nu imi revin dupa pierderea unei sarcini:(
-
3 0Buna, dragele mele,
Am pierdut in ianuarie o sarcina, micuta ce-i drept, dar sufar si cum. Mai am un baietel de 2 ani si 10 luni si mi-am dorit mult sa ii fac un fratior sau o surioara, dar din cauza unei raceli puternice am pierdut sarcina. Problema e ca fizic mi-am revenit, insa psihic nu. Am momente cand plang, ma gandesc ca am gresit cu ceva, nu mi-e bine deloc. Eu sunt si contra avorturilor, chiuretajelor si nu concep ideea de a pierde un copil. Era micuta sarcina, avea 3 saptamani, dar deja ma legasem de sufletelul acela mic si se pare ca am ramas asa, nu pot trece peste. Va rog sa nu imi spuneti ca era doar un embrion, doar un sambure, ca nu e asa, avand in vedere ca inima baietelului meu i-am auzit-o la 6 saptamani! Nu mai stiu ce sa fac, incotro s-o apuc. Ma bufneste plansul din senin... In mintea mea, singura sansa e sa mai incerc o data, dar mi-e teama ca se va repeta istoria si nu as putea sa duc atatea. Sotul ma sustine, am o familie frumoasa si sanatoasa, dar nu inteleg de ce nu pot sa trec peste. Botezul unui copilas oare ajuta? A fi nasica e o scapare?
-
Buna Simika,
este normal sa suferi si vei mai suferi ..face parte din tine cat vei trai..este mult prea devreme sa spui ca gata nu mai suferi..timpul iti va alina durerea de acum..daca tu crezi ca ti mai pansezi sufletul fiind nasica, de ce nu!? fa exact ceea ce iti spune tie inima.. Iti urez sa te linistesti mai ales ca mai ai un copilas micut care are nevoie de tine..nu te grabi cu urmatoarea sarcina..cand vei fi pregatita sufleteste va veni..fa ti si ceva controale eventual..
Numai bine iti urez! -
Multumesc mult, fetelor. Am fost sa vb la o biserica chiar sambata de dimineata, insa nu era protul, o sa mai incerc. Dorctora mea mi-a spus ca de la raceala puternica puteam naste un bebelus cu mari probleme, asa ca mai bine ca s-a intamplat asa. Mititelul... Un coleg de munca, mi-a spus ca sufletelul a ales sa ma paraseasca, a fost decizia lui si ca ar fi bine sa ii multumesc pentru asta, poate ca nu era momentul sa vina in viata mea. Cu toate sfaturile, explicatiile, eu tot nu ma pun psihic pe picioare. Cred ca tot in biserica ma linistesc, dupa o slujba, cum spui tu, Milady_me.
-
Buna, Simika
Desi nu duc lipsa de capacitate de empatie, nici eu nu m-as hazarda sa afirm ca inteleg exact calvarul prin care treci acum. Eu sufar de endometrioza, am suportat o interventie chirurgicala in urma cu 5 ani si sunt sanse mici sa devin vreodata mama din pricina acestei boli recidivante. In pofida celor mai intunecate pognoze medicale, am ramas insarcinata la un moment dat, chiar fara sa fac vreun efort sau vreun tratament, dar a fost o sarcina fara embrion (asa-zisa sarcina cu ou clar). S-a eliminat de la sine dupa cateva saptamani si nu a mai fost necesar un chiuretaj. Exact cum spunea anterior Milady_me, cred ca in cazul meu a fost vorba de selectia naturala, de modul organismului de a respinge o sarcina cu anomalii. Am inteles ca este o problema frecventa, care afecteaza si femei perfect sanatoase, neavand nicio legatura cu endometrioza cu care am fost eu diagnosticata.
Daca vorbele noastre iti aduc un strop de alinare, ne bucuram sa iti fim de ajutor. Daca simti ca refugiul in credinta este cea mai buna solutie pentru tine in acest moment, fa exact ceea ce iti spune sufletul si gaseste-ti pacea interioara, mai ales ca ai un sot intelegator si un copil care are nevoie de indrumarea si iubirea ta. Daca iti poate veni consolarea prin botezarea copilului altcuiva, de ce nu? Ofera-ti timp pentru ca ranile sa se cicatrizeze, iar daca va doriti un frate sau o sora pentru baiatul vostru, incercati din nou atunci cand veti fi amandoi pregatiti psihic.
Niciun doctor nu ne poate garanta ca astfel de evenimente triste nu se vor repeta in viitor, dar nici nu vom avea scuze daca renuntam la ceea ce ne dorim fiindca teama de a trece printr-o experienta similara ne paralizeaza orice miscare si ne impiedica sa luam orice decizie. Mult curaj si multa putere pentru a depasi o perioada nefericita din viata ta si pentru a te smulge din mrejele depimarii! Iti tin pumnii, te imbratisez cu drag si sper sa aud numai vesti bune despre familia ta.
Acest mesaj a fost editat de către Lukina: -
Lukina said:Buna, Simika
Desi nu duc lipsa de capacitate de empatie, nici eu nu m-as hazarda sa afirm ca inteleg exact calvarul prin care treci acum. Eu sufar de endometrioza, am suportat o interventie chirurgicala in urma cu 5 ani si sunt sanse mici sa devin vreodata mama din pricina acestei boli recidivante. In pofida celor mai intunecate pognoze medicale, am ramas insarcinata la un moment dat, chiar fara sa fac vreun efort sau vreun tratament, dar a fost o sarcina fara embrion (asa-zisa sarcina cu ou clar). S-a eliminat de la sine dupa cateva saptamani si nu a mai fost necesar un chiuretaj. Exact cum spunea anterior Milady_me, cred ca in cazul meu a fost vorba de selectia naturala, de modul organismului de a respinge o sarcina cu anomalii. Am inteles ca este o problema frecventa, care afecteaza si femei perfect sanatoase, neavand nicio legatura cu endometrioza cu care am fost eu diagnosticata.
Daca vorbele noastre iti aduc un strop de alinare, ne bucuram sa iti fim de ajutor. Daca simti ca refugiul in credinta este cea mai buna solutie pentru tine in acest moment, fa exact ceea ce iti spune sufletul si gaseste-ti pacea interioara, mai ales ca ai un sot intelegator si un copil care are nevoie de indrumarea si iubirea ta. Daca iti poate veni consolarea prin botezarea copilului altcuiva, de ce nu? Ofera-ti timp pentru ca ranile sa se cicatrizeze, iar daca va doriti un frate sau o sora pentru baiatul vostru, incercati din nou atunci cand veti fi amandoi pregatiti psihic.
Niciun doctor nu ne poate garanta ca astfel de evenimente triste nu se vor repeta in viitor, dar nici nu vom avea scuze daca renuntam la ceea ce ne dorim fiindca teama de a trece printr-o experienta similara ne paralizeaza orice miscare si ne impiedica sa luam orice decizie. Mult curaj si multa putere pentru a depasi o perioada nefericita din viata ta si pentru a te smulge din mrejele depimarii! Iti tin pumnii, te imbratisez cu drag si sper sa aud numai vesti bune despre familia ta.Ai dreptate, intre timp am ajuns si la biserica, am bocit nitel, dar sa stii ca mi-a prins bine rugaciunea....dar tot vreau sa fiu nasica
.... ma simt oarecum usurata pentru ca nu a fost nevoie sa fac un chiuretaj de curatire a locului, atunci chiar ca era disctrusa si consideram ca eu sunt totalmente vinovata. Iubesc copiii, daca as putea face 10 nu m-as da inapoi, dar din pacate am rh negativ, uter retrovers si nu pot decat 2 si acum cand am pierdut la 2a sarcina mi s-a facut un vaccin pentru rh, ca sa il pot face si pe al3lea fara probleme, dar daca pierd si cea de-a 3a sarcina, imi cam iau gandul de la bb 2 si ma doare asta. Sotul se gandea sa il adoptam pe al2lea si nu consider o idee rea deloc, dar pana una alta mai incercam noi. -
simika said:
Ai dreptate, intre timp am ajuns si la biserica, am bocit nitel, dar sa stii ca mi-a prins bine rugaciunea....dar tot vreau sa fiu nasica
.... ma simt oarecum usurata pentru ca nu a fost nevoie sa fac un chiuretaj de curatire a locului, atunci chiar ca era disctrusa si consideram ca eu sunt totalmente vinovata. Iubesc copiii, daca as putea face 10 nu m-as da inapoi, dar din pacate am rh negativ, uter retrovers si nu pot decat 2 si acum cand am pierdut la 2a sarcina mi s-a facut un vaccin pentru rh, ca sa il pot face si pe al3lea fara probleme, dar daca pierd si cea de-a 3a sarcina, imi cam iau gandul de la bb 2 si ma doare asta. Sotul se gandea sa il adoptam pe al2lea si nu consider o idee rea deloc, dar pana una alta mai incercam noi. Simika, nu mai numara "pierderile" ca te incurci si pe tine si pe noi.
Ai un singur copil si atat!
Lasa sarcina 2, sarcina 3...prea multe date care incurca problema.
Am 2 cazuri in familie : sora si nepoata mea, amandoua cu RH negativ si amandoua au trecut prin sarcini pierdute. Sora mea a pierdut prima sarcina pana sa o faca pe fiica-sa.
Iar fiica-sa a pierdut vreo cateva sarcini intre cei doi copilasi.
Deci, nu-i regula... chiar daca ai RH negativ, poti face copii dar trebuie sa fii constienta si extrem de atenta ca nu ai voie sa racesti sau sa te expui la nici un virus, copilul neavand imunitate deloc.
Sfatul meu, ia o pauza, pune-te pe picioare cu sanatate, lasa un pic organismul sa se refaca, creste-ti imunitatea ta cu ceva ulei de catina, ceai de ginger, mega doze de vitamina C si apoi purcede la a doua sarcina!
Din momentul in care esti insarcinata va trebuii sa eviti pe toti si sa fii extrem de precauta unde manci, ce manaci, cu cine te vezi. Evitand pe cat de mult poisbil sa fii in spatii inchise si apropiate cu alti oameni pentru a evita luarea vreunui virus.
Deci, capul sus, viata merge inainte, dorinta de a avea inca un bebe o sa-ti dea puteri sa te refaci complet si sa o iei de la capat cu o noua sarcina in cateva luni!
-
Maricon said:
simika said:
Ai dreptate, intre timp am ajuns si la biserica, am bocit nitel, dar sa stii ca mi-a prins bine rugaciunea....dar tot vreau sa fiu nasica
.... ma simt oarecum usurata pentru ca nu a fost nevoie sa fac un chiuretaj de curatire a locului, atunci chiar ca era disctrusa si consideram ca eu sunt totalmente vinovata. Iubesc copiii, daca as putea face 10 nu m-as da inapoi, dar din pacate am rh negativ, uter retrovers si nu pot decat 2 si acum cand am pierdut la 2a sarcina mi s-a facut un vaccin pentru rh, ca sa il pot face si pe al3lea fara probleme, dar daca pierd si cea de-a 3a sarcina, imi cam iau gandul de la bb 2 si ma doare asta. Sotul se gandea sa il adoptam pe al2lea si nu consider o idee rea deloc, dar pana una alta mai incercam noi. Simika, nu mai numara "pierderile" ca te incurci si pe tine si pe noi.
Ai un singur copil si atat!
Lasa sarcina 2, sarcina 3...prea multe date care incurca problema.
Am 2 cazuri in familie : sora si nepoata mea, amandoua cu RH negativ si amandoua au trecut prin sarcini pierdute. Sora mea a pierdut prima sarcina pana sa o faca pe fiica-sa.
Iar fiica-sa a pierdut vreo cateva sarcini intre cei doi copilasi.
Deci, nu-i regula... chiar daca ai RH negativ, poti face copii dar trebuie sa fii constienta si extrem de atenta ca nu ai voie sa racesti sau sa te expui la nici un virus, copilul neavand imunitate deloc.
Sfatul meu, ia o pauza, pune-te pe picioare cu sanatate, lasa un pic organismul sa se refaca, creste-ti imunitatea ta cu ceva ulei de catina, ceai de ginger, mega doze de vitamina C si apoi purcede la a doua sarcina!
Din momentul in care esti insarcinata va trebuii sa eviti pe toti si sa fii extrem de precauta unde manci, ce manaci, cu cine te vezi. Evitand pe cat de mult poisbil sa fii in spatii inchise si apropiate cu alti oameni pentru a evita luarea vreunui virus.
Deci, capul sus, viata merge inainte, dorinta de a avea inca un bebe o sa-ti dea puteri sa te refaci complet si sa o iei de la capat cu o noua sarcina in cateva luni!
Ai un stil foarte direct! Nu ma intelege gresit, e un atu. Acum, in legatura cu problema mea: le-am numarat pentru ca asa sunt eu, tin cont de fiecare detaliu in parte, nu m-am gandit ca incurc pe cineva, desi se pare ca ai dreptate. Cu pusul pe picioare, asta fac acum, sunt in carantina totala, detoxifiez organismul (am luat 2 luni cu anticonceptionale) si bag ce trebuie pentru imunitate. Anul acesta mi-am luat gandul de la bb, iar de mancat sanatos, crede-ma ca tin foarte mult la acest aspect cu intrega familie, nu numai cu mine. Scapari sunt, nu sunt incuiata, dar foarte rare
Merci pentru pontul cu ce trebuie pentru imunitate, nu foloseam nimic din ce mi-ai scris mai sus, cu siguranta am sa le incerc. Deocamdata ma ocup de familia mea, cea pe care o am acum, sunt o gramada de rezolvat, asa ca imi pastrez tonusul pentru ce va sa fie.... -
Motivul pentru care am spus sa nu mai pui atatea amanunte despre sarcinile pierdute nu este pentru incurcatura noastra, mai mult este psihologic, sa te ferim pe tine sa intrii in amanunte dureroase, care-ti revin constat in creier.
Tu esti propriul tau doctor si iti revii foarte repede daca incerci sa nu te gandesti tot timpul la durerea pricinuita de pierdere, la cate sarcini ai pierdut inainte...ca atunci te ingrozesti si durerea se amplifica si te amarasti mai mult, posibil chiar sa cazi in depresii
Cat despre sarcina pierduta, poate asa a vrut cel de sus sa fie, tu nu ai facut nici un pacat, o pierdere spontana nu este un avort, deci, nu-ti mai fa reprosuri, gandeste-te cum sa devii mai puternica si mai sanatoasa pentru copilasul pe care il ai deja si care are nevoie de tine si....intareste-ti sanatatea ca intr-un viitor apropiat sa mai faci un copilas.
De data asta evita cu buna stiinta sa mai te intalnesti cu prietenii, mai ales cand aflii ca sunt bolnavi, evita-ti chiar si rudele, fara jena, in fond viata copilasului tau depinde de orice virus banal care il poti intalnii in cale si care lui, ii poate fi fatal.
-
Usor de zis, dar raceala am luat-o de la baietelul meu, care este in colectivitate. De el, mititelul nu pot fugi. De la el am luat-o si eu si ta-su, am fost in spital toti si din cate am inteles de la directoarea de la cresa, a fost un virus puternic, toti copii si parintii copiilor au patit-o! Apropo' in urma acestui eveniment s-a chemat sanepidul la cresa si s-au luat culturi de peste tot, s-a dat cu diferite chestii pentru omorarea bacteriilor, etc. Deci, uneori, nu poti fugi de anumite chestii. De aceea m-am si imbarbatat si am trecut peste cam de vreo 2 saptamani. Asa este, sunt propriul meu doctor.
-
Eu zic ca esti prea slaba de inger. Exista necazuri mari in viata, boala, invaliditate, pierderi ale unor persoane dragi. Daca nu ne tinem un pic cumpatul unde ajungem??? La psihiatrie. Si eu am pierdut doua sarcini, si ce trebuia sa fac?? Sa-mi pun juvatul de gat? Sa ma arunc de la etaj?? Nu spun ca avortul spontan e un necaz minor peste care se poate trece cu usurinta, dar nici sa plangi disperata! S-ar putea ca sarcina pe care ai avut-o sa fi fost o anomalie cromozomiala pe care organismul tau a perceput-o in timp util si de aceea a expulzat-o. De ce sa nu vezi si partea plina a paharului?
-
scorpion112 said:Eu zic ca esti prea slaba de inger. Exista necazuri mari in viata, boala, invaliditate, pierderi ale unor persoane dragi. Daca nu ne tinem un pic cumpatul unde ajungem??? La psihiatrie. Si eu am pierdut doua sarcini, si ce trebuia sa fac?? Sa-mi pun juvatul de gat? Sa ma arunc de la etaj?? Nu spun ca avortul spontan e un necaz minor peste care se poate trece cu usurinta, dar nici sa plangi disperata! S-ar putea ca sarcina pe care ai avut-o sa fi fost o anomalie cromozomiala pe care organismul tau a perceput-o in timp util si de aceea a expulzat-o. De ce sa nu vezi si partea plina a paharului?
Eiiii, ba vad partea buna a lucrurilor...acum! Nu cred ca ma afecta atat de rau daca eram doar eu in spital, dar au fost mai multe care s-au adunat si am clacat, ca orice om. Adica, era si ziua mea de nastere cand am pierdut sarcina, sotul in spital , baiatul cu gripa la soacra-mea si nu ma lasa sa vb cu el, citez "te sun cand vreau eu, nu am ce sa discut cu tine", asa mi s-a zis in situatia in care eram cu perfuzii si mi-era dor de baietelul meu (avea intalniri si nu putea sa le onoreze ca statea cu baiatul meu). La mine in spital nu a venit nimeni din familia sotului, nici macar un telefon nu am primit. Sotul plangea intr-un spital, eu in altul, cum ziceam, s-au adunat foarte multe, altfel nu ajungeam chiar asa. Ideea e ca acum, cu atat mai mult, pretuiesc ce am langa mine, familia mea, sotul si copilul meu. Deci mi-a trecut si am luat-o ca pe o lectie de viata.... Multumesc oricum fetelor pentru sfaturi! Am sa tin cont de ele negresit...deja o fac
-
scorpion112 said:Eu zic ca esti prea slaba de inger. Exista necazuri mari in viata, boala, invaliditate, pierderi ale unor persoane dragi. Daca nu ne tinem un pic cumpatul unde ajungem??? La psihiatrie. Si eu am pierdut doua sarcini, si ce trebuia sa fac?? Sa-mi pun juvatul de gat? Sa ma arunc de la etaj?? Nu spun ca avortul spontan e un necaz minor peste care se poate trece cu usurinta, dar nici sa plangi disperata! S-ar putea ca sarcina pe care ai avut-o sa fi fost o anomalie cromozomiala pe care organismul tau a perceput-o in timp util si de aceea a expulzat-o. De ce sa nu vezi si partea plina a paharului?
Tre' sa fii tare lipsit de empatie sa ii zici unei mame indurerate ca a pierdut o sarcina ca e prea slaba de inger si prea se-alinta. Si s-o mai faci sa isi si justifice necazurile adiacente ca sa te convinga pe tine ca are dreptul sa sufere. Uneori ma intreb cum poti s-ajungi la o varsta care ar trebui sa implice inteleptciune fara sa se fi prins nimic. Te rog sa nu-mi explici cum tu de fapt o incurajai. Incurajarul asta pe cale de cearta e fix degeaba.
Acest mesaj a fost editat de către outofhere: -
outofhere said:
scorpion112 said:Eu zic ca esti prea slaba de inger. Exista necazuri mari in viata, boala, invaliditate, pierderi ale unor persoane dragi. Daca nu ne tinem un pic cumpatul unde ajungem??? La psihiatrie. Si eu am pierdut doua sarcini, si ce trebuia sa fac?? Sa-mi pun juvatul de gat? Sa ma arunc de la etaj?? Nu spun ca avortul spontan e un necaz minor peste care se poate trece cu usurinta, dar nici sa plangi disperata! S-ar putea ca sarcina pe care ai avut-o sa fi fost o anomalie cromozomiala pe care organismul tau a perceput-o in timp util si de aceea a expulzat-o. De ce sa nu vezi si partea plina a paharului?
Tre' sa fii tare lipsit de empatie sa ii zici unei mame indurerate ca a pierdut o sarcina ca e prea slaba de inger si prea se-alinta. Si s-o mai faci sa isi si justifice necazurile adiacente ca sa te convinga pe tine ca are dreptul sa sufere. Uneori ma intreb cum poti s-ajungi la o varsta care ar trebui sa implice inteleptciune fara sa se fi prins nimic. Te rog sa nu-mi explici cum tu de fapt o incurajai. Incurajarul asta pe cale de cearta e fix degeaba.Ei, stai linistita, nu m-am suparat, nu am de ce. Fiecare are modul sau de a-si exprima opiniile si noi nu putem schimba felul lor, cum nici ei nu pot schimba felul nostru. Dar intr-adevar m-am explicat pentru a se intelege de ce am suferit atat de mult, pentru ca fiecare ma "cearta" ca nu vad ce familie am si plang dupa ce am pierdut, dar nu e asa. Si oricum, exista un adevar pe undeva, sunt mai sensibila eu de fel, desi incerc din rasputeri sa fiu puternica in fata problemelor grave... Multumesc oricum pentru sustinere! :*
-
Buna Simik, cred ca ai primit destul de multe sfaturi bune si incurajatoare, asa ca tot ce mai pot spune eu e sa fi tare, sa te relaxezi si sa ai incredere ca in viitor visul ti se va indeplini
, iti doresc multa multa santate, fericire si sa ai parte de sarbatori linistite si frumoase alaturi de familia ta! Un Paste Fericit iti doresc! -
outofhere said
Tre' sa fii tare lipsit de empatie sa ii zici unei mame indurerate ca a pierdut o sarcina ca e prea slaba de inger si prea se-alinta. Si s-o mai faci sa isi si justifice necazurile adiacente ca sa te convinga pe tine ca are dreptul sa sufere. Uneori ma intreb cum poti s-ajungi la o varsta care ar trebui sa implice inteleptciune fara sa se fi prins nimic. Te rog sa nu-mi explici cum tu de fapt o incurajai. Incurajarul asta pe cale de cearta e fix degeaba.
Am zis ca pierderea unei sarcini nu este un motiv sa sari coarda de bucurie, dar daca am cazut nu trebuie sa ne ridicam? Daca stam sa ne plangem de mila, unde ajungem? Si eu am trecut de doua ori prin asta, si majoritatea colegelor mele au pierdut sarcini din cauza serviciului prea stresant si care necesita detenta, si nu ne-am lasat prada deznadejdii. Sa stii ca multe ori in cazurile de crize "emotionale" fac bine doua palme zdravene, in acest caz o "cearta" virtuala, sa zicem, daca tu ai perceput-o asa.