Cat de diferita te simti de restul?

Despre cupluri, despre oameni? Scriind despre diferentele dintre oameni poti spune multe propozitii care sa nu reprezinte decat o anumita conceptie. O prima propozitie ar suna cam asa: "toti oamenii sunt unici". O alta ar suna cam asa: "exista anumite tipuri de oameni". Prima propozitie nu iti va trezi in prea mare masura interesul. "A da! Toti oamenii sunt unici si... ce este cu asta?". Parca nu prea simti nevoia sa adaugi: "eu sunt unic, oare care este specificul meu, prin ce sunt eu unic?".

A doua propozitie este mult mai incitanta - "Ups! Poti sa adaugi - hai sa vad din ce categorie fac parte. Eu? Dar el? Interesul pentru o anumita categorie, pentru o anumita comparatie este mult mai mare decat caracterul tau unic. Vorbim de fapt despre comparatie si despre asemanari si deosebirile dintre oameni. Sa spunem cam asa: exista un comportament, rol, identitate despre care ne asteptam sa fie, la nivel social, intr-un anumit fel.

Ne asteptam ca oamenii sa aiba o inteligenta si sa inteleaga anumite lucruri iar daca mergi pe strada si opresti pe cineva pentru a-ti spune de unde iei autobuzul pentru a ajunge la Opera sa nu te intrebe si sa spuna: "autobuz, ce este un autobuz".

Ne mai asteptam ca oamenii sa aiba un comportament non-agresiv pe strada dupa cum ne asteptam si acceptam ca soferii pot sa se comporte intr-un mod agresiv, sa injure, etc. toate acestea marcheaza un anumit tip de comportament, rol mediu.

Tendinta si cautarea oamenilor este spre asemanarea cu ceilalti si nu spre ceea ce ii difera de ceilalti. Socialul este o invitatie spre o abordare similara si nu spre una diferita. Oamenii in autobuz au cam acelasi comportament. Stau pe scaune, vorbesc sau se uita pe geam. Doar in anumite contexte, comportamentul lor pare a fi unul foarte aparte - cand sunt in grupuri cu anumite valori si cand sunt adolescenti. Aceste doua momente marcheaza doua tipuri de comportament aparte deoarece presupun doua stari aparte. Una este data de functia grupului si una de perioada adolescentei in fiecare din ele cautarea diferentei si a propriei unicitati este una aparte.

Grupul

Cautam grupurile de prieteni pentru ca aici ne simtim bine, intrucat putem evita banalitatea si schematizarea comportamentelor obisnuite. Grupul de amici functioneaza ca un invelis in care putem exprima continuturi libere, fara sa ne cenzuram si mai ales fara sa respectam foarte multe din regulile impuse de context.

Grupul de prieteni este un loc in care putem sa ne exprimam spontaneitatea.

La nivel de rol social (poti sa organizezi petreceri, intalniri in care orice ai face este diferit de viata ta zilnica);

La nivel de exprimari afective - poti exprima liber continuturi ale tale pe care le poti trai si investi, poti exprima liber ceea ce te supara si ceea ce te bucura;

Exista o investitie inconstienta in acesti oameni dar atunci cand sunt in grup ei joaca un rol investit inconstient, ca o mama care te protejeaza si prin care poti sa te manifesti liber asa cum te erai protejat cand invatai sa mergi sau cand te jucai prin casa daramand tot felul de lucruri.

Fata de ei te simti asemanator, esti ca ei, ei sunt grupul tau, unul de referinta, dar in acelasi timp prin ei esti diferit de toti ceilalti. Aceasta matrice functioneaza pe doua directii - sa fii la fel cu altii si unic prin ceea ce este unic grupul. Tendinta generala a grupurilor astfel formate este de a se diferentia si a-si crea propriile scheme si propriile manifestari diferite de toate celelalte grupuri si oameni.

Adolescenta este in esenta perioada de separare de familie, de parinti, de tata si de mama. Este o perioada in care se "taie" cordonul ombilical.

Daca in momentul nasterii taierea are loc in realitate, in ceea ce priveste adolescenta vorbim despre simbolic. Un adolescent nu face decat sa transmita un mesaj de autonomie si de unicitate - eu sunt unic pentru ca ceea ce fac, simt, gandesc sunt unice.

Dar aceasta cautarea a propriei valori este dificila intrucat parintii o fac dificila. Ei vor ca fiul sau fiica sa fie asemenea lor. Sa se raporteze la realitate in conformitate cu modul lor de a vedea viata. Parintii manifesta foarte adesea un soi de anxietate privind adolescentul, aceasta anxietate este resimtita ca o piedica in calea dezvoltarii adolescentului.

Acceptand propria anxietate, parintele poate sa ajute mult adolescentul si sa evite manifestarile exagerate ale acestuia insa pentru asta este necesar ca el sa accepte ca adolescentul este un om care este si asemanator lor, seamana si fizic si comportamental cu ei dar si diferit de ei intrucat poate gandi altfel, poate vedea altfel. Daca parintii simt ca nu pot ei insisi sa se manifeste intr-un mod adecvat si sa coopereze cu adolescentul, le recomand sa consulte un psihoterapeut ei insisi si nu sa forteze lucrurile incercand sa-si taraie fiul sau fiica adolescent(a) la un medic.

Cautarea unicitatii cunoaste cu adevarat o nevoie acuta atunci cand vorbim de familia de cuvinte din jurul lui "a crea". Creativ, creativitate, creatie, creator, etc. sunt termini prin care definim de cele mai multe ori aceasta nevoie de unicitate. Nevoia de unicitate este atat de importanta la anumite persoane pentru ca ele s-au construit astfel. Creatia este un atribut implicit si natural al speciei umane. Natura insasi este creativa deoarece ea construieste lucruri noi in intervale de timp lungi, creeaza specii noi, creeaza situatii noi. Creativitatea naturii nu este foarte evidenta dar ea exista.

Pe de alta parte, nevoia de creatie consta si in modul in care valoarea unui obiect este data de unicitatea lucrului respectiv. Cu cat un obiect este mai rar, cu atat are o valoare mai mare. Regasim in aceasta lege economica aceasta nevoia de unicitate si, implicit, de creativitate a socialului. O nevoia insa puternic reprimata.

Deocamdata poate ca singura intrebare pentru tine este: "tu prin ce esti unica?".