Sexualitate si afectivitate

O disputa destul de veche si raspandita mai ales in perioada adolescentei, este cea intre a face dragoste sau a face sex. Sexualitatea este privita ca o forma de manifestare separata de afectiv. Implicit aceasta presupune ca dorinta sexuala si celelalte dorinte afective sunt diferite. Aceasta inseamna ca dorinta sexuala nu face parte din aceiasi categorie cu celelalte dorinte si probabil, atunci am trage o concluzie simpla  - ca este necesar sa aiba un alt izvor decat celelalte dorinte afective.

Putem face acelasi rationament si inlocuind "dorinta" cu "nevoie". A simti dorinta de a fi cu cineva ar fi diferit atunci de a simti dorinta de a face dragoste. De unde aceasta impresie? Tehnic vorbind nu exista un organ generator de dorinte sexuale si un organ generator de dorinte afective. Iar acest lucru pare destul de logic si de firesc pentru orice persoana.

O alta consecinta a acestui rationament este absenta laturii afective din sexualitate si a sexualitatii din dorintele afective. Daca aceasta parte este mai apropiata de Oedip si de interzicerea incestului atunci o putem intelege  -  este de asteptat ca dorinta sexuala fata de o ruda sa fie interzisa iar dorinta afectiva incurajata. Dar in realitate exista ambele.

Din aceasta perspectiva putem intelege separarea intre afectiv si sexual. De asemenea, dorinta sexuala este deseori interzisa copilului, adolescentului si ulterior tanarului fiind ceva negativ, atunci apare tendinta de a considera ca este o insula atractiva prin ceea ce exista in ea, dar si nepermisa de marea ce inconjoara insula. Ca urmare copilul nu reuseste sa ajunga pe aceasta insulta.

In plan simptomatic se manifesta ca o forma de traire separata a relatiilor de cuplu se realizeaza o relatie cu o persoana care ofera protectie, incurajare, tandrete iar actul sexual este mereu nesatisfacator cu aceasta persoana. Actul sexual este deseori realizat cu alte persoane si este ascuns, ne-spus, secret. Persoana are mereu nevoie sa traiasca in doua lumi una a afectivitatii primite si alta a sexualitatii manifeste.

De aici se naste o intreaga varietate de moduri de constituire a cuplurilor functie de fiecare in parte. Multe din persoane care manifesta acest simptom prefera sa spuna: "pe mine nu ma intereseaza sexualitatea". Psihoterapia separarii afectiv- sexual optiunea psihoterapeutica privita teoretic pare simpla realizarea unitatii dintre sexual si afectiv. Tatal, barbatul, amantul care ofera concomitent si fantasma si protectie.

Aceasta presupune asumarea dorintei sexuale ca fiind a persoanei si nefiind ceva receptat ca strain, necunoscut, ceva intangibil. Acest proces complicat presupune angajarea fiintei ca intreg. Dificultatea majora este data de crearea unui sine fals care nu are acces la ceea ce isi doreste si la ceea ce vrea sa isi doreasca. De multe ori recunoasterea dorintei este falsa  - o persoana recunoaste ceea ce isi doreste, dar nu vede ceea ce isi doreste.

De aici se naste un intreg proces pseudocognitiv de motivare a unei dorinte. De cele mai multe ori motivul pentru care o persoana nu isi doreste este alocat partenerului - nu e suficient de barbat, nu este atent cu mine, etc. Cuplurile de acest gen reusesc sa functioneze ducand cu ele aceasta incapacitate a dorintei sexuale intrucat in prima perioada par a se realiza pe considerente afective si nu sexuale. Actul sexual intra mai tarizu in scena si desi vorbim despre un simptom, fiecare incearca sa se adapteze la el asa cum este.