul familiei, el, ea, copiii sunt impreuna in amenajarea bradului. Membrii unei familii fac ceva impreuna, un ceva placut, un ceva inutil. Un ceva in interior ca si cum familie ar reprezenta un corp in care se intampla ceva, in care se da identitate prin acest brad care este decorat. Este ca si cum matricea familiei ar capata pentru cateva ore sau zile o concretizare – bradul de craciun. 

Iti propun un exercitiu de memorie si de imaginatie – intoarce-te cu mintea in trecut spre craciuniurile pe care le petreceai cu parintii tai, cu tata, cu mama, cu bunicii. Iti mai amintesti pomii de craciun care aveau globuri, beteala, etc.?

Poate ca erau si cadouri in aceasta perioada dar nu asupra lor as vrea sa te opresti cu memoria ci asupra momentului in care acel brad era decorat. Ceea ce te-as invita sa faci ar fi sa lasi sa simti ceea ce era in sufletul tau atunci cand acel pom devenea al familiei tale, al tau.

Ar fi de asteptat sa fie multe afecte, sentimente, placeri dar poate iti vin in mitne si sentimente mai putin placute, frustrare, nemultumire, uneori ura, uneori razbunare poate repulsie, in esenta toata gama acestor sentimente. Indiferent de ceea ce simti este o trasatura in aceste simtiri – sunt autentice, esti tu asa cum esti iar nimic din ceea ce este in tine nu este chiar asa de inspaimantator pe cat (poate) iti apare acum.

Acest autentic asa cum este mi se pare cel mai important lucru din toate cele care se petrec in aceasta perioada. Este un interior al familiei care devine un interior al tau.

Uneori este placut, alteori neplacut dar oricum ar fi esti tu cu ceea ce este in tine si in sufletul tau. A lasa sa fie vie aceasta traire devine a te lasa in voia vietii, in voia a ceea ce esti.

Lasand aceasta traire vie mai poti sa faci ceva – sa transmiti copiilor, celor din jurul tau aceasta stare cum vine si cum este ea. Este ca si cum ai aduce ceva de la bunici, ceva din „neamul” tau in sufletul lor, in viata lor. De asemenea si pentru partener aceasta traire a ta este o modalitate de comunicare, de cunoastere, de intelegere.


Colindatul

Pe de alta parte in copilaria ta sunt momentele de intalnire cu persoane necunoscute, mai tii minte momentele in care colindai sau mergeai cu uratul, cu sorcova?

 Daca am scoate contextul sarbatorilor, lucrurile ar sta cam asa: cand deschizi usa unor persoane necunoscute pentru a-ti canta? Practic asta faci in acest coontext si este o perioada in care acest necunoscut redevine necunoscut.

Tot in aceasta perioada poate ai cunoscut si ceea ce este in afara. Unitatea reprezentata de brad este acum intalnita si in alt context – cel al intalnirii cu celalalt.

Intoarce-te spre masa de craciun, spre vizita la nasi, la socrii, la parinti. Acolo intalnesti si alte persoane. Poate viitoarea cumnata, poate alte persoane, prietena fratelui mai mic, prietenul sorei mai mari, noul partener al mamei. Tot felul de situatii sunt posibile iar aceasta modalitate este o intalnire cu necunoscutul si o modlaitate ca acel necunoscut sa devina cunoscut.


Craciunul, ca prilej de unificare, e important pentru multe popoare

Luna decembrie este practic o luna a unei invitatii spre unitate, spre o matrice cat se poate de generala. Importanta Craciunului ca sarbatoare principala a lumii occidentale este marcata si de modul in care evolueaza civilizatia.

Orasul, viata iin marile orase este o viata a individualului. Individul este cel care conteaza, care are un program incarcat, care pleaca din mediul familiei pentru a se integra in social. Copiii parasesc locul natal pentru a merge intr-un oras mai mare, mai important sau intr-un loc in care simt ca se pot realiza, ca isi pot atinge scopurile, trairile, dorintele.

Implicit aceasta permanenta aglomerare de activitati si de plecari reprezinta un pericol la adresa matricei familiei, neamului. Iar individul are nevoie de apartenenta, de a face parte dintr-o matrice. In momentul in care apartenenta se manifesta, o persoana are identitatea sa.

Craciunul in special este invitatia la a lasa matricea sa functioneze, sa se intample. Sa nu uitam ca este singura sarbatoare care se petrece in lumea occidentala, concomitent, la aceleasi ore practic. Mos Craciun vine concomitent si in Franta si in Romania. Aceasta unitate este sugerata si intr-un fel chiar traita.

Practic as putea spune ca aceasta perioada este in sine una terapeutica. Este ca si cum te-ar proteja de momentele de depresie intrucat a simti ca nu apartii niciunei matrici este echivalent cu a intra in depresie. De a fi mereu depresiv. Daca depresiile si cazurile de suicid sunt mai frecvente in aceasta perioada aceasta este din cauza constatarii ca nu ai acest ceva comun, aceasta apartenenta iar impactul acestei ocnstatari este cu atat mai dureros in aceasta perioada.

Cam atat deocamdata – eu va urez Sarbatori Fericite si un Craciun Autentic!

de Claudiu Ganciu
CPAP - Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie
0722 453 906