Problema mea este ca nu stiu ce sa cred, nu stiu daca e sincer, daca isi da seama ce simte cu adevarat, sau poate e vine mea ca nu mai pot avea din nou incredere... Nu stiu, probabil eu sunt cea slaba care are probleme. M are 27 ani, tocmai a terminat conservatorul. Ne intelegem foarte bine, dar nu am incredere in el, desi am luptat contra tuturor pentru a fi cu el. Parintii mei s-au opus, parintii lui s-au opus, acum apar prietenii lui care cred ca nu sunt atat de buna pentru el, mama lui care zice ca nu e bine ca fumez, ca nu e sanatos si ii baga tot felul de prostii in cap.
Si mai sunt distanta, banii. Suntem la o distanta de 500 km unul fata de celalalt si nici unul nu suntem pe roze din punct de vedere financiar, totusi am petrecut foarte mult timp impreuna, cand in orasul meu, cand in orasul lui. Ne-am hotarat sa ne mutam impreuna si dupa lungi discutii am ajuns la concluzia ca cel mai bine este sa stam cu chirie o perioada. Deci m-am hotarat sa imi las familie, prieteni...tot... si sa ma mut in orasul lui (pentru ca el are un serviciu stabil si castiga binisor).
Problema e ca desi imi spune ca ma iubeste, nu pot sa cred. La inceput mi-a spus ca e innebunit de felul in care arat (partea fizica), acum imi spune ca nu e nimic special in felul in care arat, dar ca ii place sufletul meu, felul meu de a fi, ca ii place ca il iubesc. Oare e bun lucrul asta? Ceea ce ma face sa cred ca nu ma iubeste este si faptul ca l-am surprins de multe ori intorcind capul dupa alte femei (uneori imi si arata si glumim pe tema asta). Am mai observat si faptul ca e cam sadic, sau poate exagerez, dar ii place sa glumeasca, in modul de a ma face pe mine sa ma supar (sau poate ma atac eu si ma supar prea repede).
Nu stiu daca e sincer. De multe ori e foarte romantic si imi spune ca nu isi doreste decat sa fie cu mine si ca nu ii trebuie mai mult sa fie fericit, ca sunt viata lui, ca ma iubeste, alteori pare ca da inapoi, ca distanta si banii or sa ne desparta, ca nu o sa fim impreuna. M-a cerut in casatorie si imi spune ca sunt sotia lui, apoi, dupa un timp imi spune ca ce o sa facem daca nu o sa ne intelegem, ca nu ne putem cumpara un apartament!
Nu stiu ce sa mai cred, sunt foarte multe sentimente contradictorii, prea multe piedici peste care eu sunt dispus sa trec, peste care el spune ca e dispus sa treaca, dar nu demonstreaza si nu face nimic pentru asta! Sunt sigura ca il iubesc si ca vreau sa-mi petrec viata alaturi de el, dar in privinta sentimentelor lui nu stiu ce sa cred! Acum simt ca ma iubeste si il voi avea alaturi toata viata, ca dupa un timp sa simt ca il pot pierde oricand, ca nu ma iubeste cu adevarat, ca nu vrea sa lupte, ca se joaca cu mine si cu sentimentele mele!
Mentionez ca am mai avut inaintea lui doua relatii destul de serioase dar care au fost un esec total. Din prima relatie am suferit foarte mult si am indurat multe, probabil acum sunt urmarile, de aici apare neincrederea in persoana proprie si in ceilalti. Am fost inselata de prea multe ori din aproape toate punctele de vedere de persoana pe care am iubit-o cu adevarat, si acum apar urmarile. Inainte de relatia mea cu M. am avut pe altcineva care m-a iubit, dar in care nu am avut incredere, cu care nu mi-a fost frica sa ma implic. Desi am tinut foarte mult la acea persoana, dupa aproape 2 ani am renuntat la relatia cu el pentru a fi cu M.
Merita oare sa facem pasul urmator in ciuda tuturor obstacolelor din calea noastra, in ciuda tuturor acestor sentimente contradictorii, sau poate doar aparente?... Voi mai avea vreodata incredere deplina intr-un barbat, in sentimentele lui pentru mine? Am nevoie de un psiholog? Sunt oare prea pesimista? Am cazut in prapastia disperarii?Recunosc, am avut momente de depresii, sunt o persoana foarte sensibila si poate dau prea multa atentie tuturor cuvintelor si detaliilor? In speranta ca ma veti ajuta sa-mi rezolv dilema (personalitatii mele, persoanei mele sau a relatiei mele?) va multumesc anticipat! Sper ca veti acorda cateva minute scrisorii mele si voi primi un raspuns cat mai curand! Va rog, nu ocoliti scrisoarea mea! Va urez Sarbatori Fericite si implinirea tuturor dorintelor! Sa fim mai buni si mai iubitori, mai intelegatori si mai putini egoisti! Va multumesc, Corina M.
Claudiu Ganciu - psiholog si psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:
1. Merita oare sa facem pasul urmator in ciuda tuturor obstacolelor din calea noastra, in ciuda tuturor acestor sentimente contradictorii, sau poate doar aparente?...
2. Voi mai avea vreodata incredere deplina intr-un barbat, in sentimentele lui pentru mine?
3. Am nevoie de un psiholog?
4. Sunt oare prea pesimista?
5. Am cazut in prapastia disperarii?
6. Recunosc, am avut momente de depresii, sunt o persoana foarte sensibila si poate dau prea multa atentie tuturor cuvintelor si detaliilor?
Acestea sunt intrebarile Corinei. 6 intrebari care functioneaza ca un rezumat pentru situatia sa. Citind acest mesaj, am senzatia ca aceste intrebari sunt mult mai importante decat nivelul atins de o relatie de 3 luni. Acest mesaj lasa sa se vada o alta fata a unei relatii de cuplu. Faptul ca in ansamblu este vorba despre o persoana care are multe framantari. In fapt intalnirea cu el, relatia cu el sunt actualizari, aduceri in prim plan ale unei stari interioare. Aceste intrebari existau si inainte de intalnirea cu el, de a intra in relatia cu M. Dar pana acum erau intrebari potentiale care acum au devenit concrete deoarece situatia a permis acest lucru.
Prin aceste intrebari, Corina lasa sa se vada o stare depresiva care se impune prin pesimism, disperare, pierderea relatiilor anterioare, stari depresive pe care le si numeste ca atare.
Resimti nevoia sa vorbesti despre asta, sa dai o forma la ceea ce simti care sa-ti permita sa depasesti trecutul si sa mergi spre viitor. Intalnirea cu M ti-a permis sa te centrezi pe ceea ce este in tine, pe starile tale, pe suferinta ta. Se pare ca nu ai reusit sa integrezi experienta pierderii unei persoane sau cel putin asa lasi sa se inteleaga. Aceasta experienta a pierderii pare sa fi devenit extrem de importanta pentru tine si te determina sa cauti in permanenta motive pentru care M nu te-ar iubi.
Este in primul rand o cautare a ta, ca si cum M ar trebui sa nu te iubeasca. Iar aceasta cautare a ta nu pare a avea prea mare legatura cu ceea ce simte M. Aceasta atentie a detaliilor este in fond o cautare a temeiului in care il simti pe M. Temeiul tau este ca M nu te iubeste intrucat trecutul tau justifica acest lucru si ca urmare tot ceea ce se intampla in interiorul cuplului este privit prin prisma temeiului respectiv. Astfel detaliile ajung sa aiba importanta.
In acest mesaj nu vorbim despre o problema de cuplu ci despre starea ta de disconfort, care este o problema individuala si nu una a ambilor. Iar aceasta problema individuala conduce la aparente probleme de cuplu. Un cuplu de 3 luni pare a fi un cuplu aflat in plina "negociere" a relatiei dintre parteneri. Este un cuplu la inceput care incepe sa se cunoasca. De fapt si daca citim intrebarile tale, vedem ca una din ele se refera la cuplu iar celelalte 5 la ceea ce simti.
Ca urmare ar fi necesar sa te centrezi pe tine, in sensul de a vedea ce se poate face pentru tine si starea ta de bine. In mod cert starile depresive sunt un prilej pentru a se adresa unui psihoterapeut. Depinde foarte mult si de nvelul starii de depresie despre care vorbesti. In cazul in care depresia este accentuata, atunci se poate avea in vedere un tratament psihiatric.
In mod cert ca impreuna cu un psihoterapeut Corina va reusi sa lamureasca ceea ce simte, ceea ce se petrece in ea. Intrebarea "sunt oare prea pesimista?" as traduce-o astfel: "simt ca sunt intr-o stare pesimista, resimt multa disperare". Atentia pe care o acorzi detaliilor poate fi un stil al tau ca si cum ai consuma mai multa energie si timp decat ceilalti pentru a rezolva o situatie dar, mai probabil, este consecinta a ceea ce simti, este un simptom prin care incerci sa contrabalansezi starile de nesiguranta pe care le simti.
In ceea ce priveste intrebarea ta privitoare la cuplu, as propune sa nu incerci sa-i cauti un raspuns ferm acum. Lasa viitorul sa decida cu adevarat cand sa faci pasii care sunt necesari pentru a-ti rezolva propriile stari emotionale.
Iti mulumim pentru urari si iti doresc sa ai un an in care sa faci ceea ce este de facut pentru tine!
Posteaza comentariu