Dr. Frank Tallis, in cartea sa "Obsesiile – un manual de autoajutorare" prezinta o lista a gandurilor incluse in categoria "obsesii normale" – numite astfel pentru ca ele apar la oamenii normali, fara nici un trecut de natura psihiatrica:
- Am sa lovesc pe cineva;
- Am sa sar in fata trenulu;i
- Am de gand sa injur in biserica;
- O sa-mi sugrum pisicuta.
Aparitia lor poate cauza, intr-o anumita masura, ingrijorare sau dezamagire ("De unde au aparut oare?"). In mod obisnuit, insa, nu li se acorda o semnificatie deosebita.
Vorbim despre obsesie atunci cand ceva ne acapareaza gandurile intr-atat, incat orice altceva devine lipsit de importanta. Daca acele ganduri sau idei – sau reactia noastra la ele – determina o stare de nefericire sau o senzatie de limitare a libertatii, atunci un anumit tratament ar putea deveni necesar.
Exista un numar de comportamente normale care au un caracter obsesiv, cum ar fi colectionarea unor obiecte, indragostirea si care nu reprezinta neaparat o problema clinica.
Obsesiile se definesc prin cateva caracteristici:
- Sunt repetitive;
- In mare parte nedorite;
- Foarte greu de controlat.
Spre deosebire de majoritatea gandurilor, obsesiile nu pot fi ignorate. Ele se pot manifesta sub forma unui singur cuvant, a unei propozitii sau a unei fraze, dar pot lua si forma unei imagini suparatoare. Cand apare pentru prima data obsesia este privita, de regula, ca inacceptabila. Deoarece gandul este inacceptabil sau strain , individul va incerca sa-l suprime sau sa-l blocheze.
Desi aceasta este o reactie fireasca, dovezile arata ca suprimarea oricaror ganduri determina reintoarcerea lor mai frecventa. Faptul este usor de demonstrat: incercati sa nu va ganditi la un scaun: inchideti ochii si incercati acest lucru timp de cateva minute. Ce s-a intamplat? Cel mai probabil ati continuat sa va ganditi la un scaun. Explicatia e simpla: de fiecare data cand incercati sa nu va ganditi la ceva, trebuie mai intai sa vi-l reprezentati in minte. Incapacitatea de a alunga gandul devine pana la urma suparatoare si persistenta lui interfereaza cu concentrarea si cu sarcinile ce trebuie indeplinite in viata de zi cu zi.
Sunt teorii care sustin existenta unei predispozitii spre a dezvolta o tulburare obsesiva. Un gand este mult mai probabil sa fie categorisit ca fiind inacceptabil de catre o persoana cu standarde personale ridicate sau foarte constiincioasa.
De cele mai multe ori, gandurile persistente care devin obsesii se asociaza si cu o stare de disconfort si neliniste. Astfel, multe persoane incep sa aiba temeri pe care le exprima prin afirmatii de tipul : "Daca nu-mi pot controla gandurile, atunci nu sunt in stare sa-mi controlez nici comportamentul"; sau "Daca nu-mi pot controla gandurile, inseamna, poate, ca innebunesc".
Psihologii recomanda tehnica numita schimbarea gandurilor, care sa reduca nelinistea generata de gandurile obsesive, prin urmatorii pasi :
- Intocmiti o lista cu cele mai suparatoare ganduri obsesive;
- Elaborati, dupa aceea, o alta lista cu ganduri pozitive alternative;
- Invatati gandurile pozitive, astfel incat sa le puteti evoca cu usurinta;
- Incercati sa va formulati gandul obsesiv si apoi sa schimbati imediat gandul suparator cu unul din gandurile pozitive.
Veti capata astfel incredere in ceea ce priveste controlul mintii dumneavoastra.
Aceasta tehnica poate fi folosita si pentru obtinerea unei ameliorari temporare, in conditile in care concentrarea este necesara si gandul obsesiv va distrage.
Psihoterapeut Viorica Dragomir, Clinica Aquamarine