...cu masina prin Bucuresti
-
0 0Cum sa conduci masina ca un bucurestean. (trebuie sa uiti tot ce ai invatat la scoala de soferi - daca ai facut-
:
I. Oprirea si stationarea
Poti sa opresti unde vrei si sa stationezi cat vrei, cu conditia sa pui luminile de avarie, daca ai chef. Daca nu ai chef, se tine cont numai sa nu fie vreun politist prin apropriere .
II.Prioritatea
In Bucuresti exista urmatoarele tipuri de prioritate:
a) prioritate de dreapta (optionala) - se aplica numai in cazul in care tu esti cel care vine din dreapta
b) prioritate de tramvai
c) prioritate de camion
d) prioritate de taxi
e) prioritate de smecher - se obtine prin unul din procedeele "ia-i fata", "baga-te cu tupeu", "taie-i calea" si "ia mai da-l dracului, ca n-o sa stau aici toata ziua".
Pietonii NU au prioritate niciodata.
III. Alte sfaturi la fel de utile
Daca vrei sa fii un bucurestean veritabil trebuie sa tii cont de urmatoarele recomandari privind circulatia pe drumurile publice:
* Semnificatia culorilor semaforului:
- verde - treci fara probleme
- galben - repede ca se pune rosu
- rosu - repede, repede, ca e ultima sansa pina sa le dea drumul celorlalti.
* Daca este coada la stop si un sir lung de masini, iti recomandam tehnica "sirului shuntat". In acest scop, mergi pe contrasens pe toata lungimea cozii de masini, pana ajungi la stop si apoi in virtutea prioritatii de smecher (vezi si punctul anterior) reintri in coloana, in pole-position.
* Daca te afli al doilea la semafor, in secunda in care apare culoarea verde, trebuie sa apesi pe claxon, cat mai lung si mai insistent, pentru a-l zori pe mocaitul din fata. Un claxon viguros este expresia unei personalitati puternice deci, nu ezita!
* Daca esti prima masina de la stop si cineva te claxoneaza imediat cum se pune verde, opreste motorul, ia-ti bata de baseball (obligatorie, se tine sub scaun), da-te jos din masina, du-te la cel care te-a claxonat si sparge-i fata.
* Pe timp de noapte circula obligatoriu cu faza lunga. Poti folosi faza lunga si ziua, atunci cand mergi cu viteza.
* Daca circuli noaptea si o masina vine din fata cu faza lunga, baga-i si tu faza lunga in fata, de cateva ori, intermitent. Farurile cu halogen dau efecte atat distractive cat si psihedelice.
* Daca inaintea ta se afla cineva cu o masina care merge mai incet claxoneaza-l si baga-i faza lunga in ochi: sa se duca in poienita acasa daca are masina si merge ca mortu`.
* Foloseste claxonul cat mai mult, mai nervos si in mai multe tonalitati. Injura cu sete. Arata-i degetul mijlociu. Intai mana stanga, apoi ambele - in Bucuresti se poate conduce tinand volanul cu genunchii.
* Daca nu stii sa injuri, nu esti sofer. Daca nu stii sa injuri 20 de minute in sir fara sa te repeti, nu esti sofer bucurestean.
* Cand ploua, iti poti face ziua mai vesela trecand in viteza cu masina prin baltoace in asa fel incat sa improsti cat mai multi pietoni, sau unul dar bine. Daca improsti pietoni aflati in travesare regulamentara pe zebra, obtii un bonus de stil -
-
si sa fiu in ton, mai postez ceva, tot primit pe email, dupa cum urmeaza 
E patru dupã amiaza, sunt pe la Inter ºi mã holbez la populaþie. Zac la volan de douã ore ºi descopãr cã traficul de tip Videanu are ºi pãrþi miºto. Mai cunoºti lumea. Înjurãturile de mamã îşi pierduserã vehemenþa. Sunau ca un alint ºi ne apropiau sufleteºte. Exista ºi o parolã a mulþimii de la volan: Videanu. Urlai "Videanu!" ºi toþi claxonau prelung, ca Vasile Roaitã. Fiindcã nu mergeai doar barã la barã, ci ºi geam lângã geam. Eram atât de intimi, încât tablele noastre intrau în rezonanþã la fiecare deplasare de zece, douãzeci de centimetri.
La Dumnezeii mã-sii! – scoºi de unul care intrase cu un Opel din Regalã pe Magheru – i-am adãugat pe ai mei. Omul era fericit. Exclamã: "Videanu!" Îi rãspund prompt: "Videanu!". Am înþeles din privirile lui cã nu-l mai interesa de mult traficul. Înjura ca sã comunice. Mergea cu geamurile lãsate, cãci nu ºtia de unde-i poate sãri iepurele. Parcã ne ºtiam de când lumea. Îmi povestea cã pe Calea Victoriei, de la Guvern pânã la Kreþulescu, schimbase telefonul ºi adresa cu trei inºi care þineau cu Steaua, cu o profesoarã de geografie ºi cu o piarã de la o televiziune de noapte, din centru. Când n-avea cu cine vorbi, cânta "Frunzã verde ca piperu", mã iubeºte tot Magheru!". Povestea insului: nevasta l-a pãrãsit ºi a plecat la cãpºuni, iar el a rãmas singur în trei camere, pe Pantelimon, etaj 8. Profa de geografie ºi piara se interesaserã dacã are ºi veceu de serviciu. N-are. Descoperise cã traficul Videanu îi venea ca o mãnuºã. Lucra doar în schimbul de noapte (la o termocentralã de cartier), ca sã poatã circula ziua, sã-ºi refacã viaþa.
Ora 19. La Universitate, s-a schimbat brusc starea de spirit a coloanelor. Unul a scos capul pe geam ºi a urlat din toþi rãrunchii, aºa cum ai zbiera "Cad stânci!": "Elodiaaaaa!". Avusese o revelaþie. O vãzuse pe Elodia. Tâmpiþi de trafic, jumãtate vedeam palmieri, cealaltã o zãrea pe Elodia. Poliþiºtii semãnau cu Cioacã ºi se fãceau cã dirijeazã circulaþia. Elodia fusese vãzutã de 221 de ori. Pânã la Unirii, scorul era de 1-1. O coloanã era cu Elodia, cealaltã, cu Cioacã. Deasupra noastrã pãrea cã are treabã un elicopter pe care scria Poliþia. Din uºa aeronavei, un tip în uniformã era cu ochii pe noi ca pe fanii din Ghencea. Dãdea din mâini, încercând sã ne arate ceva pe coloana dinspre Lipscani. Noi, ãºtia jos, nu pricepeam nimic. Bãnuiam cã l-a smintit traficul ºi chiar s-a încins un concurs ad-hoc: "Cade? Nu cade!". ala de sus o þinea pe-a lui: Bããã! Bãgaþi-vã, bããããã, acolo, cã sunt douã locuri libere... De jos, coloana i-a rãspuns la unison: "Bagã-te, tu, cu Troacã ºi Videanu!".
Se fãcuse nouã seara. Ne miºcam promiþãtor, cam la doi paºi de Unirii. Observãm entuziaºti cã, în înaltul cerului, elicopterul poliþiei mai sã se propteascã în "cel mai înalt brad din Europa". L-a ratat. Jos, aproape de intersecþie, coloana Elodia avea un avans de un Matiz ºi jumãtate faþã de coloana Cioacã.
În oraºul luminat feeric, taximetriºtii îşi transmiteau prin staþii veºti din celelalte artere ale Capitalei, unde, de asemenea, coloane uriaºe omagiau cu însufleþire promisiunile lui Videanu privind "inaugurarea" a 75 la sutã din bulevarde la fiecare 15 ale lunii. Nimic nu egala însã încãpãþânarea noastrã de a sta þintuiþi în maºini. Calvarul traficului era mai tentant decât mersul pe jos sau cãlcatul în picioare la metrou. În curând avem sã ne luãm rãmas bun unii de la alþii, doldora de adrese ºi telefoane.
"– Videanu!"
"– Videanu!"
