Nu cred că există femeie în această lume care să nu se fi trezit într-o zi cu sentimentul că nu ştie cine este. Toată viaţa este o lungă serie de descoperiri, unele mai amuzante, altele mai puţin, în care noi, femeile, descoperim realităţi pe care nu le-am fi bănuit.
Episodul 1: Şi totuşi, cine sunt eu?
Dacă privim puţin în urmă, istoria dovedeşte că rolul femeii deşi crucial în fiecare moment istoric important, a fost oprimat, denigrat sau în cel mai bun caz, ignorant de cele mai multe ori. De aici şi revolta transformată în mişcarea feminist atât de greşit înţeleasă de multe dintre noi.
Este suficient să privim cu o generaţie în urmă şi vom observa diferenţe de mentalitate, abordare a vieţii şi a problemelor ei.
Vrem iubire, vrem respect, vrem admiraţie şi vrem siguranţă.
După părerea mea nu este greşit să vrem ce este mai bun pentru noi, dar este necesar să ştim exact ce anume este bun şi mai ales cum se obţine el. Capcana materialismului a făcut déjà multe victime, cariera a luat şi ea câteva jertfe serioase, sindromul amazoanei mulţumite de sine, încă mai sperie destui bărbaţi şi aş îndrăzni să spun, că sunt o mulţime de copii care aşteaptă să fie crescuţi de mame echilibrate şi iubitoare.
Greşelile vin în cea mai mare măsură a lor din neştiinţă, neacceptare şi încăpăţânarea specific nouă de a încerca să schimbăm ceva ce fundamental este făcut să nu funcţioneze. Cât suntem dispuse să recunoaştem că intuiţia ne spune întotdeauna ce este bine sau rău, cât de pregătite suntem să nu înfrumuseţăm realitatea cu ceea ce ne-am dori noi să se întămple şi cât de realiste suntem când ne propunem un drum în viaţă, este o poveste lungă.
Pentru întrebarea "Cine sunt eu?" va trebui să curgă multă cerneală şi multe răspunsuri vor revela atât de speciala natură feminină. Pentru că tot este vacanţă şi ne permitem un răsfăţ de sinceritate, aici pe eva.ro este locul cel mai potrivit pentru o discuţie între noi, aproape de privirile curioase a bărbaţilor.