Din dragoste de bebelusi
-
3 0ma nu stiu, eu numai din scoala generala am doua momente pe care mi le amintesc mai nasoale, unul din clasa a 6 - a, cand imi venise ciclul si m-am certat cu un coleg care mi-a dat niste suturi in fund, a fost extrem de umilitor atunci, mai ales ca eram lesinata, cum protectia la menstruatie pe vremea aia era cu vata m-am si patat pe sarafan, stiu doar ca m-am dus acasa si i-am spus mamei sa-mi spele sarafanul ca l-am patat si altul nu mai aveam, nu mai stiu de ce nu aveam macar inca unul de rezerva, doar stiu cata furie am avut pe mine atunci... la cateva zile, l-am prins intr-un coltz, eram deja bine, nu mai eram lesinata de la ciclu si l-am caftit de l-a luat dracu', l-as fi calcat in picioare daca aveam putea, aproape ca nici nu a ripostat, cred ca mi-a simtit furia, dar a fost un unic moment cu acel coleg, ne-am impacat dupa un timp, acum suntem friends pe fb si ma uit ca e un om f ok
al doilea coleg cu care am avut cam toate fetele probleme, era un un baiat care ramasese repetent vreo 3 ani la rand, era ditamai vlajganul, nu ne batea, dar din cand in cand i se punea pata pe cate una si ne sucea mana la spate si ne imobiliza, pe asta chiar nu am putut sa-l bat, ma depasa ca forta, dar a durat un timp scurt, nu mai stiu din ce motive s-a potolit, acum este ultra religios
si mai erau nasoale frecusul cu zapada, dar si p\asta l-am rezolvat cu dat cu picioarele la tibie, rau de tot...
in rest, nimic, astea sunt momentele pe care mi le amintesc in care m-am simtit umilita...
restul de cafteli, ca cea din ultimele zile din clasa a 8 -a, au fost parte in parte, ma gandesc la ele cu amuzament
Acest mesaj a fost editat de către Mara77: -
supersensibila si suparata pe viata am fost mereu cand eram mica, din o gramada de motive pe care nu vreau sa mi le amintesc pentru ca nu are sens, s-au dus
de aia mi-am si gasit alinarea mereu in carti, nu-mi placea sa socializez de nici un fel
a trebuit sa ies din asta in momentul in care l-am nascut pe cel mare, dar nici acum nu pot spune ca socializarea imi face mare placere
nu stiu sigur daca din cauza copilariei sau doar pentru ca asa sunt
dar toate chestiile legate de necajirea de catre alti copii m-au facut in timp sa nu-mi mai pese de parerea altora despre mine, ceea ce mi-a adus liniste
de aia le-am spus si le tot spunmereu copiilor mei ca parerile care li se arunca eventual in fata sunt prostii si ca trebuie sa le ignore
si nu numai parerile si persoanele in preajma carora nu se simt confortabil
cand am ajuns aici, in primul an cel mic a avut cam 2 luni in care se plangea incontinuu de stomac, burta inainte de a pleca la scoala, in weekend nu avea nimic
si am luat-o de la capat cu explicatul ca totul e ok si ca nu trebuie sa se streseze de ce e in jur
n-a mai avut nici un fel de probleme de atunci
asa ca cred ca pana la urma cel mai bine e sa inveti sa ai o mare doza de "nesimtire" -
panselutas said:
nu stiu sigur daca din cauza copilariei sau doar pentru ca asa sunt
dar toate chestiile legate de necajirea de catre alti copii m-au facut in timp sa nu-mi mai pese de parerea altora despre mine, ceea ce mi-a adus liniste
de aia le-am spus si le tot spunmereu copiilor mei ca parerile care li se arunca eventual in fata sunt prostii si ca trebuie sa le ignore
si nu numai parerile si persoanele in preajma carora nu se simt confortabil
Tu cu ce ai scris aici ai multa dreptate, de multe ori chestiile astea mi le spuneau si bunica si mama. Numai ca atunci cand am fost copil chesiunile astea nu le intelegeam neam, simteam ca au dreptate, dar nu intelegeam cum, chiar nu puteam sa nu le pun la suflet sau sa nu ma amarasc. Nu lasam sa se vada pe cat posibil la exterior, ma prefaceam mult, eram foarte mandra si orgolioasa de felul meu, dar in sinea mea m-au framantat ani de zile foarte tare. Pur si simplu nu stiam sa imi gestionez bine emotiile. Cred ca asta e problema cu copiii.
Acest mesaj a fost editat de către cafe_au_lait: -
Marlen stiu ca pe aici de mici li se baga copiilor in cap ca trebuie sa fie mereu populari si cu multi prieteni si ca daca nu e asa asta e gresit Incearca sa.i explici ca pe cei care.l sicaneaza sa ii lase in pace chiar daca ei sunt populari Explica.i ca sunt diferite tipuri de oameni respectiv copii si ca nu poti sa fii prieten cu toti Pana la urma o sa.si gaseasca grupul lui in care o sa se simta bine si cu care o sa fie intr.adevar prieten si cu care o sa se joace fara teama sau discutii
-
Mara77 said:
antibody said:Mara, cred ca nu m-am exprimat eu bine. Eu nu-mi aduc aminte sa fi fost nevoie sa folosesc forta fizica in vreun conflict. Intre fete mai rar se ajunge la asa ceva, spre deosebire de baieti, despre asta era vorba.
cu fata am avut un singur conflic pe la 4 - 5 ani, cea care m-a batut, dupa discutia cu mama in care mi-a spus ori ori, am ales ori si i-am trancanit niste linguri de lemn in cap cu care ne jucam in nisip cand a mai incercat sa ma bata
pustiului, baiat, am rupt o nuia si l-am batut peste maini cu ea
urmatoarele conflicte cu lupte fizice au fost clasele 5 - 8, doar cu baieti
clasa a 8-a am incheiat-o eu cu ochiul vanat, colegu cu buza sparta, ne-am batut parte in parte de la niste sicanari de ale lui
acum ne intalnim intamplator si vorbim cu drag, si atunci dupa ce ne-am batut bine, ne-am impacat... sunt Nikita mah nu alta
Mara, ce amintiri mi-ai reinviat acum uitandu-ma in urma, ma minunez cum de am putut sa fac asa ceva. Am fost in clasele 1-10 cu sora mea, cam bleguta cu colegii, acasa era zmeu cu mine. Nu stiu cum de intra in conflicte, dar mereu era batuta de baietii din clasa.
"Palmaresul" meu consta in "aplicarea" cate unui pumn la diversi colegi. Cred ca 4-5 colegi au fost in 10 ani de zile. Mereu ma anuntau fetele ca "sora ta a fost batuta", de obicei eu stateam in banca, imi placea sa scriu... Nu stiu cand si cum ajungeam langa sora mea, simteam ca pica cerul pe mine, cum stiam ca este bleguta, plus ca imi spuneau fetelei ca nu este vinovata, asa ca stiu doar ca il intrebam "ce ai avut cu ea", dar ei incercau sa ma loveasca...nu le reusea pt ca ma retregeam, iar urmatorul lucru care il faceam le trageam cate un pumn direct in fata. Ultimul pumn dat a fost in clasa a noua, tot pt sora mea.
Ma gandesc ca nu i-am lovit prea rau, pt ca niciodata nu am ajuns la diriginta pt asa ceva. Nu am incasat bataie de la nimeni, doar fratele meu obisnuia sa ma bata. Cred ca de asta ii altoiam si eu pe colegi ma razbunam
Cred ca si asta a fost o trauma pt mine, pt ca in urmatorii ani, nu am suportat conflictele ivite langa mine, asa ca interveneam si potoleam lucrurile. Hmmm, ma gandesc cum de nu mi-am luat-o pt ca tineam partea celui mai slab? Cert este ca imi este frica de cearta nu provoc, nu ma las provocata. -
cafe_au_lait said:
Singura mea oaza de bucurie ca sa zic asa era iesitul afara cu copiii - si mai ales cu copiii de la bloc din we de la ai mei, cu ei m-am inteles intotdeauna foarte misto.
>
Cafe, trista povestea ta<....vad ca nu merege, aici pusesem un emoticon care te imbratiseaza
Acest mesaj a fost editat de către Hope93: -
-
io am fost cuminte. ma bateam numai cu fratele meu
.
la scoala nici nu am torturat si nici nu m-au torturat copiii. da....clasicele batai cu zapada, dar le-am luat destul de soft. singura data, pe la vreo 14 ani i-am carpit o palma peste fata unuia de vreo 18-19 care s-a luat de frate-miu si i-a zis nu mai stiu ce. din fericire ala nu a ripostat, deci nu am apucat sa contientizez gravitatea a ceea ce am facut, chit ca mama pe buna dreptate era ingrozita de ce scatoalca puteam sa imi iau inapoi.
frate-miu cred ca mai avea show-uri cu diferiti tiganusi care necajeau mai multi copii, dar cred ca s-a descurcat singur. nu s-a dat in laturi de la a cafti daca era cazul, insa stiu sigur ca a facut-o doar ca sa se apere si nu a lovit pe nimeni fara motiv.
Acest mesaj a fost editat de către Regina_Neagra3: -
Spun gurile rele ca bateam copiii la gradinita. Eu nu-mi aduc aminte si nu pot sa recunosc nimic.
Apoi in I-VIII cu aceeasi colegi au mai existat dispute si divergente, dar fara traume, cred.
Am avut o colega, vecina si prietena, care mi-a zis candva ca eu nu meritam premiul intai, ca ea e mai buna decat mine. Un coleg ma cam ""tragea de codite" si toti au tras concluzia ca ma place, dar nu mi s-a parut niciodata ca ar fi adevarat.
In rest, mai ghionteam pe unii si altii care se luau de cei mai naivi si inocenti.
Eu aveam alte belele pe cap, alte probleme asa ca nu cred ca au lasat semne sicanele respective, ca nu aveam timp sa ma concentrez pe ele.
Unii sunt influentati de astfel de povesti, mai ales daca ne uitam la filmele americane, poate altii devin mai puternici, unii ignora si-n ziua de azi. Depinde foarte mult de copil.
Dar cum am mai spus, un documentar pe tema bully, asa se si numeste filmul, m-a facut sa nu tratez cu usurinta subiectul.
Acest mesaj a fost editat de către AmeliEva: -
-
A venit si randul Sabrinei sa raceasca, pffff tocmai cand trebuie sa plecam. Are nasul infundat si muci multi, din fericire transparenti. Deocamdata ii pun apa de mare si o aspir de cate ori e nevoie. Ii dau si vitamina C. A tusit de cateva ori dimineata, astept sa vina pediatra sa vedem daca mai trebuie sa ii dau si altceva. Off, sper sa fie bine maine cu zborul. Bine ca nu a facut febra macar.
Acest mesaj a fost editat de către bertha_: -
Se pare ca am facut mult zgomot pt nimic, in afara de o simpla si usoara viroza nu are nimic. Adica in afara de muci, nicio alta problema. A venit pediatra, a vazut-o, a consultat-o si am ramas doar pe apa de mare si aspirat mucii. A zis sa luam la noi, in caz ca devine ceva mai serios, eurespal pt tuse si panadol daca face febra. De dormit, doarme buba si vad ca respira bine. In rest, am facut o tona de bagaje. Plecam la aeroport cu doua masini, avem 2 valizoaie enorme doar cu lucrurile ei, plus caruciorul care ocupa un portbagaj intreg. De asteptat la aeroport, tot cu doua masini. O adevarata desfasurare de forte atat la plecare cat si la sosire, aici o pereche de bunici in priza, acolo cealalta pereche de bunici in priza. Au luat si pat, si scaun de masina, si scaun de masa, tot. Sa vedem cum va fi zborul, am niste emotii pt ea......
-
Am jucarii, am suzete, nu mi-a zis sa ii dau nimic daca se agita. Ea oricum e cuminte, pe asta ma bazez, nu e genul care sa planga sau sa urle, sper sa fie ok si in timpul zborului. Mai am pregatite in geanta aleze, pampers, crema, baveta, borcanele cu fructe si mancare, lingurite, servetele umede si uscate, haine de schimb in caz de urgenta, patura, lapte, doua biberoane. Iau si apa de mare pt desfundat nasul, sper sa imi dea voie cu ea in avion.