Din dragoste de bebelusi
-
5 1dalia05 said:P.S. Recunosc, Erica nu imi este nici simpatica, nici antipatica, nu rezonez cu ea, dar reuseste sa ma enerveze din cand in cand, nu ca ar conta pentru ea mai mult decat pentru mine
Dalia, eu cu Erica nu ma stiu, nu suntem nici prietene, nici altele. Asta sa lamurim treaba cu haita sau cu luatul apararii.
Pe tine te-am citit cu drag... pana acum, cand cica incercai sa trezesti bunatatea, dar se pare ca nu ti-a iesit. Ma intreb de-o fi legat de metoda aleasa, de cuvintele alese, de stil, de blandete ori ba.
Ps. ai un nepot superb. Sa-ti traiasca si sa fie sanatos!
-
Bun, aici e topic pt mamici si bebei, asa ca ar fi mai frumos sa-i lasam pe ei sa se desfasoare in liniste.
Acest mesaj a fost editat de către AmeliEva: -
dalia05 said:
AmeliEva said:Bun, aici e topic pt mamici si bebei, asa ca ar fi mai frumos sa-i lasam pe ei sa se desfasoare in liniste.
Mamici, bebei si bunici, eu fac parte din categoria bunici, ma banezi tu?! Fie vorba intre noi nu mi s-a parut ca vreo mamica a fost deranjata de ce am spus, dar au sarit chibitii.....nu o spun cu rautate, dar mamele in covarsitoarea majoritate chiar sunt empatice. Dar daca imi interzici tu sa mai intru pe topicul asta, ma conformez ...ca incepe scoala
A inceput deja.
-
dalia05 said:Forumul asta amesteca mesajele, postam la un topic si aparem la altul....M-am conversat cu Amelie despre bebelusi in cafenea
Noi si ei sa fim sanatosi Ti-am raspuns in cafenea, ca discutia noastra nu mai era despre bebei.
Acest mesaj a fost editat de către AmeliEva: -
-
Sa spun cum fu la babysitting.
Cum nu am copil pt mine a fost initial o provocare. Doi bebei in acelasi timp. Si unul dintre ei doar jumatate de an.
Ma gandeam deja cum iese fum pe urechi si scantei din calcaie
Realitatea a fost ca bebelul mic de jumatate de an a fost triathlon baby: eat, sleep, poop. Nu a plans deloc. Si a ras continuu toata ziua...ma rog cat fuse treaz din zi. Spre marea mea uimire: copiii mici dorm mult
Programul la el a fost foarte clar: mancare la 14.00, apoi joaca, apoi mancare la 17.00, apoi somn, apoi mancare la 19.00 joaca, mancare inainte de culcare si culcare.
La bebelina unde credeam eu ca o sa fie cel mai usor a fost cel mai complicat La 3 ani si jumatate are personalitate deja. Asa ca am inceput ziua cu o cearta care s-a soldat cu faptul ca l-a anuntat oficial pe sotul meu ca nu mai sunt prieteni si nu il mai invita la ziua ei (se pare ca la 3 ani asta este cea mai serioasa dovada de rupere a prieteniei).
Problema a fost cu faptul ca vroia sa manance un iaurt (sau ce o fi fost) care era al bebelinului. Si culemea erau ultimele doua asa ca nu aveam cum sa o las. Deci i-am facut prezentarea tuturor iaurturilor si piureurilor din casa. Evident fara succes. A plans, a aruncat cu chestii, a urlat. Am lasat-o sa se calmeze. Apoi i-am explicat iar cum bebelinii mici nu au voie orice mancare si ca tre sa ma inteleaga ca nu am cum sa ii dau iaurtul ala. Iar nimic. Iar plans, urlat, aruncat cu fundul in sus in canapea.
Am lasat-o in pace si i-am zis ca noi plecam la plimbare. daca vrea sa stea acasa sa planga nu are decat. daca vrea cu noi atunci e timpul sa isi ia pantofii sa mergem.
Ca prin minune a uitat de tot "necazul'" iaurtului si era pe hol sa se imbrace.
Apoi a inceput discutia cu ce sa se incalte. ca vroia neaparat cu cizmele de cauciuc I-am tot explicat ca nu se potrivesc cizmele cu rochita cu maneca scurta dar degeaba. Imi arata foarte serioasa ca rochita e cu roz si cizmele tot cu roz deci se potrivesc. Uimitor cum moda poate fi atat de usor inteleasa pana si de o bebelina de 3 ani
Am ajuns la compromisul ca se incalta cu pantofii pe strada si luam cizmele la noi.
Pe drum am aflat ca de fapt bunica ei ii datea mereu cizmele cand mergeau la locul de joaca pt ca e nisip Stia saracuta ce stia. Numai eu nu stiam.
Ne-am jucat. Bebelinul a stat si el pt prima data in viata lui pe nisip (sper sa nu se fi suparat parintii pe noi). L-am pus si intr-un legan special care arata ca un pampers Adica i-am obosit bine.
Apoi am trecut pe la magazin ca sa isi aleaga bebelina orice iaurt vrea ea ca sa nu avem discutii iar cu iaurtul acasa. Si gata plimbarea.
La 17.00 cand am ajuns acasa: bebelina abia mai isi tara picioarele (parintii nu prea o pun sa mearga pe jos si erau uimiti la culme cum am reusit sa facem sa mearga pe jos din centru pana acasa ca la ei vrea mereu in brate), bebelinul dormea in carut, si sotul meu se uita cu jind la el
Deci rpd mancare, schimbat, culcat bebelinul.
Bebelina a mancat si ea ceva si s-a asezat la film si motaia in canapea.
La 7 a decis insa ca ea vrea la somn. Dar la somn presupune intai fuga de spalat pe dinti, apoi fuga de schimbat in pijamale, apoi fuga de urcat in pat, fuga de orice presupune mersul la somn. Mi-a luat o ora sa reusesc sa o bag in pat. Desi culmea imediat ce a ajuns in pat a picat ca musca
Bebelinul pe care il trezisem intre timp, s-a jucat, a mancat, m-a tras bine de par si intr-un final a mers si el la somn.
La 9 eram si eu si sotul adormiti pe canapea cu baby phonurile langa noi Pana la miezul noptii cand au venit parintii l-am verificat pe bebelin de vreo 10 ori daca doarme k ca imi era frica sa nu se intoarca cu fata in jos paranoia bate-o vina
Deci concluzia fu ca nu fu asa greu. Dar tre sa ai rabdare nu gluma . Si nu stiu daca o am pentru fiecare zi. Si sincer am avut mare noroc ca a fost vremea buna si am avut voie sa iesim cu ei. Altfel era mult mai greu daca stateam in casa toata ziua. -
schonland said:Sa spun cum fu la babysitting.
Cum nu am copil pt mine a fost initial o provocare. Doi bebei in acelasi timp. Si unul dintre ei doar jumatate de an.
Ma gandeam deja cum iese fum pe urechi si scantei din calcaie
Realitatea a fost ca bebelul mic de jumatate de an a fost triathlon baby: eat, sleep, poop. Nu a plans deloc. Si a ras continuu toata ziua...ma rog cat fuse treaz din zi. Spre marea mea uimire: copiii mici dorm mult
Programul la el a fost foarte clar: mancare la 14.00, apoi joaca, apoi mancare la 17.00, apoi somn, apoi mancare la 19.00 joaca, mancare inainte de culcare si culcare.
La bebelina unde credeam eu ca o sa fie cel mai usor a fost cel mai complicat La 3 ani si jumatate are personalitate deja. Asa ca am inceput ziua cu o cearta care s-a soldat cu faptul ca l-a anuntat oficial pe sotul meu ca nu mai sunt prieteni si nu il mai invita la ziua ei (se pare ca la 3 ani asta este cea mai serioasa dovada de rupere a prieteniei).
Problema a fost cu faptul ca vroia sa manance un iaurt (sau ce o fi fost) care era al bebelinului. Si culemea erau ultimele doua asa ca nu aveam cum sa o las. Deci i-am facut prezentarea tuturor iaurturilor si piureurilor din casa. Evident fara succes. A plans, a aruncat cu chestii, a urlat. Am lasat-o sa se calmeze. Apoi i-am explicat iar cum bebelinii mici nu au voie orice mancare si ca tre sa ma inteleaga ca nu am cum sa ii dau iaurtul ala. Iar nimic. Iar plans, urlat, aruncat cu fundul in sus in canapea.
Am lasat-o in pace si i-am zis ca noi plecam la plimbare. daca vrea sa stea acasa sa planga nu are decat. daca vrea cu noi atunci e timpul sa isi ia pantofii sa mergem.
Ca prin minune a uitat de tot "necazul'" iaurtului si era pe hol sa se imbrace.
Apoi a inceput discutia cu ce sa se incalte. ca vroia neaparat cu cizmele de cauciuc I-am tot explicat ca nu se potrivesc cizmele cu rochita cu maneca scurta dar degeaba. Imi arata foarte serioasa ca rochita e cu roz si cizmele tot cu roz deci se potrivesc. Uimitor cum moda poate fi atat de usor inteleasa pana si de o bebelina de 3 ani
Am ajuns la compromisul ca se incalta cu pantofii pe strada si luam cizmele la noi.
Pe drum am aflat ca de fapt bunica ei ii datea mereu cizmele cand mergeau la locul de joaca pt ca e nisip Stia saracuta ce stia. Numai eu nu stiam.
Ne-am jucat. Bebelinul a stat si el pt prima data in viata lui pe nisip (sper sa nu se fi suparat parintii pe noi). L-am pus si intr-un legan special care arata ca un pampers Adica i-am obosit bine.
Apoi am trecut pe la magazin ca sa isi aleaga bebelina orice iaurt vrea ea ca sa nu avem discutii iar cu iaurtul acasa. Si gata plimbarea.
La 17.00 cand am ajuns acasa: bebelina abia mai isi tara picioarele (parintii nu prea o pun sa mearga pe jos si erau uimiti la culme cum am reusit sa facem sa mearga pe jos din centru pana acasa ca la ei vrea mereu in brate), bebelinul dormea in carut, si sotul meu se uita cu jind la el
Deci rpd mancare, schimbat, culcat bebelinul.
Bebelina a mancat si ea ceva si s-a asezat la film si motaia in canapea.
La 7 a decis insa ca ea vrea la somn. Dar la somn presupune intai fuga de spalat pe dinti, apoi fuga de schimbat in pijamale, apoi fuga de urcat in pat, fuga de orice presupune mersul la somn. Mi-a luat o ora sa reusesc sa o bag in pat. Desi culmea imediat ce a ajuns in pat a picat ca musca
Bebelinul pe care il trezisem intre timp, s-a jucat, a mancat, m-a tras bine de par si intr-un final a mers si el la somn.
La 9 eram si eu si sotul adormiti pe canapea cu baby phonurile langa noi Pana la miezul noptii cand au venit parintii l-am verificat pe bebelin de vreo 10 ori daca doarme k ca imi era frica sa nu se intoarca cu fata in jos paranoia bate-o vina
Deci concluzia fu ca nu fu asa greu. Dar tre sa ai rabdare nu gluma . Si nu stiu daca o am pentru fiecare zi. Si sincer am avut mare noroc ca a fost vremea buna si am avut voie sa iesim cu ei. Altfel era mult mai greu daca stateam in casa toata ziua." Nu fu asa greu", dar s-o faci zilnic, cum ar fi? Lasa ca te-ai descurcat misto.
Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: -
-
-
-
-
Si eu o admir pe Marle pana la cer si doua palme mai sus. Mi se pare uimitor cum se implica in cresterea flacaului. Un exemplu de urmat pentru toata lumea.
Si mai avem niste prieteni la care tot asa ma uit ca la niste zei. Dar probabil ajuta ca tipa este psiholog si job ul ei de zi cu zi este sa ajute familile cu copii autisti sa invete cum sa traiasca si sa se comporte cu un copil care are nevoi speciale.
Am spus-o si o sa o repet pt totdeauna: sa fii parinte este cea mai grea slujba. Pentru ca sa fii parinte nu inseamna doar sa te reproduci.
Probabil ca voi scandaliza juma de forum dar pentru mine cainele a reprezentat un mare pas inainte. M-am vazut nevoita sa ma educ si sa invat sa fiu consistenta, sa imi evaluez mesajele pe care le transmit ca sa fie clare, sa nu spun nu doar de dragul de a spune nu, sa am rabdare, sa inteleg ca nimeni nu imi citeste gandurile etc etc etc. E un exercitiu folositor
