Sprâncenele sunt de importanţă capitală în interacţiunea cu ceilalţi, cu ajutorul lor noi exprimându-ne emoţiile. O formă armonioasă a sprâncenei transmite interlocutorului un mesaj de persoană calmă, echilibrată şi cu un farmec personal aparte. Din această permanentă preocupare pentru stil şi armonie a apărut sintagma: „Design-ul sprâncenelor”.
Înainte de a apela la serviciile unui profesionist, fă un pic de muncă de investigare, ideal pe „teren”, la faţa locului. Există câteva greşeli capitale care nu trebuie să existe în design-ul sprâncenelor.
Sfatul specialistului: Mirela Păduraru, consilier în estetică şi trainer cosmetică
Greşeala numărul 1: Epilarea sprâncenelor cu ceară
Un profesionist NU epilează cu ceară sprâncenele. Dezavantajele acestei tehnici învechite sunt multiple:
- slăbirea muschiului ocular
- apariţia ptozei (pleoapă lăsată, care se repară chirurgical, prin operaţia de blefaroplastie)
- schimbarea sensului de creştere a firului de par
- risc de iritaţii, infecţii şi boli de piele (în cazul în care ceara mai este şi refolosită).
Greşeala numărul 2: Tunderea excesivă a sprâncenelor la bază
Atunci când se tunde excesiv baza/capul sprâncenei ai toate şansele să ai sprâncene curbate, care îţi vor aduce deserviciul unei persoane cu aspect nefiresc. Uită-te la personaje din desene animate gen mama vitregă din filmul Albă-că-Zăpadă. Sigur nu ţi-ai dori să semeni cu ea...
Greşeala numărul 3: Nerespectarea proporţiilor 2/3 ascendent 1/3 descendent
Greşeala cel mai frecvent întâlnită este sprânceana jumătate ascendentă şi cealaltă jumătate descendentă, cu un unghi ascuţit în mijloc. Este o sprânceană total nenaturală, care dă o impresie răutăcioasă privirii, maturizează sau chiar conferă un aspect vulgar.
Desigur că, de la această regulă există o mică abatere: în cazul feţelor prelungi, când sprânceana este mai „pe drept” şi va fi gen 80% ascendent 20% descendent.
Greşeala numărul 4: Punct greşit de începere
Există un mit complet anapoda de care unii autointitulaţi „specialişti / profesionişti” ţin cu tărie: „baza nasului cu colţul intern al ochiului.”
Şi acum vă întreb: Câte dintre noi avem nasul perfect centrat pe mijlocul feţei şi nu avem o uşoară deviaţie de sept? Prin urmare, ne ghidăm după puntea nasului şi jumătatea distanţei dintre ochi! E mai sigur, nu-i aşa?
Truc: nu apropia sprâncenele când ai un nas mai lung şi nu le depărta prea mult când ai nasul lat.