"Soţul meu nu mai poate, dar eu vreau!"

Avem 10 ani de căsnicie, dar viaţa noastră sexuală s-a încheiat brusc acum un an, de când soţul meu a avut o problemă cu coloana. După operaţie nu a mai reuşit să aibă erecţie. Niciodată. Am consultat mai mulţi specialişti şi răspunsul a fost descurajant.

Tehnic soţul meu nu mai poate să ducă o viaţă sexuală normală. Nici pastilele nu ajută. Eu am 35 de ani, el e cu zece ani mai mare. Problema e că, deşi nu credeam, sexul începe să-mi lipsească. Dar nu pot nici să-l înşel, nici să-l părăsesc. Sunt blocată într-o viaţă care nu mă satisface. Viaţa noastră împreună a fost bună şi continuă să fie, cu acest minus major. Ne-am plăcut, ne-am căsătorit după ce am stat împreună vreo doi ani, şi după vreo trei ani am făcut şi un copil.

Acum Dragoş merge la şcoală, în clasa întâi. Suntem foarte mândri de el, pentru că este un copil bun.

Radu a lucrat câţiva ani într-un hypermarket, şi şi-a distrus coloana de la cărat marfă. Ulterior a găsit un post de şofer şi se pare că nici statul în fund la volan a avut efecte negative asupra sănătăţii lui. În 2008 s-a pus prima dată problema operaţiei, pentru că avea dureri mari, în orice poziţie ar fi stat. De la o intervenţie oarecum banală de hernie de disc s-a ajuns la complicaţii. A stat ceva mai mult în spital, iar când a ieşit a făcut fizioterapie. Exista riscul să rămână într-un scaun cu rotile, dar a depăşit situaţia asta. Acum spatele e relativ bine, merge fără baston, dar curând urma să descoperim că problema s-a mutat în altă parte.

Ghinionul e că medicii nu prea ştiu de unde i se trage. Există suspiciunea că în timpul operaţiei i-a fost atins un nerv. Problema nu e de natură psihică, pentru că i s-au făcut şi teste ca să vadă dacă noaptea sau dimineaţa are erecţii involuntare. Nu  le are.

După ce am mers la câţiva medici, lui Radu i s-a luat. Nu mai vrea să consulte pe nimeni şi i se pare că toată lumea care ştie de problema lui râde de el. Situaţia a devenit puţin tensionată şi în casă din cauza asta. Eu îmi doresc să continuăm să căutăm soluţii, el a abandonat lupta.

Am încercat la început să abordez problema cu tact, fiind conştientă că nici pentru el nu e uşor. Plus că pentru un tip, bărbăţia lui este şi o chestiune de orgoliu. N-am avut succes cu nicio tactică. Radu nu mai vrea să meargă la niciun medic şi-mi spune să mă consolez cu faptul că nu vom mai face niciodată sex. Recunosc că la început mi-am ieşit din fire şi i-am spus că eu nu vreau să accept scenariul ăsta.

Nu vreau să renunţ la familia mea, dar încă sunt tânără, simt nevoia atingerilor erotice ale unui bărbat. Radu a refuzat în ultimul an să mă mai şi atingă, de parcă aş fi ciumată. Practic relaţia noastră se derulează acum ca şi când am fi doi camarazi, avem o casă şi un copil împreună, şi facem mecanic lucrurile pe care le facem de atâţia ani. Dar nu mai există niciun pic de intimitate între noi.

După ce m-am calmat am încercat să analizez situaţia. Când m-am măritat cu el am promis să-i fiu alături la bine şi la greu. Dar parcă e prea greu. Mi-e ruşine să admit că totuşi sexul este o parte importantă din viaţa noastră şi că-mi lipseşte. Dar ăsta e adevărul.
Mă gândesc şi la faptul că lumea m-ar condamna dacă l-aş înşela sau şi mai rău, dacă l-aş părăsi. Totuşi, încotro s-o apuc?

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.