Intr-o lume in care "a te face ascultat" devine sinonim cu "a avea dreptate", "a fi interesant", "a fi capabil", "a fi bun", "a te impune", a vorbi pare mai important decat a asculta.
Viata ne ofera insa si momente in care e preferabil "sa ascultam". De ce? Poate pentru a-l cunoaste pe celalalt, pentru a-i afla nevoile, pentru a-i surprinde intentiile sau pentru a-l insoti, cu adevarat, intr-o dezvaluire. Dar a asculta este o arta, sustin specialistii in comunicare, o arta care se cere a fi exersata, ca si vorbirea, pentru a-si dovedi eficienta.
Pentru eficientizarea comunicarii este recomandata utilizarea unor tehnici specifice de ascultare:
- parafrazarea - formularea, cu propriile cuvinte, a ceea ce crezi ca ai auzit;
- clarificarea - adresarea de intrebari cu scop de clarificare, ameliorare sau completare a imaginii;
- feed-back-ul - impartasirea onesta, imediata a ceea ce gandesti si simti in legatura cu ceea ce ai primit in timpul comunicarii.
A asculta este mai mult decat a nu vorbi si a auzi. Ascultarea presupune atentie, implicare, efort, curiozitate, intelegere, deci consum de energie psihica. Mai mult, ascultarea poate fi sabotata de urmatoarele 12 blocaje:
- Comparatia - in loc sa-l asculti pe celalalt, tu esti ocupat sa te "masori" cu el, pentru a stabili cine este mai competent, devenind dificil sa intelegi ce ti se comunica si sa raspunzi adecvat.
- Contestarea - manifesti o puternica nevoie de a dezbate si a argumenta, doresti sa-ti exprimi opozitia si nu mai asculti restul ideilor celuilalt.
- Acordul excesiv - esti de acord cu absolut orice, in incercarea de a te face placut si a evita conflictul sau confruntarea (insa tot ceea ce este cenzurat va erupe mai tarziu cu mai multa forta).
- A avea dreptate - nevoia de a avea dreptate te inchide la critici si la sugestii constructive.
- Comutarea - schimbarea brusca a subiectului atunci cand nu te simti confortabil cu tema discutata sau alegi sa glumesti pe seama ei.
- Filtrarea - selectezi anumite informatii sau emotii in detrimentul altora cu un caracter negativ, destabilizator.
- Etichetarea - punand etichete celuilalt, traiesti iluzia cunoasterii (confunzi partea cu intregul) si nu mai faci niciun efort pentru a-l asculta.
- Identificarea - povestea pe care celalalt ti-o dezvaluie iti activeaza propria ta poveste, necontinuta inca; devii preocupat cu retrairea sau rezolvarea ei si nu mai poti fi disponibil pentru a afla povestea completa a celuilalt.
- Visarea - atunci cand esti plictisit, obosit sau anxios te lasi in voia imaginatiei si nu mai poti fi prezent la realitatea celuilalt.
- Rezolvarea problemelor - esti concentrat mai mult pe descoperirea solutiilor si pe rezolvarea problemelor celuilalt, decat pe ascultarea si insotirea lui.
- Vederea paranormala - incercarea de a patrunde "dincolo" de ceea ce comunica partenerul pentru a afla ce simte si gandeste cu "adevarat"; interpretativitatea te impiedica si iti distrage atentia de la ceea ce tocmai iti comunica celalalt.
- Recapitularea - intreaga ta atentie este focalizata pe discursul intentionat ca raspuns pentru celalalt, simuland ascultarea si repetand in gand ideile considerate importante.
Cunoasterea acestor blocaje in actul comunicarii nu ne garanteaza "succesul". Ne poate face insa mai constienti de ceea ce facilitam si/sau respingem in intalnirea cu celalalt. Si ne invita sa privim comunicarea si dintr-o alta perspectiva: un dar pentru noi si pentru celalalt.