Din dragoste de bebelusi
-
3 5Mesaj şters de administrator
-
Eu am avut copil foarte devreme, apoi amicele mele au tot avut copii vreo 20 de ani. Si am mai baby-sit, am mai stat sa dorm la ele sau sa le ajut sa faca baie la copii cand nu erau sotii pe acasa si nu se simteau confortabil sa fie singura cu bebe etc, mai ales dupa ce copilul meu crescuse, asa ca am urmarit evolutia sfaturilor legate de cresterea nou nascutului, sugarului, copilului mic.
Copilul meu a fost cam prima generatie dupa revolutie cand se gaseau toate minunile: lapte praf, creme, pampers-uri, vincantolete samd. Vreau sa va spun ca nu numai cate bordeie atatea obiceie, dar chiar si la acelasi bordei (deoarece cativa dintre copii acestia au fost la acelasi pediatru) obiceiurile se schimba mai ceva decat moda tocului la pantofi. Pozitia in care trebuie sa doarma nou-nascut-ul este un exemplu: la inceput era la rang de dogma ca se doarme pe burta, apoi au inceput sa circule istoriile despre SIDS si au fost pusi din nou copiii pe spate, apoi din nou au fost mutati pe o parte si tot asa. Da-ti copiilor miere, nu dati copiiilor miere ca da botulism. Faceti toate vaccinurile posibilie, nu vaccinati deloc copii.
Ideea este sa nu va panicati orice se intampla si sa va urmati instinctul mai degraba decat ultimele dogme la moda. As fi vrut sa-mi fi spus cineva asta acum 20+ ani.
-
Va inteleg scepticismul cu privire la laptele de mama. Am trecut si eu prin el, sentimentul l-am experimentat si eu, dar acum 27 de ani nu ti se prescria decat ser fiziologic, asa ca, in disperarea mea si la sfatul mamei, i-am pus copilului si lapte in ochi si cateva zile mai tarziu copilul avea ochisorii vindecati.
-
a mea a fost de cateva ori constipata, am avut totusi rabdare sa se schimbe situatia din interior, ca sa zic asa, decat sa actionez eu din exterior, asa ca in loc sa ii pun supozitor, am preferat sa schimb de cateva ori laptele, pana l-am descoperit pe cel cu prebiotice. Pt ca evident cauza era laptele praf, cat timp i-am dat lapte de la san nu fusese niciodata constipata.
-
e_rica said:Cred ca exista, totusi, un motiv pentru care a crescut atat de mult speranta de viata in ultimii 100 de ani.
Mda, eu nu stiu ce sa mai zic in legatura cu speranta de viata. Eu credeam ca acum cateva secole oamenii nu traiau mai mult de 40-50 de ani, dar am avut ocazia sa citesc niste biografii de navigatori, astronomi si cartografi care au trait intre sec. 16-18 si vad ca au trait 67 ani, 82 ani, 71 ani, 70 ani, 87 ani ......si am fost chiar acum o luna la un cimitir mai nou, la o pomana, si am vazut destule cazuri de femei si barbati decedati intre 35-50 de ani
L.E: pana si Cristofor Columb si Amerigo Vespucci, cu expeditiile lor grele pe mare au trait 55 si respectiv 57 de ani
Acest mesaj a fost editat de către cafe_au_lait: