Poveste adevărată: "Soțul meu vrea sex în 3, mie mi-e teamă că o să-mi placă prea mult"

Suntem împreună de trei ani și știți cum se zice, că dragostea durează trei ani după care, dacă nu mai rămâne nimic în loc, cuplul se cam duce naibii. Însă anul trecut când am decis să ne căsătorim am zis că, dimpotrivă, asta e o dovadă că la noi cei trei ani vor fi de fapt încununarea dragostei și că vom legăna fericiți nepoții la gura sobei, la adânci bătrâneți.

Am fost, deci, un pic supărată pe el când a îndrăznit să aducă în discuție acest subiect, apoi el a zis că a fost o glumă, că era vorba de un posibil cadou pentru ziua lui – că știți cum sunt bărbații, totdeauna zic că nu le trebuie nimic, că au de toate, deci e dificil să-i surprinzi cu un cadou care să le placă – adică să aducem o anume prietenă și s-o invităm să ni se alăture în pat... în fine, a rămas așa în coadă de pește. Eu m-am tot gândit de atunci la asta, am întors chestiunea pe toate părțile, mi-am imaginat că el și-ar dori să facă sex cu prietena aia a noastră, m-am gândit ce ar crede ea despre noi sau ce am simți noi după ce am face asta. Oricum o dădeam nu prea-mi ieșea bine la final.

Apoi de la o vreme m-am surprins imagindându-mi mai mult. Când facem dragoste îmi fuge gândul la acea ipostază în care mai avem pe cineva în pat cu noi. Și-mi imaginez cum ar fi, și știți ce e culmea? Că îmi cam place ce simt în momentele alea imaginare. Vă spun sincer că m-am speriat. Oare ce se întâmplă, o să ajung să fac asta? Oare el își imaginează la fel când face amor cu mine? Ce se întâmplă cu noi?

Mi-e frică de evoluția pe care ar putea s-o ia relația noastră dacă accept, dar în același timp un mic drăcușor din capul meu mă împinge să zic da.  Poate că de fapt mi-e mai frică de eventualitatea că vom face asta și o să ajungă să-mi placă prea mult, mai mult decât s-o facem tradițional, între noi, și unde vom ajunge?

Când ne-am căsătorit mi-am imaginat că o să facem un copil, că o să fim o familie normală, așa cum am văzut acasă la mama și tata, și acum sunt muncită de gândul ăsta. Cum vom mai putea noi să facem un copil dacă vom împărți sexul cu alți oameni? De fapt în secret mă gândesc la un fost iubit de-al meu, cu care m-am simțit cel mai bine în pat dintre toate relațiile mele, și mă gândesc cu groază că în timpul acestor partide în 3 aș putea să întâlnesc la un moment dat un bărbat cu care să mă simt mai bine decât cu soțul meu. Ce fac atunci?

Știu că cuplurile moderne fac lucrurile astea, nu sunt vreo pudibondă încuiată, doar că tot gândinu-mă la asta mă alimentez singură cu temeri și cu rețineri, și nu știu cum să procedez. Mi se pare că acceptând deschid cutia Pandorei și nu mai există cale de întors. Dar și dacă rămânem în faza asta, mi se pare cumva evident că amândoi gândim în secret același lucru și poate ajungem să ne înstrăinăm pentru că am refuzat să încercăm măcar, ca să vedem cum e.

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.