Jessica Vartoughian: "Cand fac ceva, trebuie sa fie 'the best'!"

"Prima Doamna a unghiilor", romanca de origine armeana care a revolutionat arta ingrijirii unghiilor, ne vorbeste despre viata sa si despre povestea din spatele imensului sau succes.

La varsta de 16 ani, Jessica Vartoughian a plecat din Romania impreuna cu familia. La sase ani dupa ce a ajuns in Statele Unite, a deschis Jessica Nail Clinic, primul salon destinat exclusiv unghiilor. Succesul nu s-a lasat mult timp asteptat, salonul sau devenind preferatul starurilor de la Hollywood si nu numai.

Vedete precum Madonna, Barbra Streisand, Demi Moore, Jodie Foster, Nelly Furtado, Reese Whitherspoon sau Sarah Jessica Parker au calcat pragul salonului sau. Se poate lauda cu faptul ca a "dezvatat-o" pe Printesa Diana de prostul obicei de a-si roade unghiile, cu ajutorul unui produs special, pe baza de cactus.

In prezent, Jessica Vartoughian conduce o afacere de milioane de dolari, lacurile si produsele pentru ingrijirea unghiilor concepute de ea sunt comercializate in peste 28 de tari din intreaga lume. Aflata pentru cateva zile in Romania, "Prima Doamna a unghiilor", cum a fost numita de "New York Times", ne vorbeste despre viata si cariera sa.

Cum s-a nascut pasiunea pentru ceea ce faceti?

Eu nu am lucrat in tara, pentru ca eram foarte tanara cand am plecat. In America a trebuit muncesc, pentru ca tata avea nevoie de ajutorul intregii familii. Noi am plecat din tara fara nimic, doar cu o valiza. Am lasat totul aici si am plecat. Deci a trebuit sa muncesc foarte mult ca sa il ajut pe tata. Tatal meu era un om de afaceri aici, dar, cu ajutorul familiei, a reusit si in America.

De aceea am ales Beauty College. Pentru ca nu stiam engleza si trebuia sa si castig bani. In America nu exista "profesoara de manichiura". Cand te duci la colegiu, nu este nimeni care sa te invete ce sa faci. A trebuit sa invat singura, intr-un fel. Citind manualul si facand practica, am realizat ca fac o treaba buna, ca sunt foarte talentata si a inceput sa-mi placa.

Un lucru foarte important este ca nu am vrut sa devin manichiurista. Pentru mine, era cel mai degradant sa fii manichiurista, chiar si in Romania, si in America. Erai, cumva, al treilea om in salon. Eram tratate foarte prost, asa cum fetele inca sunt tratate in Romania - trebuie sa faca ce li se spune. Asa era si pe timpul meu si mi-am zis ca eu nu pot sa fac asta.

Eu vreau sa fac clienta sa vina pe "timing-ul" meu, pentru ca eu trebuie sa fac ceea ce imi place si, cand fac ceva, trebuie sa fie "the best". Foarte rapid, cu ajutorul familiei, m-am gandit cum sa fac ceva pentru a reusi si a fi independenta.