Intre tabu, permisivitate si traire deplina

Sexualitatea se afla prinsa intre doua discursuri si doua atitudini extreme: de o parte bestialitatea, obscenitatea, lucrul interzis, teama, vinovatia, iar pe cealalta excesul, placerea imediata, permisivitatea neingradita si, cateodata, lipsa de respect fata de celalalt sau chiar fata de sine.

La mijloc se afla sexualitatea "corecta" sau, oricum, cea "normala" in sens statistic. Cu toate acestea stim cu totii ca raspunsurile date in sondaje depind de modul de formulare a intrebarilor, de persoana care le pune, uneori si de contextul de viata in care se gaseste persoana chestionata... De teama de a nu fi anormali, raspundem intotdeauna mai pozitiv decat stau lucrurile de fapt.

In comparatie cu sexualitatea animala, care este naturala si limitata, sexualitatea umana este mai bogata, mai complexa si, de asemenea, mai libera:

Poti opta sa aderi la discursul traditional, potrivit caruia sexualitatea are o finalitate precisa: copiii, familia. Te apropii atunci de modelul biologic, ceea ce, evident, nu impiedica existenta sentimentelor de dragoste.

Te poti lansa in cautarea mereu nesatisfacuta a unei placeri tot mai intense: este riscul pe care si-l asuma toti cei ce cauta intruna senzatii tari, experiente noi, modalitati de autodepasire, de transgresare a limitelor, rezultatul fiind uneori suferinta si "devianta".

Te poti decide sa pornesti spre descoperirea abandonului de sine in doi, in respectul dorintei fiecaruia si fiind receptiv la celalalt.

Implinirea sexuala se va situa intre excesul de constrangere si insuficienta ingradirilor. Fiecare din noi invata si isi cultiva sexualitatea cat traieste. Desi in fiecare moment avem nevoie de repere, eu sunt in fiecare moment cel care trebuie sa se ocupe de mine, sa ma priveasca, sa ma cunoasca, sa ma intrebe ce doresc, in loc sa considere ca partenerul trebuie sa stie totul, ori sa invoce norme date de-a gata, care nu-mi corespund.

Intre trecut si prezent

Cu totii am mostenit o istorie - cea a copilariei si a adolescentei noastre, cu plusurile si minusurile ei. Aceasta istorie consta in ceea ce parintii ne-au "invatat" si "lasat mostenire", constient sau nu, in chip mai fericit sau mai putin fericit. Parintii nostri au invatat ei insisi de la parintii lor. Referintele lor devin si ale noastre.

Aceasta mostenire familiala si culturala modeleaza comportamente si credinte ce pot juca un rol in aparitia si dainuirea anumitor probleme sexuale. Trecerea de la trecut la prezent, fie ca se face cuminte sau nu, este o chestiune de timp, dar este necesara pentru implinirea personala, ne permite sa existam ca indivizi, sa trecem de la "nu trebuie", "asta nu se face", "asa nu-i bine" la un discurs mai autonom: "daca vreau, pot"; "daca am pofta, incerc, dar..."; "pot si sa n-o fac, e la latitudinea mea...".