Ceea ce declanseaza, invita sau stimuleaza procesul unei schimbari in forul interior, ceea ce provoaca o schimbare si marcheaza inceputul unei noi cautari - pentru a te regasi tot pe tine, dar fiind un om mai bun - este, deseori, legat de un eveniment traumatizant: o boala, un accident grav, pierderea cuiva iubit, separarea sau despartirea. Dar, in acelasi timp, ar putea fi rezultatul impactului unei intalniri, a unei carti citite, si in general a unei schimbari neasteptate care ne propulseaza intr-un spatiu din noi insine, care "aspira" sa se dezvolte sau sa se "reconcilieze" cu ceva esential, chiar vital.
Din experienta mea de comunicare cu cei din jur, va recomand cateva repere care m-au ajutat sa inteleg mai bine cum se putea trai si, in acelasi timp, desavarsi procesul unei schimbari interioare.
A lua la cunostinta un fapt nu este suficient. "Am luat la cunostinta", spunea bunica mea, "ca unul dintre pneurile din spate ale masinii mele era spart, e curios, dar simplul fapt ca mi-am dat seama de asta nu l-a umflat la loc!". Alaturi de constientizarea unui aspect, se impune sa ia masuri specifice si de a se actiona efectiv, pentru a se obtine rezultate.
Procesul propriu zis al transformarii implica ceea ce eu numesc "purificarea relationala" cu acele persoane importante din viata noastra. Aceasta ar putea incepe prin clarificarea si solutionarea eventualelor conflicte si divergente, imbunatatirea relatiilor cu parintii, dar si cu alte cateva personaje-cheie: profesori, alte rude, frati, prieteni apropiati.
O data cu efectuarea acestui demers de arheologie relationala, se impune o analiza de sine si constientizarea disfunctionalitatilor inerente in comunicarea cu cei din jur (comportament atipic, reactii nefiresti), care polueaza relatia.
Dupa acesti primi pasi ezitanti, este momentul alegerii unei transformari care implica lucrul cu sine, ceea ce ne va ajuta sa progresam si sa castigam coerenta interioara. De obicei, este nevoie de inca o persoana pentru acest lucru (de exemplu, terapeutul, mentorul spiritual), alaturi de care te angajezi intr-un proces de evolutie care iti va conferi incredere in tine.
In decursul acestui interval de lucru cu tine insati se va dezvolta increderea in sine, ceea ce iti va permite sa faci fata cu succes evenimentelor traumatizante care vor mai aparea in viata, sa suporti criticile si reprosurile, judecatile de valoare si discreditarea ta.
Invata sa rezisti tentatiei de a "arunca o privire in curtea altuia" si de a te lasa influentat (a) de conceptii precum "gazonul varului meu este mai bine tuns decat al meu!"
Dupa o etapa de dependenta, care se poate manifesta printr-un prozelitism excesiv si adesea agasant pentru cei din jur, se impune un proces de re-centralizare si constientizare de sine si a propriilor aptitudini.
Dupa ce te-ai redescoperit si integrat, este simplu sa aplici toate acestea zilnic. Secretul este sa pui in practica ceea ce descoperi despre tine si sa inveti sa te pozitionezi corect in raport cu aceste "chei" de referinta.
Cele mai bune "chei" sunt:
- respectul de sine (nu ma definesc raportandu-ma la alta persoana)
- afirmarea (ma pozitionez)
- responsabilitatea (imi asum toate actiunile mele si urmarile acestora)
- toleranta (acceptarea diferentelor)
- relativitatea (conceptiile mele de viata pot fi discutabile)
- compasiunea (cred in puterea dragostei si cred in mine, am capacitatea de a oferi iubire celui care ma va face sa simt ca merita acest lucru)
A lua la cunostinta un fapt nu este suficient. "Am luat la cunostinta", spunea bunica mea, "ca unul dintre pneurile din spate ale masinii mele era spart, e curios, dar simplul fapt ca mi-am dat seama de asta nu l-a umflat la loc!". Alaturi de constientizarea unui aspect, se impune sa ia masuri specifice si de a se actiona efectiv, pentru a se obtine rezultate.
Procesul propriu zis al transformarii implica ceea ce eu numesc "purificarea relationala" cu acele persoane importante din viata noastra. Aceasta ar putea incepe prin clarificarea si solutionarea eventualelor conflicte si divergente, imbunatatirea relatiilor cu parintii, dar si cu alte cateva personaje-cheie: profesori, alte rude, frati, prieteni apropiati.
O data cu efectuarea acestui demers de arheologie relationala, se impune o analiza de sine si constientizarea disfunctionalitatilor inerente in comunicarea cu cei din jur (comportament atipic, reactii nefiresti), care polueaza relatia.
Dupa acesti primi pasi ezitanti, este momentul alegerii unei transformari care implica lucrul cu sine, ceea ce ne va ajuta sa progresam si sa castigam coerenta interioara. De obicei, este nevoie de inca o persoana pentru acest lucru (de exemplu, terapeutul, mentorul spiritual), alaturi de care te angajezi intr-un proces de evolutie care iti va conferi incredere in tine.
In decursul acestui interval de lucru cu tine insati se va dezvolta increderea in sine, ceea ce iti va permite sa faci fata cu succes evenimentelor traumatizante care vor mai aparea in viata, sa suporti criticile si reprosurile, judecatile de valoare si discreditarea ta.
Invata sa rezisti tentatiei de a "arunca o privire in curtea altuia" si de a te lasa influentat (a) de conceptii precum "gazonul varului meu este mai bine tuns decat al meu!"
Dupa o etapa de dependenta, care se poate manifesta printr-un prozelitism excesiv si adesea agasant pentru cei din jur, se impune un proces de re-centralizare si constientizare de sine si a propriilor aptitudini.
Dupa ce te-ai redescoperit si integrat, este simplu sa aplici toate acestea zilnic. Secretul este sa pui in practica ceea ce descoperi despre tine si sa inveti sa te pozitionezi corect in raport cu aceste "chei" de referinta.
Cele mai bune "chei" sunt:
- respectul de sine (nu ma definesc raportandu-ma la alta persoana)
- afirmarea (ma pozitionez)
- responsabilitatea (imi asum toate actiunile mele si urmarile acestora)
- toleranta (acceptarea diferentelor)
- relativitatea (conceptiile mele de viata pot fi discutabile)
- compasiunea (cred in puterea dragostei si cred in mine, am capacitatea de a oferi iubire celui care ma va face sa simt ca merita acest lucru)
Preluare dupa Jacques Salome