Cei mai multi dintre noi ne simtim nelinistiti si tensionati in fata unor situatii amenintatoare sau stresante. Sentimentele pe care le traim in astfel de situatii sunt reactii normale la stres. Putem vorbi de un nivel normal de anxietate atunci cand aceasta apare in situatii in care majoritatea oamenilor pot face fata cu bine la dificultatile prin care trec.
Se intampla ca unii oameni sa vada situatiile cu care se confrunta ca fiind foarte amenintatoare, in conditiile in care cei mai multi dintre noi le-am considera normale. Aceste persoane isi pot face griji privind aceste situatii chiar si atunci cand sunt foarte putine sanse ca ele sa se produca. Persoanele care au fobii sociale sunt terorizate de ideea ca s-ar putea afla intr-o situatie jenanta in public si de aceea fac eforturi mari pentru a evita situatiile sociale.
Cand persoana traieste un sentiment constant de tensiune si teama, putem spune ca are o tulburare anxioasa generalizata.
Printre tulburarile de panica cele mai frecvente se numara atacul de panica. Acesta este un episod de spaima acuta si coplesitoare sau teroare. In timpul atacurilor de panica indivizii simt ca ceva inspaimantator este gata sa se petreaca. Acest sentiment este insotit adesea de simptome ca palpitatii, transpiratie, slabiciune, respiratie sacadata, tremur al muschilor. Atunci cand atacurile de panica devin un lucru frecvent si persoana incepe sa-si faca griji ca va avea atacuri, putem vorbi de o tulburare de panica.
Persoanele cu tulburare de panica pot crede ca au o boala care le ameninta viata. Din cauza acestor temeri ele pot consulta mai multi medici pentru a cauta pe cineva care sa le diagnosticheze durerile. Foarte multe persoane dintre cele diagnosticate cu tulburari de panica dezvolta si agorafobia. Aceste persoane se tem de orice loc in care ar putea fi blocate. Teama cea mai mare este aceea ca ar putea suferi de un atac de panica in locurile aglomerate si agitate, sau se pot teme de locurile inchise din care este greu sa iesi, cum ar fi liftul, metroul, etc.
Persoanele cu agorafobie evita toate locurile de care se tem si, incet, incep sa-si restranga activitatile in mod semnificativ, ramanand in locuri sigure. Uneori, aceste persoane se pot deplasa in acele locuri mai putin sigure pentru ele, dar insotite de o persoana de mare incredere. Oamenii cu agorafobie incep adesea sa consume alcool sau alte substante pentru a face fata simptomelor lor.
Spre deosebire de tulburarea de panica, fobia este o frica intensa de un stimul sau o situatie pe care majoritatea oamenilor nu le considera deosebit de periculoase. De data asta, persoanele care sufera de fobie isi dau seama ca aceasta frica este irationala, dar simt totusi anxietate care poate fi redusa doar prin evitarea obiectului sau a situatiei care provoaca frica. Multi dintre noi avem cateva frici irationale, si cu toate acestea, o frica nu este diagnosticata drept tulburare fobica decat daca ne afecteaza considerabil viata de zi cu zi.
Exista cazuri in care un numar de fobii care afecteaza multe aspecte ale vietii unei persoane, se pot combina cu un comportament obsesiv si compulsiv. Persoanele care au simptome de tulburare obsesiv-compulsiva sunt dominate de acte sau ganduri repetitive. Obsesiile sunt intruziuni repetate ale unor ganduri, imagini sau impulsuri nedorite, care provoaca anxietate. Compulsiile sunt impulsuri irezistibile de a realiza anumite acte sau ritualuri pentru a reduce anxietatea. In cazurile in care nivelul anxietatii atinge cote ridicate, este indicat sa va adresati unui psihoterapeut care va poate ajuta sa gestionati aceste trairi.
Comentarii (7)
Si eu am avut aceiaşi problema ca voi. Am făcut tratamente cu ad, isis si într-un timp f scurt.. din fericire pt mine si cu antipsihotice (orfiril). Este de prisos sa va spun ca ma simţeam la fel după ce terminam tratamentul (este adevărat ca in timpul tratamentului îmi era o idee mai bine). Aceste simptome au durat aproape 5 ani, 5 ani lungi care parca nu se mai terminau. In timpul acesta m-am pierdut jobul si in general prietenii, eram tot timpul in casa si nu ieşim nicăieri. In final am avut norocul sa găsesc pe cineva suficient de bun încât sa îmi explice ce am si sa ma ajute sa trec peste aceste simptome. In prezent sunt bine si am început din nou sa lucrez. Am vrut sa va spun ca exista tratament si ca acesta este disponibil insa nu consta doar in medicaţie ci si in explicarea stărilor, Eu nu am reuşit cu medicaţia si acuma am înţeles de ce nu mergeau anxioliticele. Va urez sănătate si putere sa treceţi peste aceste simptome chinuitoare Cu drag, George
brovo...inteligent
Buna seara! Din pacate si eu prezint simptomele anxietatii: am dureri de cap, ametesc, nu ma pot concentra si retin cam greu ceea ce invat. Mentionez ca am avut pb si-n ceea ce priveste tensiunea, am luat tratament iar acum nu mai este mare cum era inainte (am 22 de ani). Ma afecteaza foarte mult starea actuala de sanatate, de multe ori sunt iritata, nu am rabdare. Am luat valeriana si de fiecare data a avut un efect foarte benefic asupra mea, beau ceaiuri de tei si cu efect calmant. Nu mai beau cafea. As dori un sfat, va rog frumos.
nu e de mirare ca ai o tulburare anxioasa cu gandirea negativa pe care o ai ,pt dumnezeu lucian e mintea si creierul tau .....educal nu renunta ,e usor sa spui nu se mai poate si sa ti plangi de mila .Eu am avut aceasta problema am facut un tratament medicamentos dar acum imi dau seama ca nu trebuia...puteam sa o rezolv altfel si am facxut-o,ma m inscris la facultatea de psihologie sant anul trei imi este mult mai bine dar tre sa ai vointa .cunoastete pe tine insa ti si nu te mai victimiza ai incredere ,totul se rezolva te asigur ..renunta la medicamente treptat si incearca sa ai o gandire pozitiva fii vesl zambeste si bucurate de viata ....pt ca anxietatea dak o lasi ...ucide .....depinde numai de tine ....iti recomand sa mergi la un psihoterapeut......dar in acelasi timp citeste totul despre acest subiect -anxietate -strange ca t mai multe informatii slava domnului ai de unde si incearca singur sa te incurajezi....nu se pote sa spui ca boala nu se poate remedia ...e si cum ai spune am creierul bolnav...si nu este asa ai doar impresia asta ...as vrea sa ti stiu varsta ca sa mi dau seama de ce te victimizezi asa .....sper ca te am putut ajuta ...si imi cer scuze dak am fost prea dura ......multa bafta si sanatete ...
buna seara sa va spun eu am anxietate depresiva majora de aproape 11 ani anul trecut in luna august am fost internat la spitalul alex obegia am facut tratament 3 luni cu efectin si lexotan dar in zadar am accelasi simptome presupun ca aceasta bolaa nu se poate remedia niciodata ca te ia pe neasteptate ..va urez la totii multa sanatate
buna ziua.am fost diagnosticata cu tulburare anxiosdepresiva,de fapt eu acum nu scriu despre mine ci despre sotul meu.Nu ne mai intelegem deloc,il deranjeaza orice la mine,trecem printr-o situatie foarte grea din punct de vedere financiar,dar asta nui cauza problemelor lui.de ex,il deranjeaza cand il sun si il intreb de ce e trist sau suparat,se inerveaza si daca il sun pur si simplu.este foarte nervos,imi spun ca sunt obsedat de geloasa,eu sunt geloasa dar nu sunt obsedata.crede ca sunt o amenintare pt el,desi pe langa toate astea imi spune ca ma iubeste,dar se inerveaza din orice,cand ne certam imi spune ca pleaca,dar nu se intampla asa ceva,da impresia ca il deranjez tot timpul,orice as face si spune,nu e bine.repet ca este f nervos,eu nu sunt,asta e diferenta intr-e noi,eu sunt calma,el nu.m-am saturat sa il aud de fiecare data cand ne certam ca ma ameninta cu plecarea lui,si va spun ca se enerveaza din lucruri marunte de ex de ce il intreb daca are bani stiind ca are,de ce il sun la tel si il intreb de ce e trist sau suparat,imi raspunde ca totul e in mintea mea bolnava.nu mai suport dar nu vreau sal pierd.Este posibil sa sufere si el de anxietate,dar o forma mai grava?pt ca eu nu ma manifest ca el.va rog ajutati-ma sa imi salvez casnicia care de fapt a devenit o tensiune si pt mine si pt el,repet ca imi spune in fiecare zi ca ma iubeste,si atunci care e problema.nu vrea sa mearga la psiholog nici la biserica,i-am propus sa mergem,nu vrea.va rog,am nevoie de un sfat
Ce ar mai fi si aceasta anxietate- o neliniste fara motiv, care te macina de zi cu zi si iti creaza o imagine sumbra asupra vietii tale, si iti pare ca te ineci in in ele... Dar fara neliniste tot nu putem trai. Nu putem fi intr-atit de siguri in viitor, in capacitatile noastre sau ale partenerului.... Putina de anxietate chiar iti vine in ajutor- te pune pe ginduri, te face sa cauti solutii - in cazul cind esti rational, dar cind esti irational, atunci te face sa devii isteric, cazi in panica... Eu in special evit contacte cu persoane care intra in panica, care se monteaza pe emotii negative si care isi pun un NU mare in fata lor- adica se cred incapabili, neputinciosi, cu asa oameni numai iti pierzi timpul... Fiti rationali si optimisti, de voi depinde ce alegeti sa fiti om care vrea sa faca ceva ca sa-i fie mai bine sau se invirte pe acelasi loc unde se ineaca.
Posteaza comentariu