il vreau inapoi
-
0 0ma simt asa aiurea ca nici macar nu stiu cum sa incep
am cunoscut acum 3 ani pe chat un barbat din alta localitate. cu timpul ne-am cunoscut personal ne-am indragostit, ne-am facut vizite,ne-am cunoscut parintii.
pot sa spun ca a fost cea mai frumoasa poveste de drasgoste cu impliniri pe toate planurile. singurul defect al acestei relatii a fost distanta. si faptul ca el este casatorit dar separat de sotie de ani buni. a doua zi de revelion ne-am certat nin cauza alteia. am citit un mesaj pe telefonul lui in care se ruga de una sa nu-l mai lase sa umble cu alte femei. m-am simtit folosita!!!! am inteles ca fiind distanta asa mare intre noi e normal sa mai existe si alte femei in viata lui dar....
ne-am certat si ne-am impacat
mi-a zis ca ma respecta si ca ma iubeste , ca sunt un inger care a intrat in viata lui
atunci eu i-am cerut sa raminem impreuna am fost si inca mai sunt dispusa sa-mi las familia si casa si serviciul sa ma duc dupa el oriune mi-ar cere dar el mi-a zis ca totusi nu vrea sa renunte la libertatea lui si nici sa-si deranjeze copilul cu relatia lui dar ramine sa mai discutam
apoi eu am plecat la mine acasa. baiatul istet a asteptat sa ajung cu bine ca sa-mi spuna ca intre noi s-a terminat totul, ca si-a gasit pe altcineva (alta decit cea careia ii scrisese mesajul) de care este fff multumit! si vrea sa raminem doar prieteni
m-am injosit, mi-am calcat demnitatea rugindu-l sa nu faca asta dar el a ramas de neclintit. in plus a plecat cu acea femeie la munte la schii si a avut nesimtirea sa-mi dea telefon si sa-mi spuna sa nu-l sun ca ma suna el cind poate. ma simt pustiita
m-am imbolnavit, am slabit fff mult si nu stiu ce sa mai fac
dupa ce s-a intors de la munte a venit a doua zi la mine. a fosta atita tandrete intre noi incit nici nu mai stiu ce sa mai zic dar tot timpul a pus un zid intre noi, tot timpul mi-a zis ca el este cu altcineva.era excitat si mi-a aratat asta dar a zis ca nu se va intimpla nimic intre noi deoarece el si-a promis ceva si nu vrea sa-si incalce principiile. nu vrea sa-i puna coarne femeii lui cu mine.
a insistat fff mult ca vrea sa raminem doar prieteni
de cind a plecat nu i-am mai raspuns la telefon si insista fff mult dar nu stiu ce sa mai fac imi fac rau si cind ii aud vocea dar il vreau inapoi!!!!!!!!!!!
nu pot sa cred ca a dat cu piciorul la o relatie atit de frumoasa de 3 ani pentru o relatie de maxim 2 luni
nu pot sa cred ca m-a inlocuit cu o simpla casierita
sfatuiti-ma ce sa fac cum sa mai procedez ca sa-l aduc inapoi!!!! -
am citit tot ce ai scris cuvant cu cuvant si nu inteleg de ce ai vrea inapoi un asemenea om!?! toate lucrurile care se intampla in lumea asta se intampla cu un scop, poate, in loc sa stai sa te gandesti la metode prin care sa il aduci inapoi, ar trebui sa stai putin si sa te gandesti de ce s-a intamplat asa si cum mai poate evolua relatia voastra...ar fi nevoie de o minune ca lucrurile sa se schimbe, dar Dumnezeu nu risipeste minunile pe persoane care nu sunt demne de ele (cum este el)...ia-ti un timp, plangi, sufera si apoi mergi mai departe, dar nu-ti mai prelungi suferinta...meriti mult mai mult...
-
Draga mea,
Nu cred ca acea persoana merita atentia ta.Daca a facut-o o data, o va face si alta data, astfel incat mai bine renunti acuma, pana cand nu investesti prea multe sentimente in el(chiar daca va cunoasteti de 3 ani).Daca pana acum' cativa ani cand nu prea stiam de internet, era ceva de groaza ca dupa varsta de 30de ani sa mai fi singura, si sa simti nevoia unei prietenii pt. ca unei femei i se ofereau putine locuri unde sa cunoasca un barbat(nu mai mergeai la discoteci sau in diverse localuri), acuma trebuie doar sa vrei ca ti se ofera destule posibilitati si chiar ai de unde alege. Sper sa poti sa iei cea mai buna decizie pt.tine.sfatul meu inca odata ti-l spun :LASA-L -
Din pacate este usor de zis "lasa-l"...si greu de realizat..Cred ca cel mai mare dusman al tau este imaginatia.
Ar trebui sa te puna pe ganduri hotararea lui de a nu o insela pe "ea"...Este crud ce-ti spun..dar cu tine nu prea a folosit asta.Stiu ca te doare..dar faptul ca este doar o casierita..asta nu inseamna ca nu-i o persoana draguta..care poate nici nu stie de tine -
-
Buna,am citit si eu mesajul tau si as vrea sa inteleg si eu o data si o data (pentru ca pana acum sincer nu am reusit)cum o relatie extraordinara poate termina asa?Sincer nu pot sa cred ca asa ceva exista.Nu cred ca acea relatie a fost asa cum spui tu.Trebuie sa fi fost ceva care nu mergea bine,pentru ca altfel inseamna ca ai intalnit un om nebun de-a binelea.Cum poate un om care iubeste si care e perfect multumit de relatia lui sa o abandoneze?Cum poate un om care respecta o femeie sa o faca sa simta asa si sa ii spuna ca nu isi poate insela "prietena" cu ea?E abusurd!
Cred ca e timpul sa privesti lucrurile cat mai normal,daca mai poti!
Spuneai ca ai familie?
Daca cineva din familia ta ar fi avut o astfel de relatie ce parere ai fi avut?
Sau o prietena?
Mai gandeste-te putin!
Cred ca asta nu e iubire la tine!
E altceva,nu stiu ce ,dar nu iubire!
De la un om pe care il iubesti vrei incredere,sinceritate,dragoste,nu asa ceva! -
Ce sa-ti mai spun si eu, fetele au spus deja esentialul.
Ia-ti "timp liber" de la el, linge-ti ranile, iesi cu prietenele, nu stiu...fa ceva pt tine personal, fi egoista....timpul te va vindeca.....cam lent, si cam greu dar o va face.
Eu nu pot sa cred ca vrei inapoi acest om de acum, eu cred ca vrei inapoi, omul de la inceputul relatiei voastre. Si asa e cam greu, daca nu imposibil. De fapt cred ca tu vrei timpul tau inapoi, sufletul si sentimentele, emotiile,visele tale investite....le vrei inapoi. Ti-e greu sa crezi ca ai pierdut, ca ti-ai dat tot sufletul din tine, si acum iti vine inapoi schelalaind, zdrentuit, sfasiat.
Multa bafta, multa putere iti doresc, Camelia. -
Buna!
Sincer te inteleg! In aceasi situatie sunt si eu! LA fel ca tine l-am cunoscut pe chat! La fel ca tine am fost 3 ani!La fel ca tine.....l-am iubit cum nu am iubit pana acum desi am imediat 34 de ani ( sunt divortata si am un baietel de 11 ANI)! Din pacate sunt momente in care nu ma inteleg nici eu pe mine! M-am umilit si l-am implorat si eu si citind ce ai scris am avut impresia pe moment ca EU am scris mesajul! TE INTELEG, crede-ma! Si desi eu din august duc agonia asta incep deja sa ma "linistesc" Nu iti pot spune decat la fel cum au spus si fetele in mesajele anterioare! Uita-l! Asta incerc si eu iar acum imi dau seama ca desi si intre noi a fost distanta si la fel ca tine, unul din motivele invocate au fost distanta pana la urma am realizat ca daca era iubire si din partea lui dar mai ales respect atunci.....Am plans si eu MULT, am slabit si am fost la un pas de spital dar desi fff greu pana la urma m-am ambitionat si mi-am gasit inca un servici ca sa fiu "ocupata" sa nu cumva sa stau si sa ma tot gandesc la el! A ajutat! Cel putin pt mine! Si stii ceva? La fel ca fetele mi-au spus si mie prietenele, mama si cunoscutii dar pana nu vei gasi TU "forta" in tine si pana nu te vei linisti orice sfat dat de noi nu te va ajuta! Gandeste-te la ce ti-a facut si analizeaza "la rece", sincer cred si la fel zic si pentru mine NU A FOST OM!
Tot aici pe mirc mi-am facut un amic, un barbat din Ploiesti care desi nu l-am vazut si nici nu ne vom cunoaste vreodata mi-a zis ceva : PENTRU O RELATIE TREBUIE SUFLET SI RESPECT! La asta m-am gandit si fraza asta m-a ajutat! Si eu m-am simtit dorita dar....deloc respectata ( nu intru in amanunte) dar gandeste-te daca ai avut parte de ele!
Chiar ieri l-am vazut pe internet si am simtit cum "doare" dar m-am hotarat sa nu ma mai las inselata, amagita si batjocorita de un astfel de om! Acelasi sfat ti-l dau si tie! Sper sa nu te fi jignit sau plictisit cu "povestea" mea dar am vrut sa vezi ca mai sunt altele in situatie ta si care si ele se "lupta" dar .....VEI REUSI! Sunt convinsa! Mai am eu o vorba: Dragoste cu forta nu se poate!
te pup Monica -
Draga Alexa, cred ca povestea Monicai te-a facut sa intelegi ceea ce trebuie sa faci, pentru ca ea trecut exact prin aceeasi situatie ca si tine. Cum spunea si ea, chiar daca era o relatie la distanta, asta nu insemna ca respectul iesea din discutie. Am avut si eu o relatie cu un barbat dintr-o alta localitate si s-a derulat perfect, deoarece s-a bazat pe incredere, libertate, dar, mai ales, pe respect. Acum, distanta e si mai mare, deoarece a plecat din tara pentru o perioada lunga de timp.
Ma rog, nu conteaza acum povestea mea. Ideea era ca acel barbat a meritat efortul, pentru ca a fost intotdeauna langa mine. Din pacate nu pot sa spun acelasi lucru si despre barbatul din viata ta. Din cate ai scris in mesajul tau, sincer... nu se merita!!!
Suntem femei puternice. De ce sa plangem pentru un batbat care nici macar nu merita? Cu timpul durerea ti se va alina si poate iti vei aminti de aceasta perioada zambind, intrebandu-te cum de ti-ai pierdut vremea cu asa ceva.
Iti vei gasi cu siguranta forta de a merge mai departe. Nu uita ca noi suntem aici sa te ajutam. -
va multumsec mult tuturor pentru incurajari!!!!!
incerc sa va ascult dar nu stiu cum sau cind, cel putin momentan sufar tare mult
si mai mult sufar cind ma suna si-mi spune "draga mea"
nu-l inteleg
se agita mult cind nu raspund la telefon crede ca am probleme de sanatate, si mai nou are si el
intr-un fel cred ca l-a afectat fff mult si pe el despartirea noastra
sunt derutata complet
inca o data va multumesc pentru sfaturi si sprijin -
Buna! Iti scriu pentru ca si eu m-am indragostit de un tip care este la 3000 de km. departare, am convesat 3-4 luni pe net, ne-am intalnit o singura data si a fost suficient sa ajung sa-l iubesc.Nu stiu ce viitor va avea aceasta "relatie", urmeaza sa vina abia in vara. Sfatul tuturor este sa-l uit si sa-mi vad de viata mea, dar nu mi-a facut nimic rau sa-l uit, ci dimpotriva a fost minunat .... Despre relatia ta, parerea mea este aceiasi cu a multora, vezi-ti de viata ta, nu te merita, si nu se va schimba.Ca-l iubesti? Sunt convinsa. Dar gandeste-te ce viitor ai avea alaturi de el, foarte incert, oricand te poate parasi pentru o alta... esti pregatita? crezi ca ai face fata? Dragostea este minunata... dar doar atunci cand este impartasita, cand exista siguranta, incredere... si mai sunt o groaza de daugat. Nu vorbesc prostii, am avut o relatie de 7 ani, si o mare parte din ce am enumerat mai sus au existat. Si eu am suferit cumplit cand m-am despartit de ex-ul, dar mi-a trecut, imi vad de viata mea, si sunt mult mai bine acum. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat puterea sa o fac, pentru ca a fost al naibii de greu. Din pacate m-am indragostit de tipul acesta care va fi plecat 2-3 ani de acum incolo, nu-i sunt deloc indiferenta, chiar de la el au venit primiele cuvinte dupa ce am fost impreuna, pentru ca mie imi era teama, incercat sa-mi reprim sentimentele. Am sa ma opresc aici deocamdata... dar sunt multe de spus. Te pup! Nu uita: tu esti cea mai importanta, tu esti stapana pe viata ta, si doar tu ti-o poti face mai usoara!
-
Draga alexia
Cred ca tipul de care te-ai indragostit este bolnav ( are o anumita perversitate) si este imatur. Faptul ca te suna acum , cand stie ca iti este rau, fara sa-ti ofere o solutie, ci doar ca sa savureze rezultatul, denota o alta latura urata a caracterului.
La fel si fapul ca a venit excitat la tine si te-a refuzat pentru ca i-a promis celeilalte ca-i este "fidel".
Ceea ce povestesti tu, cu cei 3 ani de "fericire extrema" cred ca s-au petrecut pentru ca nu erati efectiv impreuna si pentru ca nu stiai, inca, ce face el in realitate.
Sfatul meu este sa renunti pentru o perioada la mirc, sa te duci la o sala de fitness ( face bine si la fizic si mai ales la psihic) si sa acorzi mai multa atentie vietii reale. Ai sa fii surprinsa cate lucruri bune se intampla in afara irc-ului. Vine primavara si pregateste-te sa o intampini frumoasa.
Stiu ca de aici ( din partea asta a monitorului) suna foarte simplu dar pentru tine este foarte complicat. Dar, te rog sa ma crezi, reteta asta au incercat-o multe, si a dat rezultate
Multa bafta
-