Din dragoste de bebelusi
-
0 0Mesaj şters de administrator
-
e_rica said:Nu, inca nu a inceput sa vina, abia maine seara o sa treaca pe aici. Saptamana asta oricum stau si eu acasa, o sa vad cum se acomodeaza. Despre pisici mi-a trantit un "eu nu sunt de acord cu pisici in casa", de parca ii ceruse cineva votul. Frate, eu iti spun conditiile, tu decizi daca te coafeaza sau nu, nu te apuci sa arunci judecati despre cum aleg oamenii sa traiasca. Nu iti place, nu vii, ca n-o sa-mi arunc eu pisoii in strada ca iti strica tie feng-shui-ul.
Auci, se pare ca noua madam e autoritara
....nu e tocmai ok a se spune asa ceva la un interviu viitorului angajator, in fata 
Parerea mea este sa ii spui ca doar trebuie, eventual, sa le dea de mancare, si apa, pisicilor, si atat, nu e nevoie sa le mangaie sau mai stiu eu ce. Mda, vezi cum se comporta in urmatoarele saptamani, sper sa fie totusi ok
-
Regina_Neagra3 said
ai cred ca si eu ti-as fi spus ca nu imi plac pisicile si nu sunt de acord cu ele in casa. La urma urmei si-a spus parerea, nah....e normal ca atunci cand ceva iti displace sa o zici in treacat chit ca nu te-a intrebat nimeni. Ca si-a spus parerea nu ar trebui sa te deranjeze, tocmai ca o iei de la egal la egal, nu ca sclava, nu?
Mda, e ca si cum sa zicem m-as duce la un interviu la o firma, si acolo ii spun sefului "Stiti, eu nu sunt de acord cu sistemul cartelelor de pontaj" ......ok, o zic, dar degeaba o zic pentru ca nici pe departe nu e treaba mea sistemul cartelelor si nici nu am ce sa fac in chestiunea asta , eu sunt cea care ca trebui sa ma adaptez chit ca imi place ceva sau nu )
Acest mesaj a fost editat de către cafe_au_lait: -
-
Marlen, Alexutu este un copil tare bun.
Dar unii copii, fie ca asa sunt ei, mai recalcitranti din fire, fie ca parintii nu s-au ocupat prea mult de comportamentul lor, isi iau, asa, cate o aura de "caimacani" si incearca sa-i domine pe altii.
Cand aveam eu baiatul mic, mereu il invatam sa se comporte frumos, sa nu se bata cu alti copii, sa nu vorbeasca urat... iar orice i s-ar intampla, mai bine sa vina sa ne spuna noua, parintilor, si problema se va rezolva.
La cealalta scara locuia un baietel, culmea, cu un an mai mic si cu un cap mai scund decat al meu, dar bine legat si bataus.
Facea, ce facea....si-l batea pe al meu!
Ma trezeam cu al meu plangand la usa, ca T. iar a dat in el.
T. lovea toti copiii, iar parintii lui stiau f. bine comportamentul copilului lor.
Ieseam, vorbeam cu T., ii explicam ca nu a fost frumos ce a facut, il puneam sa promita ca nu-l va mai lovi. Il lasa o perioada in pace, apoi recidiva.
Dar, e drept, la usa maica-sii nu m-am dus niciodata. De ce m-as fi dus? Nu vedeam rostul, din moment ce maica-sa stia f. bine ce fel de copil are, caci fusesera atatia alti copii batuti de el.
Azi asa, maine asa, pana intr-o zi cand mi-au sarit mie capacele si i-am dat dezlegare lui fii-miu, ca daca este atacat sa riposteze.
Dar numai in cazul in care este atacat. Nu cumva sa prinda curaj, din agresat sa devina agresor...ca apoi va avea de dat niste explicatii in fata noastra, a parintilor!
Atat i-a trebuit baiatului meu! Cum l-a lovit ala, i-a tras si al meu o tufleala buna...de m-am trezit cu maica-sa la usa.
Era si cu fii-su de mana.
Ca vecina, ca o fi si o pati!
Zic, adresandu-ma nu vecinei, ci direct lui T.:
- T., tu de cate ori ai dat in I.?
- De mai multe ori.
- I. de cate ori a dat in tine?
- E prima oara.
Ma adresez apoi maica-sii:
- Vecina, l-ai auzit?
- Da. (Uitandu-se incruntata la fii-su.)
- M-ai vazut pe mine vreodata la usa ta, sa-ti fac scandal ca baiatul tau l-a batut pe al meu?
- Nu.
- Ei, atunci, te rog frumos, nici tu nu ai ce cauta la usa mea!
I-am inchis usa, a inghitit galusca, si-a luat flacaul de mana...si dusi au fost!
Ca maica-sa o fi constientizat, in cele din urma, ca daca nu-si educa baiatul, oricand i se va mai putea intampla sa-i vina busit la usa, de catre cine stie cine, iar asta nu-i va pica bine deloc sa-l vada lovit de alti copii, ori ca lui T. i-a fost suficienta buseala de la fii-miu, de-a vazut si el cum este sa fie lovit si cat de dureros este...nu pot sa stiu ce discutii au fost atunci intre mama si fiu.
Cert este, ca de atunci T. nu s-a mai batut cu niciun copil de la blocul nostru, niciodata.
P.s. Dancing, dresuri cu antiderapante pe talpi si in genunchi i-a cumparat fii-mea lui Bobu, de la LDL.
Cand va incepe sa mearga de-a busilea, o sa cupleze direct 4x4.
Acest mesaj a fost editat de către Adriadi: -
-
Marlen, una dintre surorile mele are un baiat. Sora-mea il educa tot asa, pacifist, pana i-a spus o psiholoaga ca un baiat se educa altfel decat o fata. Ca ar fi minunat daca s-ar putea rezolva conflictele doar discutand, dar in lumea lor (a baietilor) nu se intampla asa. Sa il invete sa se apere atunci cand e cazul, pentru ca de multe ori agresorii fug la primul semn ca victima are de gand sa riposteze. Adica de multe ori e suficient ca el sa le arate ca poate folosi oricand si forta fizica, nu sa o si foloseasca efectiv. Si nepotul meu nu s-a transformat in bataus, chiar daca dintotdeauna a fost inalt si bine legat pentru varsta lui. Mai mult, ia apararea celor mai mici ca el. -
antibody said:Marlen, una dintre surorile mele are un baiat. Sora-mea il educa tot asa, pacifist, pana i-a spus o psiholoaga ca un baiat se educa altfel decat o fata. Ca ar fi minunat daca s-ar putea rezolva conflictele doar discutand, dar in lumea lor (a baietilor) nu se intampla asa. Sa il invete sa se apere atunci cand e cazul, pentru ca de multe ori agresorii fug la primul semn ca victima are de gand sa riposteze. Adica de multe ori e suficient ca el sa le arate ca poate folosi oricand si forta fizica, nu sa o si foloseasca efectiv. Si nepotul meu nu s-a transformat in bataus, chiar daca dintotdeauna a fost inalt si bine legat pentru varsta lui. Mai mult, ia apararea celor mai mici ca el.
pe mine nici ca fata nu m-a educat mama (ca pana la tata n-am ajuns cu plangerile) sa fiu pacifista si atat si sa o incasez la greu de la toata lumea.
stiu ca eu mancam bataie la greu de la cel putin 2 copii mai mici ca mine, o fata si un baiat si m-am dus sa ma plang la mama ca ma bat astia doi, mi-a zis doar atat: eu la ma-sa si la tac-su nu ma duc sa fac scandal, ori nu te mai joci cu ei ori te descurci, si m-am descurcat si i-am caftit si eu... habar n-am daca mama a procedat bine sau nu, dar pt mine a fost ok... parerea mea...
dar intr-adevar nici nu am primit liber sa sar la bataie aiurea, sa jignesc copiii, din contra, doar sa ma retrag daca nu-mi convine sau sa ripostez daca ma simt in stare -
Mara, cred ca nu m-am exprimat eu bine. Eu nu-mi aduc aminte sa fi fost nevoie sa folosesc forta fizica in vreun conflict. Intre fete mai rar se ajunge la asa ceva, spre deosebire de baieti, despre asta era vorba.
Sora-mii, de exemplu, i se parea ca sotul ei se joaca prea violent cu copilul, pe langa construit chestii jucau frecvent jocuri care implicau sabii sau lupta corp la corp. Evident ca nu il lovea pe copil (invers da), dar sora-mea avea impresia ca ii stimuleaza agresivitatea (chiar daca baiatul nu se manifesta agresiv in relatiile cu alti copii). Pana cand i-a explicat psiholoaga respectiva ca astfel de jocuri sunt perfect normale pentru baieti, chiar daca noi, fetele, nu ne-am jucat asa cand eram mici. Pentru ca atat cand sunt copii, dar si la maturitate, baietii isi rezolva conflictele si isi stabilesc ierarhiile pe alte criterii decat fetele.
Nu stiu cat de clara am reusit sa fiu. -
Nu e numai vorba de riposte fizice aici. Am inteles ca baietelul lui Marlena stie ceva sa se apere, sa blocheze eventualele lovituri.
Problema mai mare este ca unii copii necajesc prin vorbe alti copii, nu neaparat sa ii loveasca; si cum faci ca un copil mai micut, cand e necajit de altii, sa se apere sau sa ii necajeasca pe aceia, la randul sau? Mai ales cand e vorba de un copil care in familie nu are parte de asa ceva, si nici prin alte parti, un copil care nu prea are habar de asa ceva, are pur si simplu o fire mai blanda.
Mi se pare destul de dificil.
Acest mesaj a fost editat de către cafe_au_lait: -
cel mare al meu a avut niste probleme cu "batausi" in clasa intai, cand a venit de vreo 2 ori acasa cu haina nu intr-o conditie prea buna si l-am intrebat ce s-a intamplat mi-a spus ca a avut niste probleme cu colegi de clasa
i-am spus atunci sa incerce sa-si rezolve problemele singur, nu neaparat sa se bata, dar sa-i evite sau sa vorbeasca cu invatatoarea despre asta
pentru ca nu vin la scoala sa-i rezolv problemele lui
nici timp nu aveam si nici nu mi-a placut vreodata genul asta de abordare a problemei
cand eram eu mica am avut parte de o gramada de sicanari, mai ales prin clasa 3 si a 4-a cand abia ma mutasem in bucuresti, aveam si ochelari si mai si vorbeam cu un minunat accent moldovinesc pi deasupra
dar niciodata nu si-a facut aparitia vreun parinte la scoala, nici nu mi-ar fi placut sa faca asta
am impresia ca cu cat se simte ca copilul este mai mult aparat de un parinte cu atat mai mult acel copil va fi atacat si sicanat
de atunci cel mare nu a mai avut nici un fel de probleme, nici nu e genul care sa se bage in discutii etc, doar acasa isi manifesta spiritul "rebel"))
cel mic desi mult mai firav ca primul nu s-a batut niciodata, poate pentru ca era frati-su undeva in umbra lui
sau poate pentru ca de cand a fost mic de tot i-am repetat la nesfarsit ca orice si oricine i-ar zice prostii sau l-ar necaji sa nu-i bage in seama. Atunci ma refeream la frati-su ca tot timpul se ciondaneau, dar cred ca i-a prins bine si ca abordare in rest
-
-
antibody said:Mara, cred ca nu m-am exprimat eu bine. Eu nu-mi aduc aminte sa fi fost nevoie sa folosesc forta fizica in vreun conflict. Intre fete mai rar se ajunge la asa ceva, spre deosebire de baieti, despre asta era vorba.
cu fata am avut un singur conflic pe la 4 - 5 ani, cea care m-a batut, dupa discutia cu mama in care mi-a spus ori ori, am ales ori si i-am trancanit niste linguri de lemn in cap cu care ne jucam in nisip cand a mai incercat sa ma bata
pustiului, baiat, am rupt o nuia si l-am batut peste maini cu ea
urmatoarele conflicte cu lupte fizice au fost clasele 5 - 8, doar cu baieti
clasa a 8-a am incheiat-o eu cu ochiul vanat, colegu cu buza sparta, ne-am batut parte in parte de la niste sicanari de ale lui
acum ne intalnim intamplator si vorbim cu drag, si atunci dupa ce ne-am batut bine, ne-am impacat... sunt Nikita mah nu alta
-
panselutas said:
i-am spus atunci sa incerce sa-si rezolve problemele singur, nu neaparat sa se bata, dar sa-i evite sau sa vorbeasca cu invatatoarea despre asta
pentru ca nu vin la scoala sa-i rezolv problemele lui
nici timp nu aveam si nici nu mi-a placut vreodata genul asta de abordare a problemei
cand eram eu mica am avut parte de o gramada de sicanari, mai ales prin clasa 3 si a 4-a cand abia ma mutasem in bucuresti, aveam si ochelari si mai si vorbeam cu un minunat accent moldovinesc pi deasupra
dar niciodata nu si-a facut aparitia vreun parinte la scoala, nici nu mi-ar fi placut sa faca asta
am impresia ca cu cat se simte ca copilul este mai mult aparat de un parinte cu atat mai mult acel copil va fi atacat si sicanat
Ok, cazul tau, dar cand este vorba de bullying adevarat, ce este de facut? Care ar fi parerea ta in situatia de sicanari repetate, amenintari, chiar lovituri (cand sunt mici)?
Nu stiu, dar chestiile astea imi par destul de serioase.
Eu am mai spus ca am avut parte de bullying din partea a doua colege de clasa intre 10 - 13 ani, si am avut destul de mult de furca cu ele.
Exact in perioada aceea de varsta mai aveam parte de:
- locuiam cu bunica, in we mergeam la ai mei in alt cartier;
Bunica-mea era o femeie mai rece, mai aspra, care imi interzicea destul de multe lucruri normale pt un copil, ma lasa mult mai putin afara decat erau lasati alti copii, ma critica des si imi tragea palme daca nu mancam tot din farfurie sau veneam acasa cu vreun 9, si altele.
- La asta se adauga faptul ca perioade destul de lungi venea unchiul (fratele mai mic al mamei, scriitor, boem, betiv, locuia in anumite perioade cu noi) acasa la noi beat, certuri cu bunica, mai ales noaptea etc.
- stateam adeseori la coada la carne impreuna cu bunica, seara, noaptea, se lua lumina, invatam la lumanare, in casa era frig si stateam incotosmanata sau in pat cu caramida calda la picioare
- in we cand mergeam la ai mei, alte dandanale - bataite si pedepse ca nu mancam tot, ca nu aveam grija cum trebuie de sor-mea mai mica, eram trimisa la cozi imense la paine sau ulei care durau ore intregi
- nici nu eram imbracata si incaltata chiar cum trebuie, datorita zgarceniei tatalui meu
Si daca la toate astea adaugi acel bullying de la scoala...pai zic eu ca tabloul este complet, eu fiind si un copil un pic mai sensibil, pe mine acum la varsta maturitatii nici nu ma mira ca incepand cu 12-13 ani am dat in depresie care in timp s-a agravat (evident insa ca la varsta aia habar nu aveam si nu intelegeam ce e chestia cu depresia, mai peste niste ani am pus lucrurile cap la cap).
Singura mea oaza de bucurie ca sa zic asa era iesitul afara cu copiii - si mai ales cu copiii de la bloc din we de la ai mei, cu ei m-am inteles intotdeauna foarte misto.
Revenind la bullying. Si eu ma feream ca dracu' de tamaie de parat, de vorbit cu diriginta, cu profesorii, dar de povestit, le povesteam bunicii si mamei. Bunica nu a venit la scoala, ca si tine Panse, ma mai invata ce sa zic, sa fiu mai ironica etc.
Dar cred ca nu ar fi stricat deloc sa mearga odata la sedinta cu parintii si sa vorbeasca foarte serios despre problema cu diriginta si parintii celor doua colege, daca acele fete nu ar mai fi vorbit cu mine si nu m-ar mai fi bagat in seama, m-ar fi evitat, cred ca as fi fost cea mai fericita.
Acest mesaj a fost editat de către cafe_au_lait: