Farmecul femeilor singure

Te apropii de varsta de 30 ani sau ai depasit acest "prag psihologic" si ai numeroase motive de a fi multumita de tine: esti implinita profesional, ai multi prieteni si o viata sociala intensa. Cu toate acestea, simti ca ai vrea sa o iei la fuga de indata ce auzi (a cata oara?) intrebarea: "Tu cand te mariti?" sau, poate mai rau: "Tot nu te-ai maritat?".

Azi asa, maine asa... incat ajungi si tu sa te intrebi daca nu cumva ceva este in neregula cu tine. De fapt, nu numai ca nu ai motive de a te simti complexata, ci ar trebui sa te bucuri de libertatea care, desi nu ai crede, te face mult mai atractiva!

M-am maritat pentru prima oara la varsta de 37 de ani. Am luat barbatul pe care il doream. Acest lucru ar putea fi considerat un miracol, tinand cont cat de batrana eram eu si cat de ravnit era el.

David este producator de film, avea atunci 44 de ani, era destept, fermecator si sexy. Umblau dupa el o multime de starlete de la Hollywood, dar si alte cateva tipe mai putin atragatoare, insa cu adevarat teribile. Si l-am luat eu. Avem doua Mercedes-uri, o suta de pogoane de padure salbatica langa San Francisco, o casa de tip mediteranean pe malul Pacificului, o menajera permanenta si o viata buna.

Eu nu sunt frumoasa, nici macar draguta. Pe vremuri am suferit de cea mai groaznica acnee din lume. Nu am sani mari si nu sunt o femeie stralucitoare. Am crescut intr-un orasel. N-am fost la colegiu. Familia mea a fost si a ramas ingrozitor de saraca si intotdeauna m-am abtinut sa nu ii intretin eu. Sunt introvertita si uneori sunt rea si capricioasa.

Cu toate acestea, eu nu cred ca este o minune faptul ca m-am maritat cu sotul meu. Pur si simplu cred ca il merit! Vreme de 17 ani am muncit din greu sa devin genul de femeie care l-ar fi putut interesa. Si cand, in cele din urma, el a patruns in viata mea, eram destul de experimentata, destul de relaxata, destul de independenta financiar (pentru ca aveam o slujba la care munceam pe branci) si destul de stralucitoare ca sa-l atrag. El nu s-ar fi uitat la mine cand aveam 20 de ani si nici eu nu as fi stiut atunci ce sa fac cu el.

Cred ca cea mai mare problema a unei femei singure este aceea de a se descurca cu toti aceia care incearca sa o marite. Este atat de tare impinsa spre maritis de catre prietenii ei bine intentionati, dar lipsiti de judecata, incat intreaga ei existenta devine o scuza pentru faptul ca nu este maritata. Cum sa il gaseasca este singurul lucru la care se poate gandi si despre care poate vorbi, in timp ce: a) poate ca nu este pregatita psihologic pentru mariaj; b) nu exista cate un sot disponibil pentru fiecare fata atunci cand vrea ea; c) anii de femeie necasatorita pot fi atat de plini de satisfactii, incat nu-i nici o graba sa renunti la ei.

Chiar si in momentele in care eram convinsa ca voi muri singura in patul meu de fata batrana, tot n-as fi putut sa ma marit numai ca sa fiu maritata. Daca as fi facut-o, as fi evitat o multime de mizerii si de greutati in decursul timpului, fara indoiala, dar as fi pierdut si mare parte din distractie.

Dintre femeile trecute de 30 de ani, cred ca multe se marita ca sa nu fie singure - nu neaparat acum, ci intr-o zi. Cred ca este vorba de un numar comparabil cu al acelora care o fac din dragoste si pentru ca au gasit barbatul potrivit. Planul pare a fi acela de a gasi pe cineva atunci cand inca ai ceva de aratat, urmand ca atunci cand frumusetea se duce, el sa fie deja mult prea zdravan legat de tine ca sa-ti mai scape.

Nu vi se pare o prostie? Un barbat poate parasi o femeie la 50 de ani (chiar daca il costa o avere) la fel de usor cum lasa vasele nespalate in chiuveta. El poate pleca oricand si inainte, la fel cum si tu poti sa-l parasesti pe el, cand descoperi ca fosta vedeta a echipei de fotbal s-a transformat in betivul orasului. Si atunci trebuie sa o iei de la capat, ca si cum graba adolescentina de a pune mana pe el nici n-ar fi existat.

Mult mai sanatos si mai placut este sa te casatoresti atunci cand sunteti amandoi putin mai trecuti. Este chiar mai sigur sa te casatoresti cu cineva atunci cand ti-ai terminat cautarile. Pentru casatorie este nevoie de curaj. S-ar putea sa te simti cam singura, fara ai tai prin preajma. Si s-ar putea ca mai tarziu sa nu mai gasesti pe cineva. Dar din moment ce nici mai devreme nu ai gasit pe acel cineva, n-ar fi mai bine sa te opresti din cursa... sa nu mai cauti... si sa incepi sa-ti dai seama ce ai acum?

De ce o femeie necasatorita este atat de atragatoare?

Exista un adevar mult mai important pe care revistele nu-l abordeaza niciodata, pe care femeile singure nici nu si-l inchipuie, pe care cele maritate nu-l vor recunoaste si pe care barbatii insurati si neinsurati il sustin - si anume acela ca femeia singura, departe de a fi o creatura demna de mila si neajutorata, se transforma in noul model de seducatoare al zilelor noastre.

Este captivanta pentru ca traieste de pe urma propriei sale desteptaciuni. Se intretine singura. A fost nevoita sa-si ascuta personalitatea si resursele intelectuale pentru a supravietui intr-o lume competitiva - si aceasta perfectionare arata bine. Din punct de vedere economic, e un vis! Nu e un parazit, nu e dependenta, nu e o profitoare, un burete bun doar de absorbit sau un trantor. Ea este cea care da, nu ia, e o invingatoare si nu o ratata.

De ce mai este femeia singura atragatoare? Pentru ca nu e maritata, iata de ce! Este libera sa fie "Fata" din viata unui barbat - sau cel putin viziunea lui despre "Fata" - indiferent daca el insusi este celibatar sau insurat.

Cand un barbat se gandeste la o femeie maritata...

... Indiferent cat de adorabila ar fi ea, nu se poate impiedica sa nu si-o imagineze intampinandu-si sotul la usa cu un martini sau cu o imbratisare calda, pregatind masa pentru copii sau curatindu-i dupa ce au cazut intr-o baltoaca plina de noroi. Ea este sotia altcuiva si mama altcuiva.

Cand un barbat se gandeste la o femeie singura...

... Si-o imagineaza singura in apartamentul ei, cu piciorusele fine infasurate in pantalonasi roz de matase, lenevind intre duzini de perne de satin, incercand sa citeasca, dar fara prea mult chef, pentru ca si el este in camera - in gandurile, in visurile, in viata ei.